Trei state în patru km şi două frontiere artificiale între români

07 08 2013. În povestirea precedentă am tot amintit de Dunăre şi faptul că apare ciudat de des în denumirile întâlnite în Cahul. Venise vremea să vedem fluviul pe teritoriul Republicii Moldova şi în acest caz nu există decât o singură opţiune, Giurgiuleşti, sat aflat la 50 de km de Cahul, care se laudă cu titulatura de cel mai sudic punct al statului. Indicaţia de pe parbrizul autobuzului are un sâmbure de adevăr, pentru că se spune că Giurgiuleşti a fost înfiinţat de câteva familii de giurgiuveni coborâte oleacă mai la vale pe Dunăre. Şoseaua merge spre sud paralel cu calea ferată şi Prutul. Voronin nu a fost deloc prost, după ce a terminat tronsonul Revaca – Căinari, despre care v-am spus că ocolea Smirnovia şi a scos din joc nodul feroviar Tighina, s-a apucat să construiască o linie nouă, pentru a lega pe drum de fier portul Giurgiuleşti de Cahul. În 2008 a fost inaugurată această linie ferată şi din 2010 s-a circulat pe toată lungimea ei.

A fost construită în pripă, mult prea aproape de Prut şi problemele s-au ţinut lanţ. Denivelările, alunecările de teren şi chiar riscul ca garniturile să se ducă în râu cu tot cu linie, au făcut ca, în cele din urmă, în 2012, aceasta să se închidă pentru reparaţii capitale. În septembrie 2013, după 15 luni în care nu s-a circulat pe ea, a fost redeschisă la pachet cu 600 de m de cale ferată cu ecartament normal, care au făcut ca gara Giurgiuleşti să fie legată de Galaţi pe drum de fier european. Portul Giurgiuleşti era conectat feroviar de Chişinău, însă linia trece pe teritoriul ucrainean, pe la Reni şi Bolgrad, şi asta reprezenta un dezavantaj major pentru transportul de mărfuri pe calea ferată al Republicii Moldova. Astăzi sunt trenuri de călători care merg de la Galaţi la Cahul via Giurgiuleşti şi retur. Pe interfluviul dintre Dunăre, Prut şi Siret, de acolo unde e cocoţat, oraşul Galaţi se vede bine de la zeci de kilometri depărtare. Am coborât exact lângă gardul portului şi aveam două opţiuni: est, Reni, Ucraina şi vest, Galaţi, România. Am ales estul şi am luat-o la pas.

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-578-003-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-578-013-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-578-015-rezolutia-desktop-ului

Portul Internaţional Liber Giurgiuleşti a fost construit pentru a fi plămânul economic al Republicii Moldova. S-a tot vorbit despre un schimb de teren cu Ucraina, pentru ca ieşirea la Dunăre a Republicii Moldova să ajungă la 800 de m. Acel schimb nu s-a realizat din cauza statutului juridic neclar al terenului numit Râpa de la Mândreşti. De facto aparţine Ucrainei, dar juridic nu, astfel, ieşirea la Dunăre a Republicii Moldova este de doar 350 m. În schimbul acestui teren, Ucraina urma să primească nişte pământ aproape de Limanul Nistrului, la Palanca, pe unde trece şoseaua Reni – Odesa. În 2007 a fost construit un terminal petrolier şi în 2009 unul de cereale. Portul Giurgiuleşti a pus pe butuci porturile ucrainene de la Dunăre, între care cel mai afectat a fost chiar vecinul Reni, astfel că acum sunt scoase la vânzare. Sigur că, în buna tradiţie sovietică, la Giurgiuleşti există un tun cocoţat îndreptat către Galaţi, un tanc era pre mult, ocupa un spaţiu prea mare şi cum acolo spaţiul e o problemă stringentă, un tun e cea mai bună soluţie pentru a indica duşmanul statalităţii republicii.

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-578-016-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-578-019-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-578-020-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-578-021-rezolutia-desktop-ului

Am trecut fără nicio problemă în Ucraina. Raionul Reni este format din oraşul cu acelaşi nume şi şapte sate, cinci româneşti, unul bulgar şi unul găgăuz. Denumirile acestora au fost sluţite pe vremea URSS şi locuitorilor li s-a spus moldoveni. Administraţia de la Kiev continuă să împartă populaţia românescă în români şi moldoveni. Conform datelor oficiale, în regiunile Cernăuţi şi Transcarpatia trăiesc români, iar în regiunea Odesa trăiesc moldoveni. Deşi în ultima vreme, de nevoie, Ucraina consideră România ca fiind cel mai bun vecin al său, păstrează divizarea artificială a etnicilor români pentru a nu supăra Republica Moldova. Populaţia raionului este ceva mai mult de jumătate românescă. Imediat după graniţă ne-a luat cu maşina un tip din Galaţi cu nevastă din Donbas. S-au întâlnit în Italia, la muncă, se ducea la socri. Ne-a lăsat la al doilea drum care coboră în Reni dinspre şoseaua M15.

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-578-026-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-578-030-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-578-033-rezolutia-desktop-ului

Oraşul Reni are pe la 20 de mii de locuitori şi, ca orice orăşel sovietic, a fost rusificat masiv. Cam 70 de procente din populaţie se exprimă în limba rusă. Limba română e folosită de sub 20 la sută dintre locuitori. Ştiu că vorbim de Ucraina, dar, pur şi simplu, în sudul Basarabiei nu prea dai de etnici ucraineni. Aspectul localităţii e unul în mare parte rural, străzi întregi cu case, dintre care răsar sporadic blocuri. Cel mai important obiectiv al orşului este portul, acum în mare suferinţă.

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-578-038-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-578-039-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-578-042-rezolutia-desktop-ului

Plimbarea prin oraş mi-a confirmat părerea pe care mi-am făcut-o la Cetatea Albă despre modul în care Ucraina tratează sudul Basarabiei. Reni este o fundătură mult mai jalnică decât orice am văzut în Nistrenia, poate la fel de părăsit şi e mult sub standardele actuale ale fostei regiuni Ismail, inclusă, în 1954, în regiunea Odesa, pentru a fi mai uşor de rusificat prin sovietizare. Lenin-ul din parc a suferit în urmă cu câţiva ani o traumă. Înainte de a exista legea desovietizării în Ucraina, nişte flăcăi l-au tras jos de pe soclu cu un tractor şi l-au făcut ţăndări. A fost recuperată partea superioară şi aşezată din nou pe soclu. Rezultatul e între caricatural şi grotesc. După destrămarea URSS au dispărut băieţii cu şapcă, însă spiritul sovietelor e dus mai departe de băieţii cu barbă şi aur pe ei, la acel moment giraţi de Ianukovici. Ani la rând Rusia a controlat zone mari ale Ucrainei şi cam toată Republica Moldova prin pravoslavnicii cu grade. Uitaţi-vă la Chişinău ce jocuri face Căntărean şi înţelegeţi cât de nocivă e ceea ce se numeşte Mitropolia Chişinăului şi a Întregii Moldove. În zona pieţei dăm de o urmă românească, un nume pe o firmă, Grosu.

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-578-044-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-578-045-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-578-046-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-578-050-rezolutia-desktop-ului

Am coborât pe nişte scări care cândva duceau la o plajă amenajată. Dureros de pustie toată partea de oraş pe care am acoperit-o şi explicaţiile sunt multe. Ucraina nu are nevoie de sudul Basarabiei, o încurcă rău, dar nici să-l lase din mână nu poate, pentru că a fost foarte aproape să aibă o Republică Populară Basarabia exact după modelul DNR şi LNR, ceea ce ar fi fost exact acelaşi lucru cu Republica Moldovenească Nistreană sau UTA Găgăuzia, adică încă un buton rusesc de destabilizare şi de data asta unul de mare anvergură, cel care ar fi controlat gurile Dunării. Pentru Ucraina ar fi fost catastrofal, ar fi fost prinsă ca-ntr-o pânză de paianjenul de la Kremlin, iar mai apoi controlată şi anihilată. Republica Moldova mai mult nu vrea decât nu poate să se elibereze de influenţa rusă. Acum are în Ucraina un aliat care nu-şi mai permite să joace dublu, iar România e de partea ei. Din acel loc cuprins de bălăriile dezinteresului puteam observa cele două porturi concurente. În aval Reni, pus pe butuci, în amonte Giurgiuleşti, înfloritor. Peste Dunăre judeţul Tulcea.

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-578-058-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-578-063-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-578-069-rezolutia-desktop-ului

În 1877, după ce a furat cele trei judeţe din componenţa României, Rusia a legat portul dunărean Reni de oraşul nistrean Tighina printr-o cale ferată. Am văzut mai sus cum Voronin a scos din joc portul Reni, calea ferată şi nodul feroviar Tighina. Reni are două gări prin care nu trec trenuri de călători, ci numai marfare. La cea vestică am găsit o femeie care ne-a zis că eliberează bilete pentru călătorii care urcă din alte staţii. Linia Tighina – Reni a fost tăiată în mai multe locuri de graniţa dintre Republica Moldova şi Ucraina, astfel există mari bătăi de cap cu transportul şi mai ales cu traficul de călători, iar dacă mai pui la socoteală că o parte a acesteia este controlată de separatiştii nistreni, înţelegi că problemele sunt mai mari decât avantajele. Că nu a fost întâmplătoare stabilirea acestei graniţe, ne arată modul cum s-a trasat şi cea din nordul Republicii Moldova care, la fel, intersectează de mai multe ori o cale ferată, astfel ca atât Kievul cât şi Chişinăul să aibă de suferit în cazul dezmembrării URSS. Remarc încă o dată, chiar şi într-un oraş semipărăsit cu o gară aproape pustie, curăţenia peronului şi îngrijirea liniilor. Mă întreb mereu cum de în Ucraina liniile pot fi fără iarbă, iar în România poţi da cu coasa printre şine?

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-578-079-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-578-082-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-578-083-rezolutia-desktop-ului

Ne-am lămurit repede ce hram poartă oraşul Reni, am înţeles că este într-o stare de provizorat şi că a ajuns în Ucraina din raţiuni de împarte şi stăpâneşte. E pregnantă impresia că Ucraina ar da acest teritoriu la schimb cu partea de peste Nistru a Republicii Moldoveneşti Nistrene, dar asta numai după ce Rusia se cară definitiv de la Tiraspol. Oraşul fiind oarecum întins, am observat, din cauza vechimii microbuzelor, că în Reni există transport local de călători.

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-578-086-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-578-088-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-578-090-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-578-097-rezolutia-desktop-ului

Când am început să urcăm către drumul principal, crestele Munţilor Măcinului s-au arătat anevoie prin văzduhul tremurând din cauza caniculei. În partea de vest a oraşului, pe o suprafaţă imensă, a fost construit un parc fotovoltaic. În dreptul său am pierdut priveliştea, dar nu ne-a părut rău, pentru că am dat de un cimitir.

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-578-099-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-578-127-rezolutia-desktop-ului

Ştiam deja de la Comrat că locul unde înţelegi cel mai bine despre cum se şterg sau se schimbă identităţile e cimitirul. Nu am fost deloc dezamăgiţi când am început să-l răscolim. Două din trei nume erau româneşti sau româneşti schimonosite: Casap, Cucu, Arbuzov şi Lungu sunt doar cele pe care le puteţi citi mai jos.

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-578-104-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-578-110-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-578-112-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-578-115-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-578-118-rezolutia-desktop-ului

Am intrat în drumul principal (M15) pe cea mai vestică ieşire din oraş şi ne-am îndreptat agale către punctul de trecere a frontierei. Doi km am mers în dorul lelii prin căldura neomenească a verii dunărene, uitându-ne în Ţară peste Râpa de la Mândreşti, peste fluviu şi admirând crestele Munţilor Măcinului, pe care aveam să mă sui abia în 2016. Ruşii nu mai sunt la gurile Dunării, dar e monstruos ce au lăsat în urmă. Trei state în patru km şi două frontiere artificiale între români. După ce treci în Republica Moldova, pâna la frontiera cu România mai ai de străbătut alţi doi km.

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-578-135-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-578-136-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-578-137-rezolutia-desktop-ului

În cea mai toridă zi a anului 2013 am lăsat în spate Reni. În drumul către Galaţi, am poposit la Giurgiuleşti pentru a lua masa. Cu burta plină am zis că vom face faţă cu brio enervantei aşteptări la cea mai sudică frontieră de pe Prut a Uniunii Europene. Nu ne-au lăsat să trecem la picior, probabil le-a fost frică să nu ne ia vântul de pe pod şi să ne arunce în râul care se varsă în Dunăre în apropiere. Am abordat primul şofer de la barieră, un băieţaş cu Merţan adus pe platformă şi două paşapoarte în dotare. Zicea că e student la Galaţi. Stăm jumătate de oră la barieră şi încă 10 minute în vama Republicii Moldova, eram în grafic, trenul nostru pleca din Galaţi peste două ceasuri. La poarta UE aveam să stăm două ore şi jumătate. Record personal de stat aiurea la o frontieră. Ne-am prins că am pierdut toate trenurile din Galaţi, aşa că hai să ne râdem. Schimb de tură. Staţionarea îi mânca nervii şoferului. Nu avea chef nici de muzică, nici de vorbă şi nici de fumat. Ne zice să cotizăm ca să nu avem probleme. Noi, foarte şocaţi, întrebăm: Funcţionarii români de la frontierele UE iau şpagă? Aveam lei româneşti, dar mari. Omul scoate 20 şi-i pune în paşaportul vişiniu.

Ni se iau actele la control de către poliţia de frontieră. O vameşă cât un dulap cu două uşi ne spune să ieşim şi începe să controleze maşina. Se apucă să o ajute o duduie blondă, aflată în posesia unui cur benefic oricărei cariere. Era o poliţistă de frontieră, cel mai probabil, în prima zi de serviciu. Şi din faţă şi din spate e foarte posibil să nu fi cotizat cu nimic pentru a ajunge în acel post. Am suspectat folosirea exclusivă a înzestrării native. La cum se prezenta în uniformă, dacă face dovada unor calităţi orale de nivel mediu, atunci o aşteaptă o rapidă ascensiune din punct de vedere profesional. Dacă ia viteză se poate opri cel puţin patru ani în parlament. Şi vameşa şi poliţista frământau banchetele ca babele care pregătesc aluatul pentru colaci. Şoferul era transpirat tot. Avea o privire de puradel prins la furat în tramvai. Ars de soare, însetat şi iritat de pierderea trenului care m-a condamnat la o noapte neplanificată în Galaţi, mă uitam la blondă, cu capul puţin înclinat. Stătea capră şi controla maşina. Mă zăreşte cum îi admiram prestaţia, revine la verticală şi, ca să-şi arate autoritatea, îmi zice să deschid bagajul. Îl desfac. Mă întreabă ce am.

O fixez şi-i zic galeş: Numai haine murdare. Nu are curajul să se aventureze în bagajul meu. Mă trimite la un coleg. Colegul e certat imediat de vameşa dulap pentru că nu are grijă de blondă. Un poliţist de fontieră nu are ce căuta prin maşini şi prin bagaje. Ca să scape de ea, poliţistul de frontieră se uită la mine şi mă întreabă: Eşti bulgar? Răspund: Nu. Nici măcar ungur nu eram. Omul zărise şapca, între timp casată, şi a vrut să-mi arate perspicacitatea cu care era dotat de la natură. Nu m-am lăsat emoţionat. Era deja întuneric când şoferul ne-a lăsat în dosul gării din Galaţi. Nu ştiu dacă avea ţigări ascunse, însă căutarea lor s-a încheiat după ce vameşa dulap l-a certat pe acel poliţist de frontieră. Schimb nişte bani. Dăm omului 20 de lei, exact cât pusese el în paşaportul vişiniu şi-i urăm drum bun în viaţă. Nu mai călcasem în Galaţi din anul 2007, aşa că am pornit la o plimbare nocturnă. Miezul nopţii m-a prins lingând o îngheţată pe malul Dunării. Mă gândeam cu durere la ce s-a ales de România Mare, cât de complicat e să o refacem şi mai ales câţi păduchi trăiesc o viaţă cu mari împliniri exploatând liniile trase de Stalin cu creionul de tâmplărie pe hartă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s