Republica Cahul şi așezarea de tip urban Cantemir [63/71]

Se apropie CENTENARUL Marii Uniri şi m-am gândit să marchez acest lucru printr-o serie de postări care să aibă ca subiect plimbările mele prin fostele capitale de judeţ ale României Mari. Am folosit rezultatele recensământului din 1930 pentru a avea o imagine asupra oraşelor ţării din perspectiva numărului de locuitori. România Mare nu a fost paradisul pe pământ cum ne aburesc unii, însă a fost patria care a reuşit să cuprindă între graniţele sale cele mai multe teritorii în care românii sunt autohtoni. Nu a rezistat decât 22 de ani din cauze care se spun şi nu prea. M-am gândit să încep cu Bucureşti, cum ar fi fost normal, dar pentru că în ordinea povestirilor urma Cahul, voi începe cu numărul 63 din lista pe care o puteţi vedea mai jos. Un oraş care astăzi nu se află în România, dar care are şanse mari să fie, din nou, reşedinţă de judeţ într-un viitor nu foarte îndepărtat.

orase-1930-populatie-cahul

06 08 2013. Ziua incursiunii în Raiaua Găgărusă am încheiat-o la Cahul. Am ajuns pe întuneric într-un microbuz cu numere nistrene care venea de la Bender, adică Tighina. Fiind mult prea obosiţi, ne-am dus direct la culcare, însă a doua zi am început-o dimineaţă devreme şi răsăritul ne-a prins undeva la una din ieşirile din Cahul. Oraşul are două ieşiri spre est, noi eram la cea mai sudică, adică drumul care duce la Bolgrad prin Vulcăneşti şi la un micuţ aeroport numit, în glumă, internaţional. Pe celălalt drum către est am venit dinspre Taraclia şi Comrat. Dintre toate oraşele Basarabiei, Cahulul a avut două mari probleme în viziunea ocupantului rus: apropierea de Prut şi faptul că nu i-a aparţinut între 1856 şi 1878. Deci rezistenţă crescută la asimilare şi accesul facil la alte informaţii decât cele inoculate de ocupant.

Soluţia aplicată a constat în rusificare masivă şi susţinută, dublată de colonizare cu găgăuzi şi bulgari. Nu e de mirare că, în ziua de azi, librăriile Cahulului dau afară de literatură rusă, iar literatura română e o raritate. Totuşi, de ce s-au temut ruşii, aia se întâmplă, Galaţi e la doar 60 de km de Cahul şi exercită o influenţă puternică asupra locuitorilor de peste Prut care, zeci de ani, au fost cobaii propagandei sovietice. Ţiganii romini care vor să fure bogăţia moldovenilor e un clişeu întâlnit încă. În ultimii ani, mai ales datorită micului trafic de frontieră şi redobândirii cetăţeniei române, până şi cei mai mancurtizaţi locuitori ai Cahulului au trecut măcar o dată Prutul, iar dacă au ajuns la Galaţi, deja se poate spune că au suferit o revelaţie.

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-386-rezolutia-desktop-ului

Aceste intrări în oraş dinspre est sunt marcate într-un mod autentic sovietic. Cea sudică te întâmpină cu un MIG-17 cocoţat pe un postament, iar cea nordică se laudă cu un tanc. Oraşul Ungheni, aflat tot pe Prut şi cam de aceeaşi mărime cu Cahulul, este mai aproape de un municipiu mare al României (Iaşi) şi mai departe de Dunăre, iar aceste două aspecte fac ca acolo ştergerea rusificării să se realizeze mai accelerat. De unde eram ni se deschidea o panoramă largă asupra unei bune părţi a oraşului şi a văii Prutului, traversată de şoseaua care face legătura între Cahul şi Oancea. Satul din judeţul Galaţi se vedea ca în palmă. Mai mult ca oriunde în Republica Moldova, chiar mai mult decât în Nistrenia, la Cahul simbolul secera şi ciocanul este omniprezent. Dovada proporţiilor de balamuc a rusificării prin sovietizare a oraşului pe care ruşii l-au scăpat din mână de câteva ori de-a lungul istoriei şi unde se pare că nu se vor mai întoarce niciodată.

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-388-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-390-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-392-rezolutia-desktop-ului

Blocurile de mai sus sunt ale cartierului Lapaevka şi le-am lăsat în urmă coborând către centrul oraşului pe lângă gardul Brigăzii nr. 3 Infanterie Motorizată Dacia, una dintre primele componente, din punct de vedere cronologic, ale Armatei Naţionale a Republicii Moldova. S-a format din rămăşiţele armatei sovietice de la Cahul şi Comrat. Brigada a participat la luptele de pe Nistru din 1992. La poartă soldaţii erau scoşi la şmotru, iar unul dintre ei ne cere ţigări în rusă, abia după ce demonstrează că ştie limba română primeşte de la Suciu vreo două. Dacia nu prea se pupă cu tunul aflat peste drum de autogară, monument al eroilor sovietici căzuţi în Marele Război de Apărare a Patriei. După cum aţi constatat, cam în fiecare paragraf descoperiţi paradoxurile Cahulului care, la un veac de la Marea Unirea, încearcă timid să se scuture de glodul rusesc.

În perioada României Mari, Cahulul a fost reşedinţa judeţului cu acelaşi nume. Oraşul avea puţin peste 10 mii de locuitori, iar judeţele Cahul şi Tighina împărţeau localităţile găgăuze şi bulgare. Acum oraşul Cahul are 40 de mii de locuitori şi este reşedinţa raionului Cahul. Actualul sud-vest al Republicii Moldova e tare complicat. Raioanele Cahul şi Taraclia împreună cu Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia au graniţele trase foarte dezordonat, astfel că există enclave ale fiecărei unităţi administrative în celelalte două. Găgăuzia are populaţia formată preponderent din găgăuzi şi români aproape complet rusificaţi, Taraclia are populaţia formată din bulgari filoruşi, iar Cahulul din români, unii dintre ei moldovenişti de rit sovietic. UTA Găgăuzia e unul dintre butoanele pe care apasă Moscova când vrea să sperie Chişinăul şi Chişinăului îi cam place să fie speriat. Bulgarii din raionul Taraclia o ard şi ei separatist când Comratul e ocupat cu alte scenarii.

Văzând atâta separatism deşănţat în jur, moldoveniştii de rit sovietic din Cahul au zis să o pună şi ei de o caricatură de republică şi aşa a apărut o nouă provocaţîie menită să ducă la agîtaţîie. Republica Cahul. Afişe în care unica revendicare era refuzul integrării în ceea ce deja pare că se destramă, Uniunea Europeană, temă răsuflată a propagandei ruseşti. Voma aia cu pământul nostru scrisă bilignv a prins mucegai, e din vremea lui Stalin. Cea mai simplă soluţie e o reformă administrativ-teritorială care, în întâmpinarea reunirii, să aibă ca efect revenirea la judeţe. Acestea să fie împărţite în oraşe şi comune. Adio autonomii, separatisme, republici fantomă şi alte mecanisme prin care Republica Modova este mereu şicanată de Federaţia Rusă. Faptul că la Odesa e Saakaşvili face să nu aibă prea mare importanţă cine va fi preşedinte la Chişinău.

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-401-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-402-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-409-rezolutia-desktop-ului

Buricul Cahulului e Piaţa Independenţei. Clădirea care domină acest spaţiu este sediul Universităţii de Stat Bogdan Petriceicu Haşdeu, deschisă în 1999. Înainte a adăpostit Colegiul Pedagogic, înfiinţat în 1945, iar faptul că a fost construită în perioada stalinistă este vizibil. Poartă amprenta amintita mai sus. Drumul către o universitate la Cahul a trecut pe la Galaţi. Universitatea Dunărea de Jos a avut înainte de 1999 şi are în prezent o extensiune la Cahul. Bogdan Petriceicu Haşdeu, una dintre cele mai însemnate figuri ale culturii româneşti, a fost judecător la Cahul, câteva luni, în 1857. Locul i-a rămas în suflet şi i-a dedicat câteva scrieri, astfel s-a considerat că numele său e cel mai potrivit pentru tânăra universitate de pe Prut. Pe coloana din mijlocul pieţei sunt inscripţionate toate denumirile pe care oraşul le-a purtat de-a lungul istoriei.

La 1502, în timpul lui Ştefan cel Mare, s-a numit Şcheia, după cum atestă un document emis de cancelaria domnească. În 1716, în scrierile lui Dimitrie Cantemir, apare sub numele Frumoasa, iar din 1835 ruşii i-au spus Cahul, după cunoscuta schemă aplicată şi în cazul Tighinei. Frumoasa provine de la pârâul cu acelaşi nume care traversează localitatea de la est către vest şi se varsă în Prut. În perioada sovietică s-a observat că pe valea acestuia se găsesc surse de apă minerală şi nămoluri care puteau fi folosite pentru vindecare unor boli şi în acest scop a fost ridicat un sanatoriu de dimensiuni uriaşe. Nufărul Alb este acum cel mai mare sanatoriu al Republicii Moldova, iar prestigiul său a făcut ca stema oraşului să aibă în centru un nufăr, fiind complet diferită faţă de cea interbelică.

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-410-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-416-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-417-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-418-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-420-rezolutia-desktop-ului

Bulevardul Victoriei intersectează strada Ioan Vodă cel Cumplit exact în faţa statuii ultimului domnitor al Moldovei care s-a bătut pe bune cu turcii şi a unui monument al eroilor căzuţi. Forma locului unde ar trebui să ardă flacăra veşnică ne lasă să înţelegem că tot despre cei care au căzut în Marele Război de Apărare a Patriei este vorba. Ioan Vodă cel Viteaz, cum îi spuneau unii sau cel Cumplit, cum îl numeau alţii, a avut o domnie scurtă, dar foarte intensă, analizată într-un studiu chiar de Haşdeu, care s-a declarat admirator al voievodului. În primăvara lui 1574, sultanul, la insistenţele lui Alexandru al II-lea Mircea, domnitor al Valahiei, care dorea să-l impună pe tronul Moldovei pe Petru Şchiopul, fratele său, trimite oaste să-l înlăture pe Ioan Vodă de la domnie. La Jilişte, lângă Focşani, Ioan Vodă îi bate pe turci şi mai apoi arde toate locurile pe unde îi prinde prin Bugeac şi dincolo de Nistru, ba trece şi în Ţara Românească, unde arde Brăila şi la Bucureşti schimbă domnul. Din câţi turci a prins, nu a lăsat viu pe niciunul. Văzând că nu e de glumă, sultanul ia măsuri şi Ioan Vodă este atacat din trei direcţii diferite.

În iunie, la Iezerul Cahul, are loc confruntarea deosebit de sângeroasă cu oastea venită din Dobrogea. O serie de trădări şi una de ghinioane fac ca voievodul moldovean să se retragă pe o colină numită Roşcani, acum în raionul Reni din Ucraina, pe malul estic al lacului, cu un pâlc de oaste şi încearcă o rezistenţă disperată. În cele din urmă se predă după ce i se promite că oastea-i va fi cruţată. Turcii îl leagă de patru cămile şi-i sfârtecă trupul. Locul acestei bătălii a fost descoperit abia în anii ’80 ai secolului trecut, astfel că o lungă perioadă s-a crezut sau aşa s-a dorit a se crede că Roşcani din cronici e Roşcani din judeţul Galaţi, sat aflat între Oancea şi Târgu Bujor. În 1974, la 400 de ani de la moartea sa, comuniştii români au instalat un monument impunător al voievodului în locul unde nu s-a petrecut lupta. Biserica Sf. Mihail şi Gavriil au ridicat-o ruşii la 1850 pe locul uneia din lemn din vremea stăpânirii domnilor Moldovei. În jurul bisericii e parcul oraşului, unde te întâlneşti cu tot felul de obiecte care nu-şi mai au rostul.

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-423-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-424-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-425-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-428-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-429-rezolutia-desktop-ului

Pornim pe urmele lui Haşdeu şi descoperim locul unde a profesat ca reprezentant al statului în care Cahulul se reintegrase de puţin timp. Clădirea adăposteşte Muzeul de Istorie al oraşului, însă acesta cuprinde piese din mai toate sferele de interes: istorie naturală, arheologie, artă, etnografie. În curte se află o anexă numită Gospodăria ţărănească, în fapt o casă amenajată specific zonei pentru începutul veacului al XX-lea. Mare parte din obiectivele de interes ale oraşului se află în jurul parcului. Teatrul din Cahul se numeşte tot Bogdan Petriceicu Haşdeu, iar în prezent este reconstruit pe banii statului român. La Cahul, de câţiva ani, România are un consulat, iar ICR a început să aducă pe scenele oraşului artişti români care să fie ascultaţi şi văzuţi de locuitorii aproape sufocaţi de măreaţa cultură rusă.

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-430-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-431-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-433-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-435-rezolutia-desktop-ului

Tot în apropierea parcului ne stârneşte interesul statuia lui Rumeanţev, plasată în faţa liceului cu predare în limba rusă. Din păcate încă mai este aşa ceva la Cahul. Un fragment din Biserica Albă a lui Ion Druţă ne luminează: Cutremurată de Petru cel Mare, Rusia străbătea cu greu spre o viaţă nouă. Tânărul împărat muncea din zori până în noapte, şi atunci când senatorul şi sfetnicul său Dimitrie Cantemir îi amintea de făgăduinţa de-⁠a merge cu război împotriva turcilor, Petru îi astupa gura cu moşii, cu favoruri fel de fel. Noua capitală a Rusiei, Peters­burgul, era încă în schele şi războiul cu turcii, deşi inevitabil, se tot amâna. Trecut-⁠au ani mulţi şi grei, o jumătate de secol şi mai bine a trecut până ce polcurile ruseşti au reapărut pe malul stâng al Nistrului. De astă dată generalul Rumeanţev, zice-⁠se, unul din fiii nelegitimi ai lui Petru cel Mare, a obţinut, la Cahul şi lângă sătuceanul Larga, biruinţe dintre cele mai strălucite, zdrobind o armată ce depăşea de zece ori propria lui oaste.

Tot urmărindu-⁠i pe turci, Rumeanţev a ajuns până la Dunăre, ba a şi trecut-⁠o. Ekaterina, tânăra împărăteasă a Rusiei, fericită de-⁠a se fi răzbunat pentru înfrângerea marelui său predecesor, i-⁠a propus lui Rumeanţev să fie întâmpinat la Petersburg cum se întâmpinau pe vremuri împăraţii Romei. Rumeanţev a refuzat onorurile exagerate. Totuşi, biruinţele de la Cahul, Larga şi Dunăre i-⁠au adus gradul de feldmareşal şi un al doilea nume, zicându-⁠i-⁠se de-⁠acum încolo Rumeanţev-⁠Zadunaiski. În urma tratatului de pace încheiat de Rumeanţev-⁠Zadunaiski cu turcii în sătucul Kuciuk-⁠Kainargi, Rusia îşi reafirma dreptul de suverană peste Marea Azov. Crimeea şi regiunea Kuban deveneau independente faţă de Constantinopol, apoi, lucru de-⁠o importanţă capitală pentru viitoarea istorie a Rusiei, corăbiile ruseşti căpătau pentru prima oară dreptul de liberă navigaţie în Marea Neagră.

Poveştile din carte se petrec la 1770. Pentru bucovinişti, acolo, în acel sat numit Cainargeaua Mică, în 1774, s-a născut Bucovina, iar Rumeanţev a făcut un recensământ, în 1772-1773, înainte de a pasa nordul Moldovei nemţilor care s-au uitat în altă parte cât timp el se distra la gurile Dunării. A fost o vreme când întregul nord al Moldovei furat şi Cainargeaua Mică se aflau în acelaşi stat numit România. S-a întâmplat doar pentru 22 de ani. În 1812 ruşii ating Prutul cu graniţa şi părea a nu le mai păsa de nimic, se şi vedeau conducând Balcanii cu arma pravoslaviei. Însă turcii nu s-au lăsat şi după Războiul Crimeii din 1853-1856, i-au alungat pe ruşi de la gurile Dunării, aducând înapoi în trupul Moldovei trei judeţe: Cahul, Bolgrad şi Ismail. În 1878 Rusia ajunge iar la gurile Dunării şi de data asta îi alungă defintiv pe turci de acolo. Ca să-i împace pe români, le dau partea nordică a Dobrogei, dar le iau cele trei judeţe. În amintirea luptei de la 1770, Frumoasa este numită Cahul în 1835 şi i se conferă rangul de oraş.

Una din amprentele imperialismului rusesc e panglica Sf. Gheorghe, poreclită de oamenii răi panglica Colorado, pentru că are culorile aripilor coleopterei cu acel nume. Unde vezi afişată panglica sau lenta, cum i se spune direct ca în limba rusă, acolo înţelegi că operează cu brio propaganda de la Moscova. Astăzi este simbolul victoriei sovieticilor asupra naziştilor, deşi Lenin a interzis-o. O bună parte a cetăţenilor Republicii Moldova e tare mândră de această victorie şi afişează panglica Colorado peste tot, dar cel mai des în maşină. Vara, cvasul la cisternă este nelipsit, iar, în apropierea pieţelor, pensionarii vând cărţi, în special tehnice, de care nu mai are nevoie nimeni. Limba e alta, iar tehnica a evoluat. Îmi pare rău că în Cahul nu am dat de niciun mozaic cu bărbatul cosmonaut, femeia chimistă şi copiii elevi silitori, icoana familiei sovietice perfecte.

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-434-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-438-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-439-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-440-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-442-rezolutia-desktop-ului

Înainte să o aducă ICR, cultura română contemporană s-a furişat peste Prut cum a putut. Nu la Cahul cum am fi crezut, ci la Cantemir. Trupa, care fermeca băieţii din cartierele muncitoreşti ale României prin anii ’90, scoasă de Sârbu de la PRO la lumină prin anii 2000, a ajuns să cântă numai prin sate şi aşezări de tip urban. Îmi amintesc că la Todireşti, judeţul Suceava, unde s-au dus să cânte, pensionarii de la BUG Mafia au luat o bătaie soră cu moartea pentru că i-au făcut ţărani pe ţăranii din satul care, totuşi, e reşedinţă de comună. Cum am văzut afişul, nu am stat prea mult pe gânduri şi ne-am urcat în primul microbuz de Cantemir pe care l-am găsit în zona pieţei. La 42 km nord de Cahul şi 2 km sud de Cantemir am coborât, în dreptul satului bulgăresc Stoianovca, pe româneşte Stoieneşti. Acolo se află cel mai important cimitir al eroilor români căzuţi în 1941.

Înainte de a porni spre Cantemir am observat stâlpi noi şi fire electrice care duceau spre România. Era Linia Electrică Aeriană de 110 kV Fălciu – Goteşti. A devenit operaţională la sfârşitul lui 2013. Este un prim pod realizat dintre multele care trebuie făcute peste Prut pentru ca Unirea să fie o formalitate. Între Fălciu, judeţul Vaslui şi Cantemir există un pod feroviar, însă trenul nu mai trece de ani buni. Ba în România, la Fălciu, nu mai ajunge niciun tren dinspre Bârlad. Gara Prut II am găsit-o pustie. Această gară deserveşte oraşul Cantemir, pe când gara Prut I deserveşte localitatea Cania. Mai nou, văzând că traficul feroviar e mort, autorităţile din Fălciu şi Cantemir doresc transformarea podului feroviar în unul rutier, ceea ce ar dezmorţi puţin raionul.

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-443-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-505-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-510-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-514-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-516-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-519-rezolutia-desktop-ului

Cu gara ajunsă muzeu, principala poartă de intrare în oraş este autogara şi traficul prin ea nu e de neglijat. Ai conexiuni dese cu Chişinău, Cahul şi Comrat. Pe un teren de pe raza localităţii Cania a fost deschisă, în 1967, una dintre cele mai mari fabrici de conserve din URSS. A fost botezată Prut şi a dus-o până în 1994. În perioada ei de glorie, anii 1985-1989, furniza pieţei lagărului comunist peste 80 de milioane de borcane cu tot felul de conserve. După destrămarea saiuzului, praful s-a ales din mamutul care ocupa cam jumătatea din suprafaţa aşezării de tip urban. Pe ruinele acestei fabrici mai funcţionează câţiva producători de conserve, însă calibrul lor este nesemnificativ.

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-521-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-524-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-527-rezolutia-desktop-ului

Judeţul Cahul, pe vremea României Mari, era împărţit în patru plăşi. De obicei, aceste plăşi adunau câteva sate şi reşedinţa lor era într-un orăşel sau sat mai răsărit. Numele le era dat după ape sau voievozi. Plasa nordică a judeţului Cahul s-a numit Cantemir şi a avut reşedinţa la Leova. Cania a făcut parte din această plasă. Primele blocuri au apărut pe ţarinile şi imaşurile Caniei în 1963, atunci când a început construcţia fabricii de conserve. În 1973, aşezarea muncitorească ivită în jurul fabricii a fost botezată Cantemir. Voievodul Dimitrie Cantemir a fost mereu folosit de propaganda sovietică pe post de simbol al bunei prietenii între moldoveni şi fraţii lor mai mari, ruşii. Nici anul nu a fost ales întâmplător, în 1973 se împlineau 300 de ani de la naşterea marelui scriitor şi domn nu cine ştie ce al Moldovei.

Aţi văzut că am tot scris aşezare de tip urban. Nu e nimic peiorativ în această titulatură. Cel mai bine ne lămureşte Vasile Ernu într-un articol în care defineşte tipurile de bandiţi ai Republicii Moldova, plecând de la Plahotniuc şi Filat: Dacă ar fi să sintetizez mult aş spune aşa. Ceea ce se întîmplă acum în Moldova este un soi de confruntare între bandiţii urbani şi hoţii rurali. Urbanii însă nu sînt din cei de la centru, de capitală, ci sînt semiurbanii din centrele raionale. Pentru cine a uitat amintesc că a existat o invenţie comunistă numită: posiolok gorodskogo tipa (PGT / sat de tip orăşenesc). Raioanele erau în marea lor parte sate urbanizate rapid şi păreau nişte mutanţi ruralo-urbani. Prin anii 60 în aceste oraşe-sat (sau sate-oraş) apăruse deja o pătură socială semiurbană. Acestea căpătaseră o infrastructură care le permitea să se urbanizeze. S-a investit mult în ele: clădiri administrative, magazine, centre sportive, educative şi de odihnă etc.

Satele din jurul acestor raioane depindeau de ele: administrativ – toţi mergeau după acte aici, educaţional – mai toţi cei cu şcoală, veneau la studii şi specializări aici (faimoasele SPTU), economic – aici găseai magazinele mai mari şi diverse, aici aveai piaţa de desfacere etc. Pe lîngă aceasta, mulţi ţărani din satele din împrejurimile PGT-urilor îşi găseau de lucru în întreprinderile din aceste centre raionale. În anii 70-80 între tinerii de la sate şi tinerii din acele PGT s-a iscat un conflict social care s-a manifestat printr-un adevărat rit de confruntare: batăile ritualice. Cei din rural mergeau la studii tehnice şi specializări diverse (SPTU) în raion. Aici îi aşteptau tinerii localnici semiurbanizaţi şi în mare parte semirusificaţi. Ruralul a fost în mare parte moldovenesc, iar urbanul avea ascendent rusesc după anii 50 (evreiesc şi rusesc în interbelic). Mai departe citiţi aici. Noi ne-am oprit la piaţă şi am luat masa: parizer, muştar cu hrean, pâine şi bere la halbă.

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-531-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-534-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-537-rezolutia-desktop-ului

Conducerea raionului şi primăria se află într-o clădire exagerat de mare în comparaţie cu dimensiunile oraşului. Piaţa din faţa obiectivului este imensă şi deloc umblată, astfel că iarba creşte în voie printre dalele din beton. Faţa clădirii şi piaţa au o deschidere uriaşă către valea Prutului, înspre care coboară un parc de dimensiuni faraonice, îngrijit pe o suprafaţă infimă. Nelipsitul, din nicio localitate a românimii din fosta URSS, monument al eroilor căzuţi în Afganistan, ne aminteşte perfidia regimului care şi-a distrus naţiunile ocupate sub deviza frăţiei popoarelor.

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-542-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-543-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-548-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-536-rezolutia-desktop-ului

Cantemirul nu are prea multe blocuri şi, de cele mai multe ori, la parter, numit etajul 1 în sistemul sovietic, păstrat încă în Republica Moldova, se găsesc tot felul de spaţii extinse în afara clădirii prorpriu-zise. Blocurile sunt respingătoare, par pustii şi sunt înconjurate de bălării. Sare în ochi de departe spoiala opulentă a clubului unde urma să cânte formaţia BUG Mafia, provenită dintr-un cartier bucureştean care poartă numele unui demnitar comunist. Pe undeva oraşul Cantemir se aseamănă cu Prîpiat, a fost construit în vitează peste gardul unei fabrici şi după ce aceasta s-a închis, a decăzut şi se pustieşte. Îl mai ţine în viaţă Spitalul Raional.

Am fi vrut să mergem la Cania, nu aveam foarte mult, însă ziua era extrem de toridă şi umblasem deja câteva ceasuri bune prin soare, aşa că am renunţat. Acolo, în acel sat românesc aproape sută la sută, se ridică pe banii statului român o biserică-mausoleu aparţinând Mitropoliei Basarabiei. În popor este denumită Catedrala oaselor. În vara lui 1941, morţii din Bătălia de la Ţiganca, de ordinul miilor, au fost îngropaţi în trei gropi comune: Cania, Iepureni şi Stoianovca. Ultima a fost amenajată şi am vizitat-o când am coborât din microbuzul ce ne aducea la Cantemir. Este cunoscută sub numele Cimitirul de Onoare al Eroilor Români de la Ţiganca.

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-552-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-555-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-557-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-559-rezolutia-desktop-ului

Am revenit la Cahul aproape pe seară şi am mers să vedem cealaltă piesă sovietică ridicată pe postament, tancul. Secera şi ciocanul omniprezente. Obsesia Dunării pe care încă o are rusul dăinuie în conştiinţa locuitorilor Cahulului. Astfel, fabrica de vin se numeşte Podgoria Dunării şi strada care duce din oraş către sud este a Dunării. Fascinaţia fluviului, aflat la 50 de km distanţă, ne arată cât de mult a valorat această aşezare în ecuaţia dominaţiei gurilor Dunării în ultimele trei secole.

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-565-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-566-rezolutia-desktop-ului

2013-08-03-08-chisinau-comrat-cahul-cantemir-reni-569-rezolutia-desktop-ului

Vizita din 2013 în complicatul sud al Republicii Moldova mi-a confirmat că Unirea e atât de uşor de realizat dacă ai poduri de piatră, de fier, de energie electrică şi conducte cu gaze naturale peste Prut. Când vom avea poduri rutiere din 20 în 20 de km peste râul care ne desparte şi două autostrăzi care să unească Chişinăul de Bucureşti şi Iaşi, nu va mai exista picior de separatist la Tiraspol, iar găgăruşii din Comrat vor fi capabili să scrie Eminescu, nu Eminesku.

Anunțuri

7 gânduri despre „Republica Cahul şi așezarea de tip urban Cantemir [63/71]

  1. Pingback: Trei state în patru km şi două frontiere artificiale între români | Drumurile lui Spetcu

  2. va felicit pentru articol. Fiind din Tulcea inteleg mai bine cum e cu convietuirea interetnica. Am calatorit si eu in Moldova si am observat paradoxurile ei. Cred ca ar trebui sa existe mai multe ONG uri moldo-romano-ucrainene care sa se implice in vizite ale reprezentantilor de rand ale minoritatilor din cele trei tari in localitatile de peste granita in asa fel incat sa mai indulcim putin din gresita percetie a filorusilor asupra noastra, a romanilor.
    Actualele comisii de la Dunarea de Jos care reunesc reprezentantii autoritatilor din judetele limitrofe Dunarii din cele trei tari nu fac nimic in acest sens, au alte interese, sper ca cine trebuie le stie.

    • Mulțumesc. Știind cum stau lucrurile la Suceava, slabe speranțe cu ONG-urile care au ca obiect colaborarea transfrontalieră. De obicei e vorba de seminarii, simpozioane și alte adunări care se termină cu chiolhane pe la pensiuni de munte sau hoteluri din oraș și nimic mai mult. Și la noi și la vecini. Maximum ce se poate obține e o mapă cu câteva hârtii.

      • Exista totusi si alte locuri ( Valea Timocului, Voievodina sau Transcarpatia- care nu au apartinut niciodata de Tara Mama) unde intalnesti romani care nu intelegi de unde mai stiu romaneste. Cu exceptia primeia , acolo functioneaza astfel: ONG -urile sunt compuse din reprezentanti ai minoritatilor de la noi – sarbi, ucraineni sau maghiari ( licee, scoli, ansambluri culturale) dar si din aceiasi corespondenti etnici romani , cu totii infratiti cu cei de peste granita. Sa stiti ca emotia care se transmite este mult mai mare si de aici se ajunge la rezultate palpabile. Si creed ca asa reprezentantii din tarile vecine nu mai sunt asa de refractari ori rauvoitori.
        Sunt satul si eu de intalnirile neproductive pe care autoritatile le organizeaza doar ca sa bifeze la capitolul cantitate sau implicare.
        Mai aproape de noi, in Bugeac, Tinutul Hertei, Bucovina de Nord sau R Moldova , trebuie sa extrapolam prima reteta.
        Mai sunt oameni cu suflet care vor sa se implice si au idei.
        Sunt pentru implicare.

  3. Ce ar însemna „ni piadi kaguliskoi zemli evrointegraţii”? Ce? Integrarea cu foametea şi lipsurile cronice de produse alimentare şi industriale? Anume, integrarea europeană ne va aduce profituri. Alternativă nu există. La urma urmei: cui nu e pe plac euro integrarea trebuie să decidă. E o chestiune personală.
    A fost URSS şi populaţia a suferit. Magazine goale. Nu puteai să cumperi obiecte necesare, până şi hârtie igienică. Mezeluri numai de 1-3 feluri, dar la coadă – câteva ore. Amatorii de lipsuri, nu au decât să-şi caute de treabă. Provocările lor să le ţină acasă. Dânşii nu ştiu că Europa întotdeauna a furnizat tehnică şi tehnologii avansate. Apropo! DE ce Furmuzal, lider găgăuz, a trâmbiţat permanent integrarea eurasiatică, dar a plecat să trăiască în Germania? şi nu în Rusia? Toţi duşmanii eurintegrării profită de fel de fel de eurreparaţii, dar ne cheamă în Rusia.
    Nu ascultaţi ţipetele acestori clopotari!!!
    Dr., prof. univ.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s