Vârful Hovârla din Muntele Negru

02 08 2016. Cernăuţi. Pe la ora patru şi câteva minute am ieşit în strada Hmelniţki în dreptul atelierului regretatului sculptor Gorşcovschi, al cărui Eminescu emoționează orice român trecător prin, odinioară, a treia urbe ca număr de locuitori a României Mari. Din acea perioadă se păstrează inscripţia de deasupra intrării în clădire Str. Anastasie Crimca, 16. Pe nervoasa coborâre către gară ne claxonează o maşină şi nu putea fi decât Dragoş, partenerul şi ghidul nostru în călătoria din Carpaţii Păduroşi. O drumeţie către cel mai înalt vârf al Ucrainei pe care am plănuit-o de mai bine de un an. Prima etapă a călătoriei începea cu drumul până la Colomeea. Tren personal, preţ derizoriu, 12 grivne, adică undeva pe la 2 lei. Durata călătoriei depăşeşte cu puţin două ore. De la naş am aflat unele informaţii care ne dădeau bătăi de cap.

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 046 [Rezolutia desktop-ului]

Ni se confirmă că personalul ce avea să ne ducă de la Colomeea la Rahău este anulat toată prima săptămână a lunii august din cauza unor lucrări la calea ferată. În planul iniţial aveam de aşteptat cam o oră la Colomeea, considerată capitala huţulilor, pentru că Stanislăul era prea polonez, de aia i-au şi schimbat numele sovieticii în Ivano-Frankovsk, devenit Ivano-Frankivsk la ucraineni, timp berechet pentru o cafea şi ceva de mâncare. În gară era deja trenul de noapte Kiev – Rahău, unul de rang superior, pleca în 20 de minute în direcţia dorită de noi, așa că nu am ezitat să cumpărăm bilete. E drept, mai scumpe, dar câştigam per total două ore, una ce ar fi fost pierdută în gară şi alta pe traseu. Preţul unui bilet e 107 grivne, adică pe la 20 de lei. Partea bună e că în asemenea trenuri se serveşte cafea, una cu un gust deosebit de plăcut şi paharul costă 7 grivne.

Ziua precedentă fusese una toridă. Spre seară se adunaseră norii, dar nu au reuşit decât să facă mult zgomot şi să înmoaie pe alocuri praful de pe străzile Cernăuților. În munţi ne aşteptam la o zi rece şi ploioasă, ceea ce s-a şi întâmplat imediat ce ne-am înscris pe valea montană a Prutului, râu ce izvorăşte exact de sub Hovârla, din partea nordică a lanțului Muntele Negru. Calea ferată urmează cursul râului până la Vorohta şi trece prin câteva staţiuni, unde şi opreşte, între care cea mai semnificativă e Iaremcea, socotită cea mai importantă din Carpaţii ucraineni, iar apoi intră într-o zonă de tunele şi coboară pe râul Lazeşcina, afluent al Tisei Negre. Pe la mijlocul zonei cu tuneluri este graniţa între huţuli şi rusini, între Ivano-Frankivsk şi Transcarpatia, între Pocuţia şi Maramureș şi a fost între Polonia şi Cehoslovacia, deşi putea fi între România şi Polonia, cum vom vedea mai la vale.

Pe şosea graniţa e mai pe la vest, prin Pasul Tătăroaia sau Iabloniţa, pe acolo aveam să ne întoarcem către Cernăuţi. Trecătoarea este la 931 m altitudine şi desparte Muntele Negru de Munţii Gorgani, cunoscuţi între neamurile proaste din România şi Republica Moldova pentru stațiunea de fiţe Bukovel. Tot drumul pe valea Prutului nu am reuşit să văd mare lucru din cauza plafonului de nori extrem de jos şi a ploii consistente. Acest aspect mă bucura pentru că ştiam că a doua zi ploaia se va opri, iar temperaturile vor fi suficient de joase pentru a nu exista pericolul descărcărilor electrice. Nici după coborârea pe valea Lazeşcinei şi de la Frasini pe valea Tisei Negre lucrurile nu s-au schimbat semnificativ, ploaia doar a slăbit puţin.

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 050 [Rezolutia desktop-ului]

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 053 [Rezolutia desktop-ului]

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 067 [Rezolutia desktop-ului]

De la confluenţa Lazeşcinei cu Tisa Neagră, către vest avem Munţii Svidoveţ, în care aceasta din urmă își are obârşia chiar sub Vârful Tătăroaia, iar către est acelaşi lanţ Muntele Negru care, la sud, este despărţit de Munţii Maramureșului de valea Tisei Albe, râu ce izvorăşte de sub Vârful Stogu, aflat pe actuala frontieră româno-ucraineană. Cele două Tise se unesc puţin mai la nord de Rahău şi formează Tisa, cel mai bogat în apă afluent al Dunării, pe care o întâlneşte la Novi Sad în Serbia. În fapt, râul Tisa este graniţa vestică a românimii. Iasinia, pe româneşte Frasini, este un orăşel de mai puţin de zece mii de locuitori, care a avut şansa să fie capitala Republicii Huţule, un stat efemer apărut în zona de dominaţie a Ungariei intrată pe calea comunismului, după destrămarea închisorii popoarelor, cum era dezmierdat Imperiul Austro-ungar. Armatele române, polone şi cehoslovace au zădărnicit în 1919 planurile punţii comuniste peste Carpaţi la care lucrau Lenin şi Bela Kun.

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 114 [Rezolutia desktop-ului]

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 141 [Rezolutia desktop-ului]

Rahăul este centrul geografic al Europei şi reşedinţa raionului Rahău. În Transcarpatia sunt două raioane cu procent semnificativ de români, adică de locuitori care se declară români, Rahău şi Teceu. Carpaţilor Ucraineni noi le spunem Carpaţii Păduroşi, iar polonezii Beschizii Răsăriteni. De ei am auzit prima oară când am învăţat la şcoală de statul lui Burebista. Erau extremitatea nordică a acestuia. De la trecătoarea amintită mai sus se întinde către sud Maramureșul. Primele atestări documentare arată stăpânirea românească, iar în perioada dominației ungureşti nu a prea călcat picior de maghiar în sus pe valea montană a Tisei. Zona a aparţinut unui anume Codrea de Câmpulung şi apoi a fost împărţită între fiii acestuia. Toponimele şi lexicul specific ciobanilor s-au păstrat româneşti până astăzi. Slavii au început să se mute în Maramureş ceva mai târziu. Au făcut-o iniţial huţulii din Pocuţia, despre care se spune că sunt populaţie dacică slavizată, iar mai apoi rutenii din Galiţia, împinşi de foametea organizată de austrieci. Cine erau românii din Maramureș? Dacii liberi. Ştiu, permanenţa înseamnă protocronism, da’ basmul romanizării chiar nu ţine în Maramureș. Cum ungurii nu au trecut pe aici, de romani nici nu poate fi vorba. Totuși, mai sunt şi niște daci care stau ascunşi lumii în niște peşteri în Muntele Negru. Li se spune inochentişti, dar ei își spun daci.

Așa cum colonizarea cu ruteni a părţii dintre Nistru şi Prut a Bucovinei a fost încurajată şi forţată de austrieci, acelaşi lucru putem spune că s-a petrecut şi în această zonă care, până în 1918, s-a păstrat în mare parte românescă. Din raţiuni care au explicaţii logice, după 1918, deşi era cu armata acolo, România a renunţat la nordul Maramureșului în favoarea Cehoslovaciei, cu toate că românii de pe valea Apşei au cerut la Alba Iulia unirea cu ţara. Ungurii nu intră în discuţie, pentru că ei s-au scurs în Europa pe valea râului Latoriţa, adică pe unde am trecut Carpaţii Ucraineni când am mers la Kiev din Ungaria, ceva mai la vest. Plafonul de nori nu ne lasă să vedem mai nimic din Munţii Maramureșului şi ne mulțumim să admirăm Tisa înainte de o scurtă plimbare în oraş mereu sub amenințarea ploii. Nu aveam decât o oră şi jumătate la dispoziţie, pentru că ne-am luat bilete la Lazeşcina, locul de unde urma să urcăm a doua zi pe Hovârla.

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 163 [Rezolutia desktop-ului]

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 165 [Rezolutia desktop-ului]

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 174 [Rezolutia desktop-ului]

Urmaşii slavilor stabiliţi în Transcarpatia şi ai autohtonilor slavizaţi, după perioadele cehoslovacă şi sovietică, la îndemnul rusesc şi unguresc, se declară rusini, adică ruşi, cu sensul de ucraineni, transcarpatici, ceva diferit de ucraineni şi umblă cu separatisme. Şi-au luat ca simbol ursul brun. Accentul rusinilor e asemănător cu al românilor maramureşeni, cu toate că vorbesc limba ucraineană. Se încearcă crearea unor mituri despre rusini, cum că ar fi iscusiţi ţapinari şi se merge foarte mult pe ideea asta a prelucrării lemnului. Ciobani nu pot fi, deoarece ştie toată Europa cine au fost şi sunt ciobanii din Munţii Carpaţi. Un urmaş al acestora se pare că e celebrul traficant de arme Viktor Bout, născut în Tadjikistanul sovietic şi aflat în detenţie, a cărui biografie a inspirat filmul Lordul războiului. Numele acestuia ar fi de fapt Bouţ, des întâlnit în întregul Maramureș la localităţi şi oameni.

De la Cehoslovacia interbelică Rahăul a moştenit câteva clădiri circulare în stil Art Deco şi încă înaintea existenţei unui stat cu acest nume, primul său preşedinte, Masarik, a stat în orășelul de pe Tisa din 1917 până în 1918, când se săturase de aburelile monarhiste austriece şi ticluia adunarea cehilor şi slovacilor într-un singur stat. Pe lângă cehi şi slovaci i-a adunat şi pe rusini, asta până când Hitler i-a făcut flenduri creaţia, iar Stalin i-a remodelat-o, luându-i tribut Transcarpatia. La Rahău a poposit pentru a tatona terenul şi a trece apoi în Rusia, unde a racolat prizonieri de război cehi şi slovaci cu care s-a bătut alături de albi cu austriecii şi roşii.

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 178 [Rezolutia desktop-ului]

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 185 [Rezolutia desktop-ului]

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 186 [Rezolutia desktop-ului]

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 181 [Rezolutia desktop-ului]

Într-un restaurant desprins din anii stagnării brejneviste şi în care nota de plată se mai face pe abac, am mâncat un borş de sfeclă de nota 6,5 şi ceva şniţel cu piure de cartofi de două zile. Am dat din întâmplare peste un magazin cu suveniruri şi apoi am plecat să ne luăm de mâncare pentru zilele următoare. Rahăul are vreo trei biserici de tot atâtea confesiuni, însă în evidenţă iese, ca în toată Ucraina, cea ortodoxă acoperită cu o gălbeneală respingătoare. Ortodoxia ucraineană suferă de un manelism îngrozitor care, tot mai deranjant, se transmite şi în România. Oare de ce e nevoie să pui tablă şi cruci aurite pe biserici? Mai frumoase nu sunt în niciun caz.

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 182 [Rezolutia desktop-ului]

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 190 [Rezolutia desktop-ului]

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 196 [Rezolutia desktop-ului]

Cam într-o oră am ajuns înapoi la Lazeşcina cu un microbuz care face cursa Rahău – Ivano-Frankivsk. Ploaia s-a pornit serios şi când am fost lăsaţi în centrul satului a trebuit să ne adăpostim. Pensiunea unde aveam cazare era pe o vale paralelă cu cea de pe care urma să urcăm şi unde se află gara, reperul nostru principal până la aflarea veştii cu trenurile personale anulate. După câteva telefoane suntem luaţi cu o maşină până la pensiune. Din cauza distanţelor mari, Dragoş şi-a luat cazare la baza Kozmeşcik, aflată la poalele Hovârlei, la cam 10 km depărtare de Lazeşcina, în munte. De la pensiune până la gară sunt cam 2 km, un sfert de oră de urcat şi un sfert de oră de coborât, iar de la gară până la baza Kozmeşcik 8 km.

L-am petrecut pe Dragoş până aproape de gară într-un exerciţiu de învăţare a scurtăturilor şi m-am întors ud leoarcă, pentru că plecasem fără pelerină. Am găsit în magazinul din Rahău o bere despre care credeam că e locală. În Ucraina sunt unele sortimente de bere care mai au gust de bere. În România sunt tot mai rare şi la Suceava avem noroc că Bermas produce încă bere cu gust de bere. Am găsit sortimentul numit Zakarpatske adică Transcarpatia. E făcută la Liov. Din ce am găsit prin Ucraina, cea mai bună bere de care am dat este Lvivske. Probabil aceste două tipuri de bere au acelaşi producător. Ulterior am văzut că Zakarpatske se găseşte şi în magazinele din Cernăuţi. Duş cald şi somn de la ora 17. Ziua următoare avea să fie deosebit de solicitantă.

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 206 [Rezolutia desktop-ului]

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 209 [Rezolutia desktop-ului]

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 210 [Rezolutia desktop-ului]

03 08 2016. Lazeşcina. Ora 06:02. Cum ieșim din curtea pensiunii apucăm pe o cărare înierbată şi ne udăm bine pe încălţăminte şi pantaloni până ceva mai sus de glezne. Într-un sfert de oră eram în vârful dealului şi priveam culmile Munților Svidoveţ ivite timid vederii deasupra negurii persistente. Vârfurile Muntelui Negru vor rămâne multă vreme o necunoscută, pâcla deasă ne oferea vizibilitate doar pentru câteva sute de metri. Din vârful dealului până la gara Lazeşcina facem tot un sfert de oră, însă pe un drum desfundat, nenorocit rău de ploaia din urmă cu o zi. Până aici cunoșteam locurile, înainte ne vom orienta după marcaje şi harta pe care o aveam în minte. Aveam câteva exemplare în rucsac, dar nu a fost nevoie să apelez la ele.

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 221 [Rezolutia desktop-ului]

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 226 [Rezolutia desktop-ului]

Jumătate de oră se merge pe lângă linia ferată şi de la uliţa pe care încape o singură maşină se coboară la drumul principal, care face legătura între staţia de autobuz şi baza Kozmeşcik, pe lângă podul feroviar. Drumul principal îl subtraversează şi se uneşte cu uliţa la vreo 100 de metri de acesta. Descoperim primele indicatoare şi marcaje. Aveam de urmat banda galbenă orizontală şi până pe Vârful Hovârlă erau din acest punct 14 km, ceea ce se traduce în 6 ore de mers. Mai observăm un marcaj bandă verde orizontală care duce pe creasta Muntelui Negru prin „Pol. Cucul”. Vedem mai încolo ce este acest „Pol.” şi cu cât vom urca, toponimele vor fi tot mai româneşti.

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 232 [Rezolutia desktop-ului]

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 234 [Rezolutia desktop-ului]

E încă dimineaţă şi soarele nu are prea multă putere să alunge ceaţa, dar ne place că se luptă cu ea şi ştim că în câteva ore o va dovedi. Imediat atingem valea Lazeşcinei, râul care izvorăşte de sub Vârful Petros (2020 m), al patrulea ca altitudine din Muntele Negru. Vom merge pe firul acestei ape până la Kozmeşcik. La ieşire din sat este un punct de control al administrației parcului natural. Intru în încăpere şi omul îmbrăcat în uniformă de camuflaj mă întreabă în ucraineană dacă suntem români şi îmi arată un registru. Dragoş ne anunţase prezenţa cu o zi înainte, când a trecut prin acest punct de control. Văd că după înregistrarea lui şi până la noi mai sunt scrise patru nume. Îi plătesc 50 de grivne pentru două persoane şi îmi dă un bilet pe care trece un număr de telefon la care să sunăm în caz de probleme. Preţul este cam acelaşi cu cel care se plăteşte pentru accesul în Ceahlău din Durău.

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 240 [Rezolutia desktop-ului]

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 245 [Rezolutia desktop-ului]

Până la Kozmeşcik drumul este pietruit şi lat de mai bine de 5 m. Mi-a plăcut să găsesc albia râului Lazeşcina amenajată pentru creșterea păstrăvilor, așa cum ţin minte că era la sfârșitul anilor 1990 cea a Izvorului Alb din Rarău. Din loc în loc ne intersectam cu drumuri forestiere şi zone de campare. Se găsesc des surse de apă accesibile, unele decorate frumos, dar nici aici nu scăpăm de unul dintre simbolurile hegemoniei americane. Singura surpriză pe traseu a fost întâlnirea cu un mistreţ pe care l-am speriat înainte de a reuşi să-l imortalizez. Am mai găsit un cimitir militar, dar am lăsat vizitarea sa pentru întoarcere.

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 247 [Rezolutia desktop-ului]

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 251 [Rezolutia desktop-ului]

În dreptul vărsării pârâului Faresok în Lazeşcina apar din nou indicatoarele. Aici cele două trasee se separă. Până la Kozmeşcik mai sunt 2 km, însă primele pensiuni apar de aici. Urmăm marcajul bandă galbenă, trecem podul şi nu peste mult timp dăm de Dragoş ieşit în întâmpinarea noastră. Marea problemă a taberei Kozmeşcik, care pe viitor se poate transforma într-o staţiune, e lipsa curentului electric. Toate localurile de aici au generatoare pe motorină cu care produc energia electrică necesară. Acest aspect face ca tabăra de aici să fie evitată de bolnavii de tehnologie.

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 260 [Rezolutia desktop-ului]

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 262 [Rezolutia desktop-ului]

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 268 [Rezolutia desktop-ului]

La 08:30 atingem baza Kozmeşcik, deci avem 2 ore şi jumătate de când mergem, perioadă în care am făcut 10 km. Nu a fost decât încălzirea! Facem pauză jumătate de oră, timp suficient pentru o cafea şi o masă mai serioasă. Pe drum mâncasem doar un pachet cu biscuiţi. Tot aici ne-am refăcut rezervele de apă, am schimbat primul tricou şi după câteva consultări ale panoului pe care era harta zonei la scară mare, la ora 09:00, pornim către Hovârla pe lângă ruinele primului complex al bazei Kozmeşcik, început de sovietici şi nefinalizat nici astăzi. Călăuza rămâne marcajul bandă galbenă şi timpul estimat până la atingerea vârfului este 3 ore şi 45 de minute, adică 7 kilometri şi jumătate de urcuș.

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 272 [Rezolutia desktop-ului]

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 283 [Rezolutia desktop-ului]

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 286 [Rezolutia desktop-ului]

Prima oră de urcuș e cruntă şi o petrecem pe un drum distrus de utilajele care scot lemnul tăiat din munte. Umiditate ridicată, ceaţă, noroi la greu şi traseul abrupt deosebit de alunecos. În zonele defrişate găsim zmeură din abundenţă, cel mai bun pretext pentru popasuri dese. Panta se îndulceşte la intrarea în pădurea virgină şi drumul devine practicabil, semn că utilajele ţapinarilor nu au urcat mai sus. Cea de-a două oră a urcușului de la Kozmeşcik la Hovârla e de departe cea mai umană. În pădure ne întâmpină o veveriţă speriată şi întâlnim numeroşi căutători de bureţi. Un pod de trunchiuri de copac peste o mlaştină ne scoate într-o poiană largă de unde ar trebui să zărim Vârful Hovârla. În continuare ceaţa se împotriveşte şi ne consolăm cu zmeura deosebit de aromată şi afinele ceva mai ascunse vederii.

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 288 [Rezolutia desktop-ului]

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 305 [Rezolutia desktop-ului]

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 311 [Rezolutia desktop-ului]

Această poiană e Polonina Gropa sau Poiana Groapa, punctul aflat la jumătatea traseului dintre Kozmeşcik şi Vf. Hovârla. Aici e nevoie de ceva lămuriri. În Carpaţii ucraineni, polonezi şi slovaci foarte des veți întâlni pe hărţi POL., prescurtarea de la POLONINA. Sensul cuvântului nu e tocmai cel al românescului POIANĂ. POLONINA este o zonă defrişată la altitudinile specifice pădurilor de conifere, pe o coastă de munte, de întinderi semnificative, folosită de ciobani pentru păşunat. De obicei, într-o asemenea POLONINA mai mult ca sigur vei întâlni o stână. În această Polonina Gropa, Hovârlă ne-a lăsat vederii doar Vârful Hovârla Mic (1762 m).

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 313 [Rezolutia desktop-ului]

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 321 [Rezolutia desktop-ului]

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 329 [Rezolutia desktop-ului]

Din capătul de sus al Gropii cărarea e una pietroasă şi trece prin pâlcuri de vegetaţie pitică de conifere. Sigur nu a mai trecut nimeni de dimineaţă pe aici, pentru că luăm pe pantaloni toată roua de pe arbuşti. Privind înapoi înțelegem că înaintăm bine şi până la ieșirea în creastă nu mai avem mult. Zărim vârfurile pe care trebuie să le depășim pentru a ajunge în șaua de la baza Hovârlei. Pe o hartă poloneză văd că se numesc Mala Kopica şi Welyka Kopica, adică nici mai mult nici mai puţin decât Căpiţa Mică şi Căpiţa Mare. În zonă este des întâlnit toponimul Stogul pentru vârfuri montane, deci înțelegem foarte bine de unde vin denumirile şi cine a botezat Carpaţii Păduroşi. Ştiţi legea aia cu maximum trei câini liberi pentru turmele din zona de munte? Se pare că în Ucraina se aplică, fiindcă toate turmele întâlnite aveau numai trei câini liberi şi nu nouă, cum mi-a fost dat să descopăr pe Creasta Giumalăului.

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 339 [Rezolutia desktop-ului]

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 352 [Rezolutia desktop-ului]

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 353 [Rezolutia desktop-ului]

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 355 [Rezolutia desktop-ului]

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 356 [Rezolutia desktop-ului]

Pe creastă lucrurile se aranjau îmbucurător. În stânga vedeam prin perdeaua tot mai transparentă de nori Vârful Hovârla (2061 m), iar în dreapta ni se arăta Vârful Petros (2020 m). Un singur obstacol mai aveam până la curmătura de la baza Hovârlei şi am făcut popas lângă un izvor ce curge direct din pietriș, pentru a ne reface rezerva de apă. Cum era normal, pe creastă vântul sufla serios, însă nu era deranjant, așa că o bucată l-am neglijat.

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 358 [Rezolutia desktop-ului]

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 364 [Rezolutia desktop-ului]

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 372 [Rezolutia desktop-ului]

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 374 [Rezolutia desktop-ului]

Când a adus nori, situaţia s-a complicat. Temperatura a scăzut cu vreo 10 grade Celsius în câteva minute şi am recurs la toate hainele pe care le aveam în rucsac. Pălăria am înlocuit-o cu fes şi glugă, peste tricou am încheiat polarul, iar pe deasupra am luat o giacă antivânt. Nu vedeam la nici 10 m depărtare, însă ne-au ajutat foarte mult marcajele foarte dese vopsite pe pietrele de pe potecă. Putem spune că am avut ghinion, norul ne-a prins într-una dintre cele mai spectaculoase porţiuni ale traseului. O cărare lată de doi paşi trece printre stânci colţuroase şi înaintează în neant având în stânga şi în dreapta râpi adânci de câteva sute de metri. În Şaua Hovârlei deja vizibilitatea se îmbunătăţise şi ne întâlneam cu grupuri care coborau de pe vârf sau doreau să-l urce venind dinspre traseul de creastă bandă roşie ce duce către Vârful Petros. Până în acest punct am mers ceva mai bine decât timpii de pe indicatoare.

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 376 [Rezolutia desktop-ului]

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 381 [Rezolutia desktop-ului]

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 395 [Rezolutia desktop-ului]

Cine a scris pe indicator că până pe Hovârla faci 25 de minute ori era beat ori campion mondial la alergare montană. Noi am făcut mai bine de o oră. A fost o căţărare cruntă pe lespezi instabile. Înapoi se deschidea o panoramă superbă şi astfel prindeam forţe noi să mai urc câteva trepte, apoi iarăşi contemplare. Tot așa ne-am chinuit până am biruit cei 200 m diferenţă de nivel pe 750 m lungime.

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 396 [Rezolutia desktop-ului]

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 397 [Rezolutia desktop-ului]

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 401 [Rezolutia desktop-ului]

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 408 [Rezolutia desktop-ului]

La 13:30 atingem cei 2061 metri ai Vârfului Hovârla, cea mai înaltă altitudine de pe teritoriul Ucrainei. Povestea steagului banderovist v-o spun mai la vale. Suntem frânţi, flămânzi, transpiraţi şi căutăm rapid un loc unde să poposim. Mergem pe partea sudică a vârfului prin puhoiul de lume aşteptând norii să ofere vizibilitate. De la Kozmeşcik până aici am făcut patru ore şi jumătate, deci şapte ore şi jumătate de când am plecat din Lazeşcina cu tot cu pauza pentru micul dejun. Schimb încă o dată tricoul, dau jos încălţămintea şi jumătate de oră nu mă ridic. Îmi aduc aminte că am la mine binoclul şi încerc, în măsura în care norii mă lasă, să observ vârfurile Muntelui Negru şi, spre sud, vârfurile Munților Maramureșului. Rareori am şansa, așa că ne punem la masă să prânzim. Nu mi-am imaginat cât de bine merge pâinea neagră ucraineană cu pateul de Facos şi apa rece ca gheaţa de sub Hovârla.

Creasta Muntelui Negru are o orientare oarecum specială. De la Petros la Hovârla direcţia e de la vest către est, iar de la Hovârla către Pop Ion este de la nord-vest către sud-est. Astfel, cum stăteam noi şi mâncam pe iarba încălzită de soare, când ne lăsau norii, vedeam întregul lanţ al Muntelui Negru în stânga. În faţa noastră, pe direcţia sud, aveam valea pârâului Hovârla, afluent al Tisei Albe, ţuguiatul vârf Menciul, deasupra căruia, în depărtare, acoperiţi de nori, Munţii Maramureșului. În dreapta drumul care duce la Petros şi trece prin Pol. Brescul. Dacă Menciul şi Brescul v-au stârnit interes, haideți să vedem cum se numesc vârfurile de peste 1900 m altitudine ale Muntelui Negru, în ordine de la vest către est: Petros (2020 m), Hovârla (2061 m), Brescul (1911 m), Turcul (1933 m), Rebra (2001 m), Gutinul Tomnatic (2016 m), Brebenescul (2036 m), Menciul (altul decât cel aminit anterior – 1998 m) şi Pop Ion (2028 m).

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 410 [Rezolutia desktop-ului]

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 415 [Rezolutia desktop-ului]

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 414 [Rezolutia desktop-ului]

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 413 [Rezolutia desktop-ului]

Ştiu că vă sună românesc Hovârla şi nici nu are cum fi altfel, când, după cum aţi constatat, vârful e înconjurat de altele cât se poate de româneşti. Nişte băieţi şi-au bătut capul şi au întors pe toate feţele acest nume. Citiţi inclusiv comentariile de aici.

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 423 [Rezolutia desktop-ului]

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 426 [Rezolutia desktop-ului]

Ucraina e o ţară în război în care soldaţi chemaţi la ordin în armată şi voluntari mor în fiecare zi în estul ţării. Am mai spus că acum Ucraina plăteşte tributul în vieţi pe care orice ţară îl dă pentru independenţă. Ideea unei Ucraine independentă a apărut de vreun secol, iar în preajma celui de-Al Doilea Război Mondial s-a murit la greu pentru acest ideal. Armata Populară Ucraineană a funcţionat din 1942 şi până în 1949, a colaborat cu toată lumea şi a fost împotriva tuturor. Cel mai important lider al ei a fost Stepan Bandera. Steagul acestei organizaţii a fost acel roşu-negru pe care l-aţi văzut mai sus. Adepţii acestei mişcări au fost numiţi banderovişti, iar propaganda sovietică a făcut din acest cuvânt o etichetă letală. Propaganda putinistă, inclusiv acea categorie de stângişti vestici cunoscuţi ca leftarzi, o folosesc şi azi sau mai bine spus azi mai mult decât în perioada sovietică. Ştim reţeta, e cam ce au făcut la noi comuniştii, inclusiv regimul Iliescu, prin etichetarea cu legionar. În zilele noastre veți vedea destul de des acest steag în vestul Ucrainei, mai ales la monumentele eroilor. Sub acest steag luptă de doi ani mare parte din batalioanele de voluntari din Donbas.

Hovârla este un simbol, iar pentru a-i da greutate, în ultimii ani a fost împopoţonat cu variate alte simboluri. Iniţial vârful era marcat doar prin acel stâlp din beton. A fost ulterior vopsit în culorile Ucrainei, apoi s-a adus pământ din mai multe locuri de pe actualul teritoriu al statului, inclusiv de la Hotin. De la Cernăuţi a fost adusă o cruce şi mai apoi a fost instalată tamgaua rurikă. Ştiţi povestea din munţii Harghitei unde vin tot felul de unguri şi pictează culorile drapelului unguresc pe bornele care marchează vârfurile acestora? Cam așa se întâmplă pe Hovârla. Patrioţii ucraineni se chinuie să urce simboluri care mai de care mai impresionante, dar vin băieţii din est şi le distrug într-o hârjoană continuă. Tamgaua rurikă, numită trizub, simbolul adoptat ca stemă de Ucraina după ruperea de URSS, într-un act de revendicare istorică de la ruşii kieveni, nu a rezistat niciun an. Ucrainenii au făcut un cult pentru Hovârla şi a urca acest vârf a devenit un act patriotic.

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 427 [Rezolutia desktop-ului]

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 428 [Rezolutia desktop-ului]

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 429 [Rezolutia desktop-ului]

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 431 [Rezolutia desktop-ului]

De unde venea tot acel puhoi de lume, că doar nu întâlnisem prea mulţi oameni pe drum? Venea de pe traseul bandă verde care urcă pe Hovârla dinspre nord-est, din regiunea Ivano-Frankivsk, unde autoritățile se îngrijesc mai bine de turism decât cele din Transcarpatia, de unde am urcat noi. Mai e un avantaj, de la baza Zarosliak faci cam două ore până pe Hovârla şi nu ai de mers decât 4,5 km. Spre nord avem o creastă secundară în care iese în evidenţă acel vârf numit Cucul, cu care ne-am întâlnit de dimineaţă când am dat de primele marcaje. Spre nord-vest vedem jos de tot Lazeşcina şi ne aminitim că acolo vom înnopta, dar ne fuge acest gând când privim spre vest Petrosul şi dincolo de el vârfurile din Munţii Svidoveţ. Încerc ultima oară să fotografiez creasta Muntelui Negru, dar norii nu-mi dau nici de data asta voie şi cu câteva minute înainte de ora 15:00 începem coborârea de pe Hovârla. Puţin mai jos, înspre Cucul, era graniţa dintre Cehoslovacia şi Polonia în perioada interbelică. Petrosul şi Hovârla erau ale Cehoslovaciei, iar restul erau pe graniţă. Nu degeaba, astăzi, cea mai importantă echipă de fotbal a Transcarpatiei se numeşte Hoverla Ujhorod.

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 442 [Rezolutia desktop-ului]

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 433 [Rezolutia desktop-ului]

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 444 [Rezolutia desktop-ului]

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 445 [Rezolutia desktop-ului]

Coborâm cu mare grijă pentru că frumusețea panoramei ne mai fură din când în când, iar acele lespezi ne pot juca feste. Drumul pe care vom merge către baza Vârfului Petros, marcajul bandă roşie, coboară pe o curbă de nivel a Căpiţei Mari, prin sudul ei. E cărarea din stânga în imaginea de mai jos. De la Kozmeşcik am venit din partea dreaptă. În sudul curmăturii se găseşte un refugiu, asta în caz că vremea rea sau noaptea surprind pe cineva pe creastă. Din Şaua Hoverlei avem de mers două ore până la baza Petrosului. Din curmătură am rămas numai în tricou. Soarele ardea, iar versantul sudic al Căpiţei Mari ne ocrotea de vânt. Au fost cele mai plăcute şi relaxante două ore ale zilei în regim de mers.

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 452 [Rezolutia desktop-ului]

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 454 [Rezolutia desktop-ului]

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 462 [Rezolutia desktop-ului]

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 463 [Rezolutia desktop-ului]

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 465 [Rezolutia desktop-ului]

Lăsăm în urmă cu oarece regrete pentru scurtul timp petrecut pe el impresionantul vârf care ne-a chinuit puţin la urcare. Versantul său sudic e abrupt şi pietros. În faţă avem țuguiatul Menciul, singurul obstacol care ne blochează vederea directă către Munţii Maramureșului. Ce frumos arată vederii Breskul pe o pancartă care indică un loc de campare!

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 467 [Rezolutia desktop-ului]

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 480 [Rezolutia desktop-ului]

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 481 [Rezolutia desktop-ului]

Zărim Petrosul, însă e încă departe şi până la el avem de trecut printr-un punct de control al administrației în locul numit Sidlovina. Suntem verificaţi la bilete, iar pentru că al lui Dragoş e scos în ziua precedentă, tipul cârâie ceva, știind că nu are dreptate, dar încearcă o pleaşcă de câteva grivne. Îl lăsăm vociferând şi mergem mai departe pe curba de nivel de 1500 m a celui de-al doilea vârf din cele trei aflate între Hovârla şi Petros.

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 507 [Rezolutia desktop-ului]

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 508 [Rezolutia desktop-ului]

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 517 [Rezolutia desktop-ului]

În punctul Polonina Skopeska suntem aproximativ la jumătatea distanţei dintre cele două vârfuri de peste 2000 de metri altitudine. Căpiţa Mare, Hovârla şi Brescul rămân tot mai în urmă. Până la baza Petrosului ne-au mai rămas doi km şi-i facem din nou prin pădure, tot pe versantul sudic şi tot pe curba de nivel de 1500 m. Această porţiune de traseu pe creastă nu a presupus nicio dificultate şi a fost foarte propice discuţiilor. Din când în când ni se deschidea către sud, pe văi, câte o panoramă care ne încetinea din marş, iar în polonine aveam şansa să privim către nord. Nu de fiecare dată ne încânta ce vedeam, decupajele termitelor în marea verde arată ca naiba.

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 523 [Rezolutia desktop-ului]

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 535 [Rezolutia desktop-ului]

Polonina Holovceska este curmătura de la baza Vârfului Petros (2020 m), căruia ucrainenii îi spun Petros, cu accent pe e şi ruşii Petras. Consideră că e un nume de om şi nu are nimic românesc în el. Asta până stau de vorbă cu cineva care ştie să le explice că Petros în româneşte e echivalentul lui Kamenistîi (Каменистыйю) în ucraineşte. Era trecut de 16:45 şi ce ne arăta indicatorul bandă albastră ne cam înmuia picioarele. Am stabilit urcarea pe Petros ca obiectiv principal al următoarei drumeţii în Muntele Negru.

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 545 [Rezolutia desktop-ului]

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 546 [Rezolutia desktop-ului]

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 554 [Rezolutia desktop-ului]

Ne-am făcut că nu vedem prea bine cei 17,5 km pe care-i mai aveam de parcurs până la Lazeşcina şi ne încurajam că de acum înainte vom merge numai la vale, mai puţin acea gâlmă de la gară. Ne-am prăvălit repede-repede scurtcircuitând serpentinele drumului şi ne trezim în mijlocul unei stâni unde ne iau în primire tot trei ciobăneşti. Cred că până am ajuns pe valea râului Lazeşcina nu am ratat nicio scurtătură. Până la Kozmeşcik marcajul este bandă albastră.

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 566 [Rezolutia desktop-ului]

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 571 [Rezolutia desktop-ului]

Deşi merge prin pădure, traseul are câteva puncte care oferă vizibilitate bună către cele două vârfuri importante. Hovârla e ascuţit şi zvelt, iar Petrosul compact şi masiv.

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 578 [Rezolutia desktop-ului]

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 582 [Rezolutia desktop-ului]

Lazeşcina este un sat întins pe valea râului cu acelaşi nume şi a încă vreo câţiva afluenţi. Are o populaţie de peste 4000 de locuitori şi vreo 6 gatere. Cam atâtea am numărat din tren şi în plimbările pe ulițele sale. Faptul că Ucraina nu a fost atinsă direct de termitele lui Schweighofer este un lucru bun doar pentru că afacerile locale din domeniul tăierii şi prelucrării lemnului mai funcționează. Partea proastă e că undeva la 70 de procente din lemnul care ajunge la Dorneşti vine din Ucraina, iar cea mai mare parte din această cantitate chiar din Transcarpatia. În gara din Cernăuţi mai mereu staționează două-trei garnituri bucşite cu buşteni de răşinoase care împrăştie pe valea Prutului un miros de pădure montană. Pe înserate am surprins niște harnici ţapinari încărcând un camion care, ulterior, la intrare în sat, avea să ne depășească. Nu erau prea încântaţi să apară în fotografii. La 18:35 ajungem la baza Kozmeşcik şi închidem circuitul.

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 590 [Rezolutia desktop-ului]

Am făcut o pauză de hidratare cu ce s-a găsit pe la pensiunea unde era cazat Dragoş şi la 19:00 am pornit către sat cu Maica Domnului înainte. Singura oprire am făcut-o la cimitirul pe care-l întâlnisem dimineaţă. E clar un cimitir militar, dar nu am reuşit să-mi dau seama cui aparţine. Pe cele 45 de cruci identice nu am observat nicio inscripţie, iar crucea de lemn pravoslavnică pusă în ultimii ani nu am considerat-o concludentă.

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 594 [Rezolutia desktop-ului]

De cum am intrat în sat resimţeam tot mai dureros fiecare piatră pe care călcam. M-am ales cu patru bătături urâte după această drumeţie. De fiecare dată când aveam vizibilitate întorceam capul, priveam Hovârla şi înțelegeam cât de bună a fost acea ceaţă groasă dimineaţa pentru moralul nostru. Am cam atins toate zonele româneşti din jurul României şi mereu am un sentiment de regret că sunt în afara graniţelor. De data asta mă gândeam că Hovârla este cel mai înalt munte românesc rămas în afara ţării.

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 622 [Rezolutia desktop-ului]

40 de km parcurşi într-o zi pe un teren montan. 15 ore de mers cu tot cu popasuri. Pot spune că e un record personal, precedentul data de vara trecută şi era 35 de km. Consider 40 de km limita umanului, ce e peste e chin şi nu are rost că nu te mai poţi bucura de ce-ţi oferă traseul. Siluetele celor două vârfuri şi a porţiunii de creastă dintre ele, în amurgul cald şi liniştit mirosind a iarbă cosită şi a gunoi de grajd, mi-au oferit un sentiment de mulţumire că am urcat pe Hovârla, dar şi o oarecare umbră de regret că nu am reuşit să ating Petrosul, după cum îmi planificasem. Realitatea din teren a fost ceva mai dură decât o arătau hărţile şi poveștile altora. La 21:20, încă pe lumină, am ajuns în cameră.

2016 08 01-05 (Cernauti - Hovarla - Cernauti) 624 [Rezolutia desktop-ului]

04 08 2016. Lazeşcina. Plecăm pe la 9 jumătate de la pensiune şi puţin după 10 ne întâlnim cu Dragoş în staţia de autobuz din centrul satului. Aşteptăm puţin şi prindem un microbuz care ne duce prin Pasul Tătăroaia până la Iaremcea. De aici imediat urcăm în altul cu destinaţia Colomeea şi după nici un sfert de oră de aşteptare suim în altul ce ne-a dus la Cernăuţi. Mai puţin de 100 de grivne ne-a costat întreaga ştafetă. Astfel, pe la ora 5 după-amiază mâncam un borş pe pietonalul care s-a numit cândva Iancu Flondor şi despre care orice proastă proaspăt venită de la Cernăuţi îţi va spune că era măturat cu trandafiri pe vremea austriecilor.

Anunțuri

5 gânduri despre „Vârful Hovârla din Muntele Negru

  1. Pingback: VECHI MĂRTURII ROMÂNEȘTI DIN UCRAINA DE AZI « CER SI PAMANT ROMANESC

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s