Suceava – Kiev (via Timișoara, Mestecănești, Liov)

01 05 2013. Suceava, România. Vreme splendidă, bună dispoziţie cât încape. Cinci oameni într-o maşină pornesc către nord şi nu ar fi trebuit să schimbe deloc direcţia, doar să facă o mică pauză la Cernăuţi. Era timpul uneia dintre cele mai aşteptate plimbări, o tură plănuită de ani buni şi în ciuda unei schimbări de efectiv, ivită îngrijorător de aproape de plecare, lucrurile păreau a merge minunat. Asta până la Siret, când unul dintre noi a scos la frontieră un paşaport expirat, cel valid se găsea tocmai la Timişoara. Mă felicitam pentru că insistasem să programăm o zi în plus între sosirea la Kiev şi excursia la Cernobîl.

Fără prea multă vorbă am pornit pe drumul cel mai scurt către Timişoara. A urmat o plimbare prin România, de care m-am bucurat şi nu am regretat deloc incidentul. De la Siret am luat-o către Rădăuţi şi mai departe, la Suceviţa, am făcut un prim popas. Cu ocazia asta am văzut pentru prima oară mânăstirea Movileştilor, pe lânga care am mers de o grămadă de ori. Carpaţii Orientali i-am trecut peste pasurile Ciumârna (Palma), Trei Movile, Mestecăniş şi Tihuţa. În ultimul ne-am oprit la Castelul Dracula. Bram Stoker a zis că bampirul o ardea prin Munţii Bârgăului, nu pe la Bran. Viteză bună până la Oradea, unde am făcut un popas mai lung, apoi ultimul oraş românesc din care am ieşit pe lumină a fost Arad.

2013 05 01-05 (Cernobil) 003 [Rezolutia desktop-ului]

2013 05 01-05 (Cernobil) 021 [Rezolutia desktop-ului]

2013 05 01-05 (Cernobil) 024 [Rezolutia desktop-ului]

Am recuperat paşaportul valid de la Timişoara şi aproape de miezul nopţii eram la Borş, unde procuram forinţi, în Ungaria nu ne prea ajutau leii, grivnele şi euroii. Încă înainte să trecem graniţa, o voce ne-a anunţat că ne găsise cazare la o pensiunea de la marginea oraşului Mestecăneşti, adică Nyiregyhaza. Prin întuneric ne-am strecurat nederanjaţi către nord, trecând printr-un Debreţin pustiu. Am pus capul pe pernă după ora două.

2013 05 01-05 (Cernobil) 025 [Rezolutia desktop-ului]

02 05 2013. Mestecăneşti, Ungaria. După un somn odihnitor şi o masă copioasă cuprinzând tot felul de porcării cumpărate de la un supermagazin de la marginea oraşului, a venit timpul să mergem mai departe. Ziua tampon ne-am consumat-o, dimineaţa următoare trebuia să fim la Kiev. Cu optimism am luat-o înainte, dar nu am mers decât vreo 30 de km, cam până în apropiere de Kisvarda sau Oradea Mică şi maşina a început să facă urât, mai întâi zgomot, apoi a scos un nor de fum alb. Am sărit toţi în şanţ şi ne părea rău de bagaje, care rămăseseră în maşină. Zgomotul a încetat, fumul s-a dus, maşina a murit. Ne-am calmat în câteva minute şi stăteam cu curu-n praful de pe marginea drumului. Un poliţist de frontieră maghiar, aflat în timpul liber, a telefonat după nişte mecanici, care au telefonat după o platformă. Cum bătea soarele şi eram singurul cu capul descoperit, am primit de la Suciu celebra şapcă Hungary, pe care o mai folosesc pe la ţară când dau cu coasa. Unul dintre cei veniţi să ne ajute, pe bani, desigur, m-a remarcat şi a vrut să purtăm un dialog. Când a văzut că nu are cu cine, s-a retras dezamăgit că nu ştiu o boabă de maghiară.

2013 05 01-05 (Cernobil) 026 [Rezolutia desktop-ului]

2013 05 01-05 (Cernobil) 027 [Rezolutia desktop-ului]

Doi în maşină pe platformă, trei la ia-mă, nene. Din acest moment norocul şi-a întors faţa către noi. Două unguroaice, una ivită parcă din filmele porno cu culegătoare de struguri şi alta pe care o făcea interesantă doar limba rusă pe care o vorbea suficient de bine să se înţeleagă cu Treblinka, ne-au dus până în localitatea de frontieră Zahony. În faţa acestei gări a rămas maşina avariată multe săptămâni. Norocul chiar ne făcea cu ochiul, în 20 de minute eram toţi în trenul Zahony – Ciop, după un sumar control al documentelor. Această rută presupune doar trecerea Tisei.

2013 05 01-05 (Cernobil) 028 [Rezolutia desktop-ului]

2013 05 01-05 (Cernobil) 040 [Rezolutia desktop-ului]

2013 05 01-05 (Cernobil) 038 [Rezolutia desktop-ului]

Gara Drujba, adică Prietenia, din Ciop. Partea bună a fost că după trecerea Tisei am câştigat o oră, partea proastă a fost că mi-au găsit o neregulă la paşaport. Am rămas singurul pasager al trenului de partea greşită a controlului vamal. S-a făcut apel la un şefuleţ şi în cele din urmă am trecut. Ce naiba se întâmplase? Cu câteva săptămâni mai devreme fusesem până la Cernăuţi, iar la ieşire din Ucraina nu mi-au pus ştampila în paşaport. A fost nevoie de verificări să se lămurească grănicerii ucraineni că totuşi ieşisem legal din ţara lor. Gara Drujba e o relicvă sovietică, probabil va fi curăţată de noua lege a desovietizării intrată în vigoare în 2015 în Ucraina. Aceleaşi teme ale propagandei sovietice pe care le întâlneşti peste tot unde lumea nu s-a deşteptat: glorioasa armată sovietică şi familia sovietică, în care neapărat bărbatul e cosmonaut, iar femeia ceva chimist, medic ori profesor.

2013 05 01-05 (Cernobil) 053 [Rezolutia desktop-ului]

2013 05 01-05 (Cernobil) 054 [Rezolutia desktop-ului]

În Ucraina e un chin să cumperi bielete în gări. Marele nostru noroc a fost că până la trenul Ujgorod – Kiev aveam câteva ore. Dacă ai mai puţin de o oră până la plecare şi nu ai achiziţionat bilet, rişti să pierzi trenul. Cu problema rezolvată, adică a doua zi în zori urma să fim la Kiev, am pornit într-o plimbare prin oraşul Ciop, aflat exact în locul unde se întâlnesc frontierele Ucrainei, Ungariei şi Slovaciei. Ne-am întors 20 de ani în timp. Dacă diferenţele între România şi Ucraina sunt mari, apoi între Ungaria şi Ucraina sunt uriaşe, ceea ce pentru mine nu are prea mare relevanţă. Ucrainenii şi ungurii locuiesc în Ciop în proporţii egale, iar minoritari sunt slovacii şi ţiganii. Am făcut cumpărături pentru drum şi ne-am delectat cu cvas la halbă.

2013 05 01-05 (Cernobil) 063 [Rezolutia desktop-ului]

2013 05 01-05 (Cernobil) 064 [Rezolutia desktop-ului]

Am avut locuri în vagon de dormit cu patru banchete în compartiment. În sfârşit vedeam pe viu interiorul unui astfel de vagon. Ani la rând mi-au stârnit curiozitatea astfel de trenuri masive circulând prin judeţul Suceava pe ruta Moscova – Sofia. Interiorul este încăpător, pe hol sunt covoare, iar la capătul fiecărui vagon există o încăpere dotată cu samovar, unde o angajată a UZ (societatea căilor ferate ucrainene) face ceai sau cafea pentru călători. Preţurile sunt mici şi produsele bune.

2013 05 01-05 (Cernobil) 070 [Rezolutia desktop-ului]

2013 05 01-05 (Cernobil) 071 [Rezolutia desktop-ului]

2013 05 01-05 (Cernobil) 072 [Rezolutia desktop-ului]

Siguri că păţisem prea multe în ultima perioadă ca să ni se mai întâmple ceva, cu zâmbetul pe buze şi capul în geam, ne-am despărţit de oraşul de graniţă din Transcarpatia plecând către est. În zonele de frontieră cu fosta URSS, cum e în judeţul Suceava până la Dorneşti sau în judeţul Iaşi până la Socola, linia ferată este încălecată, are patru şine, pentru a putea circula garnituri construite pentru ambele ecartamente, normal şi larg. La Muncaci, oraş cu un castel celebru şi unde George Popovici şi-a încheiat socotelile cu viaţa, ne pregăteam de a treia trecere a Carpaţilor în mai puţin de două zile. Sigur că nu ne puteam baza doar pe ceai şi cafea.

2013 05 01-05 (Cernobil) 078 [Rezolutia desktop-ului]

2013 05 01-05 (Cernobil) 099 [Rezolutia desktop-ului]

2013 05 01-05 (Cernobil) 122 [Rezolutia desktop-ului]

Trecuserăm prin Carpaţii Orientali şi Occidentali ai României, acum era rândul Carpaţilor Păduroşi sau Carpaţilor Ucraineni. Mai precis ai Beschizilor Orientali. Până la Svaliava urcăm pe valea râului Latoriţa prin codri de foioase, apoi părăsim compania drumului naţional şi urmăm pârâul Vecea, cu o vale mult mai îngustă şi mai spectaculoasă, cu localităţi rare şi minuscule, cea mai însemnată fiind Voloveţ, centru raional şi loc de petrecut timpul în linişte.

2013 05 01-05 (Cernobil) 141 [Rezolutia desktop-ului]

2013 05 01-05 (Cernobil) 150 [Rezolutia desktop-ului]

2013 05 01-05 (Cernobil) 182 [Rezolutia desktop-ului]

Graniţa dintre regiunile actuale ale Ucrainei Transcarpatia şi Liov, o traversăm într-un lung tunel, Beschizchi, botezat după numele munţilor, prin care trec ambele fire ale căii ferate. Ca o particularitate tehnică, această linie, de la Ciop până la Liov, este electrificată cu curent continuu şi tensiune de 3000 V. Viaductele spectaculoase, munţii înzăpeziţi şi pădurile de conifere, toate văzute în lumina domoală a înserării, au compus imagini care mi-au rămas definitiv în minte. După tunel, prima localitate mai răsărită este Lavocine, de unde linia coboară, în curbe ample, pe valea pârâului Opir.

2013 05 01-05 (Cernobil) 196 [Rezolutia desktop-ului]

2013 05 01-05 (Cernobil) 248 [Rezolutia desktop-ului]

2013 05 01-05 (Cernobil) 249 [Rezolutia desktop-ului]

Bisericile din lemn, cu o arhitectură răspândită şi în zonele româneşti locuite de ucraineni, sunt o atracţie turistică. Mai nou, în foamea lor după bani, preoţii din Ucraina sunt nemulţumiţi de faptul că aceste lăcaşe sunt prea mici şi deci produc prea puţin. Le ajută să ardă pentru a putea ridica în locul lor hardughii spaţioase acoperite cu tablă aurită. Una dintre aceste biserici frumoase este la Ternavka. În apropierea oraşului Strîi, unde calea ferată iese din munţi, Opirul se varsă în râul care a dat numele oraşului, afluent al Nistrului, pe care l-am trecut când deja era întuneric. Nu mai aşteptam, înainte de culcare, decât prima întâlnire cu Liovul, cel mai bogat în monumente oraş al Ucrainei, pe care aveam să-l descopăr la pas în 2015.

2013 05 01-05 (Cernobil) 250 [Rezolutia desktop-ului]

2013 05 01-05 (Cernobil) 256 [Rezolutia desktop-ului]

Când după un deal întunecat am zărit o mare de lumină am priceput că e Liov. Acesta e numele oraşului pe româneşte, aşa cum ştim din cronicile şi letopiseţele moldoveneşti. Nimic nu e mai detestabil decât să auzi proaste la ştirile din sport cum îşi rup limba în Lvov, Lviv sau Lwow, când povestesc despre un meci al Şahtiorului lui Lucescu jucat în oraşul căruia un CaCa îi va spune Lemberg. De la Liov şi până la Kiev datele tehnice ale liniei electrificate se schimbă, avem curent alternativ şi tensiune de 25 kV. Pentru noi au urmat câteva ore de somn, nu înainte să admirăm gara care, la prima vedere, mi s-a părut foarte mare.

2013 05 01-05 (Cernobil) 257 [Rezolutia desktop-ului]

2013 05 01-05 (Cernobil) 258 [Rezolutia desktop-ului]

2013 05 01-05 (Cernobil) 259 [Rezolutia desktop-ului]

03 05 2013. Kiev, Ucraina. Ne-am trezit când intram în suburbiile capitalei Ucrainei. Un cetăţean ne-a aşteptat pe peron şi l-am dibuit imediat după pancarta pe care o ţinea ridicată, pe care scria Chernobyl. Kiev-Pasajirski, pe româneşte Kiev-Călători, este principala gară a metropolei ceva mai mare decât capitala României, atât ca suprafaţă, cât şi ca număr de locuitori. Este formată din două clădiri, între care se află liniile şi peroanele, una istorică şi una nouă, cea din urmă se vede mai jos în fotografie. Cele două corpuri sunt legate între ele printr-un pasaj suprateran, cu pereţi transparenţi, de unde se poate admira un muzeu al locomotivelor vechi. De subliniat că nu este o gară de tipul Bucureşti Nord, în care toate liniile se termină într-un peron comun. Fiind încă devreme, am fost luaţi cu un microbuz şi duşi în buricul Kievului, de care eram destul de aproape. Din scurtul drum am reţinut clădirea principală a Universităţii Naţionale a Ucrainei Taras Şevcenko.

2013 05 01-05 (Cernobil) 294 [Rezolutia desktop-ului]

2013 05 01-05 (Cernobil) 300 [Rezolutia desktop-ului]

2013 05 01-05 (Cernobil) 316 [Rezolutia desktop-ului]

Buricul Kievului este Maidan Nezalezhnosti, adică Piaţa Independenţei. În Ucraina sunt mai multe oraşe care au o Piaţă a Independenţei, însă numai la Kiev termenul folosit este maidan, în rest se foloseşte ploşcea. Cuvântul cu rădăcini arabe însemna, în vechime, spaţiu larg unde aveau loc curse de cai. În română şi în ucraineană înseamnă acelaşi lucru, un spaţiu deschis, un loc larg. În română este folosit mai mult pentru terenul viran din mahalale, iar în ucraineană pentru piaţă de dimensiuni mari în centrul unui oraş. În urma evenimentelor din ultimii 20 de ani, numele pieţei din centrul Kievului a ajuns să fie încărcat cu multe alte sensuri. Din punct de vedere arhitectonic este o capodoperă a arhitecturii staliniste. Simbolic reprezintă cam ceea ce este Piaţa Universităţii pentru noi. În 1989 a găzduit o revoltă studenţească, în 2001 o revoltă anti Kucima, preşedintele Ucrainei de atunci, în 2004 Revoluţia Portocalie, ale cărei imagini le aveam în minte în timp ce mă plimbam pe acolo şi la numai câteva luni după trecerea mea, mişcarea numită Euromaidan a răsturnat regimul Ianukovici, a dus la pierderea Crimeii, urmată de agresiunea rusă din Donbas. Abia din 2001 a căpătat identitate ucraineană, după ce au fost instalate: statuia independenţei, grupul statuar Fondatorii Kievului şi o refacere simbolică a porţilor Liadski ale oraşului medieval, pe care stă cocoţat arhanghelul Mihail, apărătorul capitalei Ucrainei.

2013 05 01-05 (Cernobil) 318 [Rezolutia desktop-ului]

2013 05 01-05 (Cernobil) 319 [Rezolutia desktop-ului]

Cititorii acestui blog cunosc opiniile mele despre Ucraina şi convingerile cu privire la imposibilitatea coabitării celor două extreme geografice ale ţării, apusul greco-catolic şi ultanaţionalist cu răsăritul rusofon mult prea dependent de Moscova. Am afirmat, după primele mele vizite la Cernăuţi şi Odesa, că se va ajunge la război civil. În primăvara lui 2013, la Kiev, deja mirosea a praf de puşcă şi călcam pe un câmp minat, ca să-l citez pe defunctul Vadim Tudor. Cum aveam să descopăr pe Hreşciatik, bulevardul care uneşte Piaţa Independenţei cu Piaţa Basarabiei, în care Lenin domnea în voie, materialul combustiv era deja amorsat, că să citez din Lorin Fortuna. Mai lipsea scânteia. Aceasta a apărut când Ianukovici a refuzat să ducă ţara pe drumul european cerut de populaţia capitalei şi a vestului ţării. Noi am luat-o pe acest bulevard la vale în speranţa că vom găsi ceva deschis să ne luăm de mâncare şi am dat peste corturile unor susţinători ai Iuliei Timoşenko, puşcăriaşă de calibru, actriţă de rol principal în Revoluţia Portocalie, prim-ministru al ţării şi mafiotă cum rar a putut vedea Ucraina. Singurul restaurant deschis pe care l-am găsit a fost un McDonald’s de pe Maidan, local transformat în morgă în timpul celor mai sângeroase episoade ale evenimentelor de la sfârşitul lui 2013 şi începutul lui 2014. În Donbas războiul continuă şi astăzi.

2013 05 01-05 (Cernobil) 327 [Rezolutia desktop-ului]

2013 05 01-05 (Cernobil) 331 [Rezolutia desktop-ului]

2013 05 01-05 (Cernobil) 334 [Rezolutia desktop-ului]

Nerăbdarea mă sâcâia, în ciuda oboselii pe care o resimţeam din cauza iureşului din ultimele 48 de ore. Locul al cărui nume înfioară şi azi milioane de oameni se afla la doar două ore de mers cu acest microbuz şi mai bine de 100 de km distanţă.

Anunțuri

3 gânduri despre „Suceava – Kiev (via Timișoara, Mestecănești, Liov)

  1. Pingback: CERNOBÎL sau drumul de la ATOMUL PAŞNIC la un DISNEYLAND RADIOACTIV | Drumurile lui Spetcu

  2. Pingback: Kievul în preajma Maidanului | Drumurile lui Spetcu

  3. Pingback: Vârful Hovârla din Muntele Negru | Drumurile lui Spetcu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s