Urmărindu-l pe Markus

16 03 2013. Bucureşti. Două evenimente pe care le aşteptam de mulţi ani au făcut ca într-o sâmbătă cu lapoviţă, vânt puternic şi soare cu dinţi să cobor, în zori, din trenul Vatra Dornei-Băi – Bucureşti Nord, pe care îl folosesc mult mai des pe ruta Vatra Dornei-Băi – Suceava. La Gara de Nord ne-a aşteptat un cetăţean, care ne-a dus direct la Cimitirul Bellu, să facem un tur programat cu multe luni înainte. Scurtat oarecum, pentru că chestiuni arzătoare la ordinea zilei îl presau. A fost momentul în care vremea şi-a arătat colţii şi s-a încăpăţânat să-mi demonstreze că la Bucureşti poate fi mai rece decât la Suceava.

Am intrat mai întâi în secţiunea catolică, unde sare în ochi mormântul lui Corneliu Coposu. Cum treci la partea ortodoxă, apar tot felul de badigarzi la firmă mare, în uniformă, avertizând agresiv că fotografiatul e interzis. Cum morţii mă-sii să interzici fotografiatul într-un cimitir? Asta a fost prea de tot şi am fotografiat ce mi-a trecut prin faţa ochilor folosindu-i pe ceilalţi paravan. E emoţionant şi te cutremuri când vezi numele de pe cruci, care cuprind atât de mult din ceea ce suntem. Caragiale, Eminescu, Sadoveanu şi Coşbuc putem spune că au noroc, sunt suficient de departe de zidul cimitirului, spre deosebire de Aurel Vlaicu, peste care pare că se prăvale clădirea nesimţită de peste bulevard.

2013 03 16 (Bucuresti) 001 [Rezolutia desktop-ului]

2013 03 16 (Bucuresti) 006 [Rezolutia desktop-ului]

2013 03 16 (Bucuresti) 019 [Rezolutia desktop-ului]

De atunci nu am mai trecut pe la Bellu, deşi am în plan să petrec mai multe ore, pentru a descoperi oameni care au fost, ceva similar cu vizita făcută în aprilie 2015 la Cernăuţi. În viteză am descoperit distribuţia unor filme nemuritoare, vârfuri de audienţă şi azi atunci când sunt difuzate la TV. Toma Caragiu, Emil Hossu, Ion Lucian, Birlic şi Gheorghe Dinică.

2013 03 16 (Bucuresti) 021 [Rezolutia desktop-ului]

2013 03 16 (Bucuresti) 025 [Rezolutia desktop-ului]

2013 03 16 (Bucuresti) 026 [Rezolutia desktop-ului]

Cezar Petrescu este printre preferaţii mei. Romanele Apostol şi Întunecare au avut un mare impact asupra mea atunci când le-am citit, la câţiva ani distanţă unul faţă de celălalt. Am trecut la eroii Revoluţiei Române din 1989 şi m-am întristat că nici astăzi mare parte din aceste morţi nu sunt elucidate. Se joacă ping pong cu dosarul evenimentului, tocmai pentru a trece timpul şi vinovaţii să părăsească lumea pe cale naturală, evitând astfel tragerea la răspundere pentru sângele vărsat, cum suna o lozincă din Piaţa Universităţii anului 1990.

2013 03 16 (Bucuresti) 027 [Rezolutia desktop-ului]

2013 03 16 (Bucuresti) 034 [Rezolutia desktop-ului]

În apropiere, pe strada Cuţitul de Argint care, pe latura vestică a Parcului Carol I, merge către nord, găsim câteva obiective importante. Istoria ne spune că: La 1 aprilie 1908 ministrul cultelor şi instrucţiunii publice, Spiru Haret, semnează decretul de înfiinţare a Observatorului Meteorologic şi Astronomic, numindu-l ca director pe Nicolae Coculescu. Astronomia se va separa de meteorologie abia în anul 1920. Acum funcţionează în această clădire Institutul Astronomic al Academiei Române. În proximitate, oarecum logic, se află Staţia Meteorologică Filaret, de care ştiu de când eram mic şi vedeam vremea prezentată de Romica Jurca, iar temperaturile de la Filaret nu lipseau din niciun jurnal.

2013 03 16 (Bucuresti) 043 [Rezolutia desktop-ului]

În 1906, Carol I a organizat la Bucureşti o expoziţie jubiliară, sărbătorea 40 de ani de domnie şi 25 de ani de când era rege. Pentru că expoziţia a avut loc pe acel amplasament, numele ales pentru viitorul parc a fost destul de firesc. De la acea expoziţie se păstrează mai multe mărturii, una dintre acestea este biserica Cuţitul de Argint. Biserica a luat numele străzii şi nu invers. Carol I s-a gândit să ridice o biserică şi a ales ca model Sf. Nicolae Domnesc din Iaşi, de refacerea căreia s-a îngrijit personal. Acest model nu a fost ales întâmplător, Ştefan cel Mare a construit biserica din Iaşi în al 40-lea an al domniei sale. În curtea bisericii, regele a adus de la Iaşi o cruce de piatră datând de la 1677, pe care Antonie Ruset, voievod al Moldovei, a ridicat-o în faţa bisericii Sf. Nicolae Domnesc, după ce a terminat renovarea ei.

2013 03 16 (Bucuresti) 048 [Rezolutia desktop-ului]

Tot de la 1906 şi tot de la expoziţia amintită mai sus, datează Arenele Romane. Un teatru de vară construit după model roman. Locul îmi e cunoscut pentru concertele care se ţin acolo. Unul din cele două motive pentru care mă aflam în Bucureşti era concertul trupelor Helloween şi Gamma Ray, care urma să se ţină exact la Arenele Romane. Interesat mai mult eram de Gamma Ray, o trupă germană de power metal melodios şi în viteză, pe care am descoperit-o în urmă cu mulţi ani şi care a rămas până astăzi preferata mea din acel segment al metalului. Concertul era programat mai pe seară, aşa că plimbarea prin capitală a continuat.

2013 03 16 (Bucuresti) 047 [Rezolutia desktop-ului]

Istoria parcului nu a fost deloc liniştită. În 1947, reprezentanţii democraţiei populare l-au rebotezat din Carol I în Libertăţii şi în anii 1960 au făcut ample modificări. În vârful dealului a existat un edificiu măreţ numit Palatul Artelor, iniţial destinat frumuseţilor româneşti, ulterior ajuns muzeu al Armatei Române, în faţa căruia a fost adus, în 1923, de la Mărăşeşti, Eroul Necunoscut. Palatul a fost avariat serios de un incendiu şi de cutremurul din 1940. Antonescu l-a demolat în 1943 şi dorea să ridice un amplu complex memorial numit Cimitirul Eroilor Neamului. A început lucrul şi arhitecţii au imaginat un monument inspirat de Tropaeum Traiani de la Adamclisi. Istoria şi-a schimbat cursul, comuniştii au preluat din mers proiectul lui Antonescu şi au inaugurat, în 1963, Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului şi a patriei, pentru socialism, ducând înapoi la Mărăşeşti oasele Ostaşului Necunoscut, încă din 1958.

Comuniştii au început să fie îngropaţi în interiorul edificiului şi pe laturi, cei care au fost incineraţi aveau un loc special unde le erau depuse urnele funerare. Cei mai importanţi comunişti îngropaţi acolo au fost: Petru Groza, Dej şi C.I. Parhon. În 1991, rămăşiţele comuniştilor au fost mutate în cimitirele alese de familiile lor, oasele Eroului Necunoscut au fost aduse din nou, iar parcul şi-a redobândit numele iniţial. Până în 2006 lucrurile au fost încâlcite, pentru că BOR dorea ca pe acel amplasament să ridice Catedrala Mântuirii Neamului. În cele din urmă i s-a dat teren lângă Casa Poporului, iar edificiul din Parcul Carol I a devenit Memorialul Eroilor Neamului. Tot atunci, Ostaşul Necunoscut a revenit pe locul din 1923. 2006 nu a fost o întâmplare, a fost centenarul acelei expoziţii jubiliare.

În prezent, obiectivul este păzit de soldaţi, iar unii dintre aceştia fac de gardă la Mormântul Eroului Necunoscut. Se aşteaptă de ani de zile ca acest memorial să fie deschis publicului. Deocamdată lucrurile stagnează şi dacă încerci să-ţi bagi nasul pe acolo, te fugăresc militarii. De lângă Ostaşul Necunoscut, de pe acea esplanadă, ai în stânga Casa Poporului, noul sediu al Parlamentului României şi în dreapta Palatul Patriarhiei, vechiul sediu al adunării reprezentanţilor poporului.

2013 03 16 (Bucuresti) 060 [Rezolutia desktop-ului]

2013 03 16 (Bucuresti) 055 [Rezolutia desktop-ului]

2013 03 16 (Bucuresti) 056 [Rezolutia desktop-ului]

2013 03 16 (Bucuresti) 061 [Rezolutia desktop-ului]

Coborând scările, am zărit un pletos dezorientat, oarecum curios, inspectând neîncrezător zona. Era clar că e unul dintre cei care aveau să cânte seara, dacă nu un om de pe scenă, vreunul din echipa tehnică, însă puţin probabil, pentru că aceştia din urmă aveau tocmai acum de muncit cel mai mult. În Parcul Carol I se găseşte statuia celui care s-a ocupat de expoziţia regelui, Constanin I. Istrati, născut la Roman, chimist şi medic, colaborator al lui Carol Davila, ministru în mai multe guverne şi preşedinte al Academiei Române. În domeniul chimiei a făcut descoperiri impresionante şi în timpul liber colecţiona documente vechi, unele foarte valoroase pentru istoria noastră.

2013 03 16 (Bucuresti) 063 [Rezolutia desktop-ului]

2013 03 16 (Bucuresti) 068 [Rezolutia desktop-ului]

Obiectivele de pe partea estică a Parcului Carol I, strada Candiano Popescu, le-am văzut abia în mai 2016, când, în sfârşit, după două tentative nereuşite, am vizitat Muzeul Naţional Tehnic Prof. ing. Dimitrie Leonida şi am admirat Castelul Ţepeş, acum sediu al Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor. Ne revedem cu pletosul în blugi şi haină de piele, de data asta pare a răsfoi un ghid, indicându-ne astfel că are intenţii de plimbare prin Bucureşti.

2013 03 16 (Bucuresti) 069 [Rezolutia desktop-ului]

2013 03 16 (Bucuresti) 067 [Rezolutia desktop-ului]

Am urcat Dealul Mitropoliei pentru a vedea locul unde a doua alegere a lui Alexandru Ioan Cuza a născut România. Clădirea pe care scrie Samsung nu este vreo reprezentanţă a corporaţiei coreene, ci Biblioteca Naţională a României. Pe la Piaţa Unirii, unde Dâmboviţa dispare sub betoane, mi se pare că zăresc pe cineva cunoscut.

2013 03 16 (Bucuresti) 077 [Rezolutia desktop-ului]

2013 03 16 (Bucuresti) 096 [Rezolutia desktop-ului]

2013 03 16 (Bucuresti) 098 [Rezolutia desktop-ului]

2013 03 16 (Bucuresti) 100 [Rezolutia desktop-ului]

Pletosul a sărit gardul şi se relaxa în compania unor pescari pe malul râului. Ne-a recunoscut, deja ne întâlneam a treia oară. Noi nu aveam timp de stat, aveam treabă în nordul capitalei, însă până să ajungem acolo, ne-am dus prin Centrul Vechi. Pentru mine era prima oară când îl vedeam renovat, pe retină aveam încă imaginile din 2010, când paragina m-a îngrozit. De data asta mi-a plăcut ce am găsit şi îmi părea rău că nu am mai mult timp pentru plimbare.

2013 03 16 (Bucuresti) 101 [Rezolutia desktop-ului]

2013 03 16 (Bucuresti) 102 [Rezolutia desktop-ului]

2013 03 16 (Bucuresti) 108 [Rezolutia desktop-ului]

2013 03 16 (Bucuresti) 110 [Rezolutia desktop-ului]

2013 03 16 (Bucuresti) 124 [Rezolutia desktop-ului]

Am ieşit la Universitate, unde schimbări ample au avut loc, iar în timpul acestora au fost descoperite vestigii importante pentru istoria capitalei. Cele patru statui au revenit pe vechiul amplasament după un exil în Parcul Izvor. Din 2010 avem în faţa Teatrului Naţional un grup statuar denumit Căruţa cu paiaţe, o îngrămădire de personaje ale lui Ion Luca Caragiale care, cu ţigara în mână, stă deoparte şi priveşte la ele. De aici am dispărut în subteran.

2013 03 16 (Bucuresti) 039 [Rezolutia desktop-ului]

2013 03 16 (Bucuresti) 037 [Rezolutia desktop-ului]

2013 03 16 (Bucuresti) 036 [Rezolutia desktop-ului]

Am reapărut la suprafaţă în dreptul staţiei de metrou Aviatorilor, unde un boschetar pritocea ceva satelit, băutură obţinută din amestecul spirtului medicinal cu alte lichide. Al doilea eveniment pentru care am venit în capitală se desfăşura pe Stadionul Naţional Arcul de Triumf, aflat în preajma obiectivului căruia îi poartă numele. Meciul de rugby România – Georgia din Cupa Europeană a Naţiunilor. Scor: 9 – 9. Georgia este cel mai tare adversar cu care România poate juca meciuri oficiale în ţară. Găsiţi aici cronica întâlnirii, dacă vă interesează acest sport. A fost primul meci al naţionalei pe care l-am văzut din tribune şi am fost impresionat de micuţul stadion plin ochi în care se simţea încrâncenarea din teren. Au apărut nişte incidente minore cu câţiva suporteri veniţi de la fotbal, care aveau o problemă cu faptul că federaţia semnase un contract de sponsorizare cu hulita RMGC. Consider rugby-ul ca fiind cel mai frumos sport de echipă, iar tensiunea din timpul unui meci echilibrat este mult peste ce oferă restul întrecerilor.

2013 03 16 (Bucuresti) 134 [Rezolutia desktop-ului]

2013 03 16 (Bucuresti) 140 [Rezolutia desktop-ului]

2013 03 16 (Bucuresti) 153 [Rezolutia desktop-ului]

2013 03 16 (Bucuresti) 158 [Rezolutia desktop-ului]

2013 03 16 (Bucuresti) 160 [Rezolutia desktop-ului]

În 1988, după patru ani împreună cu Helloween, chitaristul Kai Hansen formează Gamma Ray, o trupă pe acelaşi segment metal, dar cu o muzică mai grea, mai rapidă şi mai ritmată. Urmează 11 albume de studio, dintre care de referinţă au rămas: Land of the Free (1995), Power Plant (1999) şi No World Order (2001). La Bucureşti au deschis şi au încheiat cu piese de pe al doilea. Mi-ar fi plăcut să aud ceva de pe No World Order, însă a fost bine, chiar dacă au introdus enervant de multe cântece de pe albumul pe care urmau să-l lanseze în 2014. În general, subiectele despre care cântă se învârt în zona SF, lupte pentru putere şi dominaţie în spaţiu între tot felul de zei mai buni sau mai răi, călătorii în timp, bătălii între nave spaţiale. În acest tablou apar pământenii şi planeta lor, pe care sunt tot felul de urme lăsate de aceste forţe care-şi dispută galaxiile, cu precădere în valea Nilului. Unde sunt extratereştri, automat apar iniţiaţii pământeni capabili să le înţeleagă mesajele. Unii dintre aceşti iniţiaţi sunt malefici şi-şi domină confraţii, astfel că o parte dintre obidiţi caută libertatea, la care se poate ajunge numai prin revoltă. Apocalipsa este cât se poate de probabilă, dar cei din alte galaxii nu o doresc, pentru că Terra este terenul lor de joacă

2013 03 16 (Bucuresti) 173 [Rezolutia desktop-ului]

Au debutat cu Anywhere in the Galaxy şi au terminat cu Send Me a Sign la bis. Aceasta din urmă este o piesă mai cuminte decât majoritatea celor pe care le cântă nemții, curge frumos și a prins puternic la admiratorii formației. Vă las să dezlegați mesajul cântecului.

Cum s-a încheiat recitalul Gamma Ray, am plecat să prind ultimul metrou de la Eroii Revoluţiei, întrucât socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea de la Bucureşti şi trenul de noapte spre Suceava a fost cea mai bună opţiune atunci.

Helloween

Abia după câteva zile, când m-am uitat peste fotografiile concertului urcate în diferite locuri, l-am descoperit pe pletosul în blugi şi haină de piele. Era Markus Grosskopf, basistul trupei Helloween.

Anunțuri

Un gând despre „Urmărindu-l pe Markus

  1. Pingback: După blocurile gri sunt bisericile voievozilor valahi [1/71] | Drumurile lui Spetcu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s