Salut, bătrâne Tomis! (Sudul litoralului românesc cu nisipurile şi pietrele sale)

06 08 2012. Pe când Antonescu era la Cotroceni și Băsescu ieșea într-un tricou bleu din dosul unei uși de garaj şi lămurea poporul suveran că raţa împunge, am ajuns pe litoralul românesc la căldură şi refacere, după iarna petrecută în stradă şi primăvara prin săli de judecată. Era perioada când s-a născocit şmecheria cu erata, iar Ponta s-a întors cu o listă de la Barroso, în care scrisese după dictare ce avea voie şi ce nu avea voie să facă. Anii au trecut şi am aflat că Antonescu şi Ponta erau şantajabili, unul cu un film în care apare cu o minoră, celălalt cu o semnătură pusă pe un act atunci când era ministru. Au fost 10 zile în care nimic nu a decurs după planul pe care mi-l făcusem încă din februarie.

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 017 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 033 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 065 [Rezolutia desktop-ului]

Costineşti. Hotel Forum. Vedere directă către staţiune, mare şi epavă. Jos Vox Maris, o discotecă de unde se făceau emisiuni estivale difuzate pe canalele TVR prin anii ’90. Răsăritul era minunat, dar ar fi fost şi mai frumos fără muzică şi bubuială, de care scăpam abia pe la 6. Pe la 7 era cel mai potrivit să te plimbi. În afară de câţiva gunoieri, nu te loveai de nimeni pe plajă şi puteai asculta marea. Faptul că drumul naţional, care leagă Constanţa de Mangalia, DN 39, trece la o oarecare depărtare de staţiune, o face mai tihnită, mai ascunsă. E aglomerată, dar calmă.

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 055 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 060 [Rezolutia desktop-ului]

Fostul sat de pescari a purtat atâtea nume prin câte epoci a trecut. S-a impus Costineşti, după numele unui latifundiar care l-a deţinut, de trei ori ministru de finanţe în guvernele României Mici. La statutul de staţiune a ajuns datorită comuniştilor care, mai întâi i-au trimis aici pe pionieri în tabără, apoi pe UTC-işti la împerechere în atmosferă tovărăşească. Însuşi Iliescu Ion, în tinereţea lui revoluţionară, a tăiat panglica noii staţiuni, botezată, în virtutea învăţăturilor marilor dascăli ai clasei muncitoare, Dezrobirea. Un alt UTC-ist de frunte, Nicu Ceauşescu, reprezentant al aristocraţiei roşii, de care aşa de tare s-a temut Lenin, nu a precupeţit niciun efort pentru ca staţiunea să fie una exclusiv a tinerilor. În 1970 a fost ridicat un obelisc, menit să fie simbolul acestei făuriri a oamenilor muncii de la oraşe şi sate. A fost până în 2005, când o furtună nemaiîntâlnită l-a pus la pământ şi a ras cam tot ce era plajă în Costineşti. În 2006 a fost ridicat un nou obelisc, aproape dublu ca dimensiuni faţă de cel care a sfârşit sub aluviuni şi atunci a fost refăcută întreaga plajă. Acordurile Internaţionalei mai sună la o rulotă căptuşită cu portrete ale tovarăşului Nicolae Ceauşescu, de unde un fost şoim al patriei vinde şaorma proastă.

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 061 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 062 [Rezolutia desktop-ului]

2012 a fost anul în care a răsunat obsedant Vara nu dorm.

După 10 plaja se umplea. Nu mai era de stat acolo. Amator de bălăceală nu sunt, de pierdut vremea cu gagici nu era cazul, drept urmare hai să pornim la drum. Costineşti este departe de drumul naţional, dar are două gări, aşa că prima destinaţie a fost către sud, Mangalia.

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 097 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 101 [Rezolutia desktop-ului]

Calea ferată se apropie de mare imediat ce iese din Costineşti şi pentru câteva sute de metri, în dreptul limanului Tatlageac, merge chiar pe plajă. Apoi intră în pădure şi ocloleşte staţiunile Neptun, Olimp, Jupiter şi Venus. Gara Mangalia este în nordul oraşului, exact în dreptul staţiunii Saturn. De la halta Costineşti-Tabără, cea mai sudică din cele două gări ale staţiunii tineretului comunist, până la Mangalia sunt 15 km pe calea ferată. Din Mangalia până la frontiera cu Bulgaria sunt ceva mai mult de 10 km. Calea ferată se opreşte aici. Mangalia e dominată de macaralele portului şi şantierului naval, ambele aflate peste limanul purtând acelaşi nume ca al oraşului.

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 113 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 116 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 118 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 125 [Rezolutia desktop-ului]

Căutând un restaurant am dat de moscheea Esmahan Sultan, considerată cel mai vechi monument de cult musulman din România. A fost ridicată în 1575. După plimbarea pe străzile Saraievo-ului vechi, eram familiarizat cu astfel de construcţii şi nu am putut constata decât asemănarea izbitoare cu vestigiile bosniace din aceeaşi perioadă otomană. Diferenţa constă în faptul că moscheea dobrogeană a fost construită cu piatră luată din cetatea Callatis. În anul 2008, lăcaşul de cult şi mormintele din juru-i, unele mult mai vechi decât moscheea, au fost restaurate. Povestea edificiului pe larg aici.

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 127 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 128 [Rezolutia desktop-ului]

Am găsit la Mangalia o plajă generoasă, populată de familii cu copii, ceva mai organizată decât la Costineşti. Faleza este suficient de întinsă să te plimbi fără să te plictiseşti. În zona portului turistic calci pe nişte stele cu nume de cântăreţi şi trupe, însoţite de un anumit an. Acolo s-a desfăşurat un festival numit Callatis, un fel de amestecătură de genuri muzicale pentru turiştii aflaţi la mare. Nu știu dacă se mai organizează. Capii de afiş ai fiecărui an au primit stele încrustate în pavaj. Ne-am bălăcit puţin într-o zonă ocrotită de valuri şi apoi am luat-o din loc să mai descoperim ruine, vestigii, istorie.

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 143 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 152 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 169 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 173 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 191 [Rezolutia desktop-ului]

În secolul VI înainte de Hristos, grecii au înfiinţat colonia Callatis. Mai mult de un mileniu viaţa a continuat sub diverse stăpâniri, perşi, macedoneni, daci, romani, bizantini. Vin migratorii şi rad tot. Bizantinii încearcă să o reconstruiască, dar nu reuşesc prea multe, întrucât la 1225 apar tătarii, care distrug tot, din nou, însă se pripăşesc pe aceste locuri. Deşi au ajuns sub mai multe stăpâniri, inclusiv a lui Mircea cel Bătrân, aceştia nu au părăsit zona nici până astăzi. Denumirea Mangalia este tătară şi apare prima dată menţionată în 1593, deşi genovezii foloseau încă din secolul XIII în documentele lor numele Pangalla pentru portul de la Marea Neagră. Fostul oraş grecesc e mai mult de jumătate sub apă actualmente, iar după ce Dobrogea a intrat în componenţa României Mici, urmare a Războiului de Independenţă, dată, forţat de ruşi, la schimb cu judeţele Cahul, Bolgrad şi Ismail, populaţia tătară a continuat să scadă. Procentual, în zilele noaste, la Mangalia locuiesc 3% tătari şi 4% turci. Nu am mai intrat la muzeu, ne-am mulţumit să admirăm vestigiile din preajma sa.

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 193 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 194 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 195 [Rezolutia desktop-ului]

Când nu aveam chef de plimbare ne băgam la umbră la White Horse, în traducere liberă Calu’ Sur. O terasă frecventată în special de roacări. Nişte grecotei şmecheri s-au gândit la jumătatea lunii octombrie a anului 1968 să facă nişte bani. Au înfipt nava cu care umblau pe Marea Neagră în ţărmul de la Costineşti, pe atunci doar un sat prin care mai veneau vara pionieri. Nava era un hârb şi marinarii greci făceau des figura cu proptitul în zonele cu fund nisipos pentru a încasa bani din asigurări. De data asta nu le-a mers. Astfel a dobândit viitoarea staţiune epava vasului Evanghelia pe post de decor. Am mers s-o vedem mai de aproape, deranjând nudiştii cu dezbaterile aprinse pe tema eşuării ei. Mult nu mai rezistă în forma actuală din cauza magneţilor care o demantelează cu mult aplomb. O imagine dinspre nordul staţiunii către sud.

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 243 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 234 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 215 [Rezolutia desktop-ului]

Tot cu trenul şi tot din halta Costineşti-Tabără am pornit către nord, având ca destinaţie Constanţa. O plimbare feroviară de vreo 30 de km. Calea ferată merge în primă fază departe de mare prin localitatea Tuzla, după care se apropie de ea în staţiunea Eforie Sud, unde întâlnim limanul Techirghiol cu nămolurile sale miraculoase pentru ciolanele suferinde. Pe o peninsulă care intră adânc în lac se găseşte turnul televiziunii. Între Eforie Sud şi Eforie Nord linia merge pe plajă, pe o fâşia de pământ care desparte limanul de mare. Din nordul staţiunii Eforie Nord şi până aproape de cazinoul din Constanţa se întinde Portul Constanţa, cel mai mare de la Marea Neagră şi al patrulea al Europei. De aici linia are într-o parte localitatea Agigea şi în cealaltă portul, iar la un moment dat intersectează braţul sudic al Canalului Dunăre – Marea Neagră, botezat Magistrala Albastră, început ca lagăr de exterminare prin muncă forţată pentru duşmanii poporului Republicii Populare România şi finalizat în Iepoca de Aur a deceniilor de împliniri măreţe cu muncitori aduşi din toată ţara, unii voluntar, alţii ca pedeapsă. De la ecluza Agigea şi până în gara Constanţa peisajul este unul industrial, dominat de căile ferate care se intersecteză şi se despart într-un ritm ameţitor.

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 250 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 251 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 263 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 264 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 265 [Rezolutia desktop-ului]

Piaţa din zona gării a fost înfrumuseţată cu un vas împodobit după cum s-a priceput Mazăre mai bine. Nu am stat prea mult să căscăm gura în partea asta a oraşului, ci ne-am furişat printre blocuri pe o străduţă ce ne-a scos pe o înălţime exact deasupra portului.

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 271 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 274 [Rezolutia desktop-ului]

Privind portul de pe acea înălţime nu-l poţi cuprinde cu vederea. E imens. Sar în ochi cheresteaua, fierul vechi şi cerealele. Cam asta pleacă de la noi către alte zări. În anul 2016, povestea de succes numită Spaţiul Schengen s-a răsuflat bine de tot. Invazia aşa numiţilor refugiaţi sosiţi la chemarea inconştientei RDG-iste Merkel, a făcut ca acel acord de liberă trecere – pentru oameni şi mărfuri – la care jinduiam şi pentru care ne-am pregătit plătind un miliard de dolari unui concern fraco-german, să nu-şi mai aibă rostul. Înainte şi după intrarea României în UE, fiecare stat şmecher din vestul Europei a luat câte o bucată din ţară pentru a o mulge. Singurii care au rămas cu mâna goală au fost olandezii, dar s-au tot arătat interesaţi de Portul Constanţa. În ipocrizia ei, de fiecare dată când se punea problema intrării României în Schengen, Olanda se opunea, invocând problemele din sistemul de justiţie al ţării noastre. Acum Spaţiul Schengen nu mai e o prioritate pentru România, însă Portul Constanţa rămâne o prioritate pentru Olanda. Deocamdată mulgătorii autohtoni s-au dovedit mai puternici decât mulgătorii europeni. Se spune că portul le încurcă socotelile olandezilor şi după reţeta ştiută, folosită ani la rând de investitorii străini, l-ar privatiza pentru a-l pune pe butuci sau a-i diminua rolul. Un panou ne dă informaţii despre un proiect încremenit.

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 278 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 283 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 290 [Rezolutia desktop-ului]

Nu departe se află Muzeul Marinei Române, inaugurat în 1969 în clădirea în care a funcţionat Şcoala Navală. E foarte util pentru a te familiariza cu acest domeniu. Îţi arată istoria românilor văzută dinspre mare. Primul şi singurul voievodat care a avut ceea ce modern se numeşte flotă a fost Moldova. Navigaţie mai serioasă s-a făcut pe Dunăre, mai ales că ieşirea la mare a statelor române a fost pierdută destul de devreme în istorie. Abia după Războiul de Independenţă se poate vorbi de o activitate maritimă a României Mici. Sunt expuse machetele celor mai reprezentative vase pe care le-a avut Republica Socialistă România. Unele s-au scufundat în urma unor evenimente tragice, altele au fost vândute de acel personaj în tricou bleu, care ieşea la poarta garajului. Umblă vorba că pescadoarele erau folosite de Ceauşescu şi urmaşii lui mai mult pentru contrabandă cu armament, aşa că Băsescu nu a vândut vasele chiar de capul lui, ci cu dezlegare de la Marele Licurici. Cert e că România a dispărut complet din peisajul transportului maritim în numai câţiva ani de la căderea comunismului. Cei pasionaţi de tehnică găsesc multe echipamente rudimentare de comunicaţie şi chiar unele din domeniul militar.

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 294 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 308 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 317 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 318 [Rezolutia desktop-ului]

Coborând pe Marinarilor, cu portul în dreapta şi ruinele romane în stânga, am zis şi eu fermecat ca Dem Rădulescu în B.D. la munte şi la mare: Salut, bătrâne Tomis! Oraşul vechi, cu construcţiile sale foarte variate ca arhitectură, se află deasupra ruinelor romane. Constanţa este considerat oraşul cel mai vechi atestat de pe teritoriul României. Apare menţionat prima oară în 657 înainte de Hristos sub numele Tomis. Colonia greacă, fondată de navigatorii din Milet, era situată în zona peninsulei unde se află acum cazinoul. O parte a oraşului grecesc este în zilele noastre sub nivelul mării. Coloniştii nu au găsit pământul pustiu, ci au colaborat câteva secole cu autohtonii geţi, schimburile fiind reciproc avantajoase. Actualul nume al oraşului provine de la romani. În anul 71 înainte de Hristos, aceştia cuceresc Tomisul şi îl redenumesc, ulterior, Constantiana, după sora împăratului Constantin cel Mare. Din vremea acestuia din urmă a rămas Edificiul roman cu mozaic, unul dintre cele mai frumoase vestigii care poate fi admirat la Constanţa. Romanii au rezistat până în secolul VII după Hristos, reuşind să supravieţuiască invaziilor gotice, scitice şi hunice, dar trebuind să se dea bătuţi în faţa slavilor.

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 338 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 345 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 346 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 351 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 355 [Rezolutia desktop-ului]

După trecerea migratorilor, până în perioada existenţei unei entităţi numite Dobrogea sub autoritatea unui anume Dobrotiţă, portul aparţine genovezilor. Urmaşul despotului închină provincia turcilor, Mircea cel Bătrân o cucereşte, dar urmaşul său o pierde, astfel începe o dominaţie otomană de jumătate de mileniu. Turcii s-au arătat dezinteresaţi de port şi Constanţa ajunge un fel de sat pescăresc. Abia în perioada când Imperiul Otoman a decăzut şi era la mâna britanicilor, în 1857, o companie engleză, Danube and Black Sea Railway and Kustendge Harbour Company Ltd (DBSR), concesionează de la turci construirea portului şi a căii ferate Cernavodă-Constanţa. Această companie a terminat calea ferată în 1865, astfel era mult mai simplu ca grânele din Ţara Românească să fie transportate până la mare, fără a mai înconjura pe la Sulina.

Abia după 1878, când partea de nord a Dobrogei intră în componenţa României Mici, regele Carol I insistă pentru dezvoltarea portului, văzut ca un generator de avânt economic, căruia îi spunea plămânul României. Statul român cumpără de la firma britanică instalaţiile existente şi aduce specialişti pentru a lărgi portul şi a construi podul de la Cernavodă, pentru a lega feroviar Constanţa de restul ţării. Podul este terminat în 1895, iar spre sfârşitul anului 1896 încep lucrările la port sub conducerea a trei ingineri români: IB Cantacuzino, Gheorghe Duca şi Anghel Saligny. Din 1899, acesta din urmă, cel care a construit podul de la Cernavodă, s-a ocupat singur de lucrări. După 10 ani, în 1909, a fost inaugurat oficial Portul Constanţa. Acum această parte este numai componenta nordică, pentru că, din 1967 şi până în 1984, când a fost dat în exploatare Canalul Dunăre – Marea Neagră, s-a construit componenta sudică, puţin mai întinsă ca suprafaţă decât cea veche.

Statuia inginerului Anghel Saligny este amplasată pe o înălţime care domină portul şi faleza cazinoului. Noi nu am luat-o în stânga către cazinou, ci am mers tot înainte să vedem un vas de croazieră aflat în portul civil. Dinspre largul mării avem o perspectivă frumoasă asupra peninsulei unde a fost ridicat acum 2500 de ani bătrânul Tomis.

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 362 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 361 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 373 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 402 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 404 [Rezolutia desktop-ului]

Pe faleză se vindea bragă. Până în 2012 nu băusem niciodată, abia la Mangalia am descoperit-o. Mi s-a părut răcoritoare şi bună. Nu ştiu de ce, până a o gusta, o asociam cu cvasul.

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 366 [Rezolutia desktop-ului]

Ne-am îndreptat către cazinou. Spre bucuria noastră l-am găsit deschis publicului. Nişte jandarmi nu lăsau foarte multă lume să intre din cauza pericolului de prăbuşire. Iniţial trebuia să fie o construcţie cu o arhitectură de inspiraţie românească, însă un Mazăre al timpului său dă lucrarea pe mâna unui francez, când fundaţia era deja turnată. Acesta a gândit clădirea în stil Art Nouveau. În 1910 a fost inaugurat viitorul simbol al Constanţei. Nu a fost deloc primit cu entuziasm şi a fost ridiculizat în cele mai deplasate moduri. În zilele noastre, din cauza disputelor politice şi a faptului că e râvnită şi de municipalitate şi de guvern, clădirea e părăsită şi se degradează. Un alt cazinou cu o soartă la fel de amară este cel din Vatra Dornei care, spre deosebire de cel din Constanţa, are un proprietar clar, Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor.

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 372 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 378 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 381 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 383 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 389 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 391 [Rezolutia desktop-ului]

Ne-am plimbat pe strada Titulescu printre clădiri atât de diferite ca stil, dar atât de apropiate în uitare şi părăsire. Unde s-a mai renovat, impresia de cârpeală nu te lasă să te bucuri prea mult şi rar găseşti edificiu pe care să-l priveşti şi să nu te întristezi. Aceasta este una din străzile care leagă Piaţa Ovidiu, centrul oraşului vechi, de esplanada cazinoului. Peninsula se deschide ca un evantai către mare şi este străbătută de numeroase artere care au punct de pornire piaţa menţionată mai sus. Pe oricare te-ai plimba, găseşti multă istorie şi te întrebi de ce nu este pus în valoare acest oraş vechi? Aflăm că Eminescu a locuit câteva zile într-un hotel aflat pe această stradă, care are ca semn distinctiv biserica catolică Sf. Anton.

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 414 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 418 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 420 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 421 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 427 [Rezolutia desktop-ului]

Carol I s-a implicat mult în dezvoltarea Dobrogei, pământ intrat în componenţa României în timpul domniei sale, mai întâi partea nordică, în 1878 şi mai apoi, în 1913, partea sudică sau Cadrilaterul, azi în Bulgaria. El nu a neglijat numeroasa comunitate musulmană, formată din turci şi tătari, care locuia pe litoralul Mării Negre. În 1910 a demarat construcţia unei moschei pe locul uneia mai vechi şi degradate. În 1913 a fost inaugurată moscheea care va purta numele regelui. Din punct de vedere ingineresc este importantă pentru că a fost prima clădire din România la construcţia căreia s-a folosit betonul armat.

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 491 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 428 [Rezolutia desktop-ului]

Un tur de orizont în sens trigonometric din minaretul moscheii arată aşa: luăm ca reper cazinoul, ne rotim spre stânga şi vedem, încadrând semiluna, Sf. Nicolae Vechi şi Comandamentul Marinei Militare, apoi portul turistic, Piaţa Ovidiu, Casa cu Lei şi alte clădiri de deasupra ruinelor romane, portul cu grămezile de fier vechi aşteptând excursia în străinătate, portul civil cu vasul de croazieră şi închidem cercul în dreptul cazinoului.

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 435 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 433 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 436 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 441 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 444 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 445 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 443 [Rezolutia desktop-ului]

Am amintit de Sf. Nicolae Vechi şi Comandamentul Marinei Militare. Prima a fost construită pentru bulgarii aflaţi în Constanţa, însă după 1940 a fost repictată şi este folosită de ortodocşii români. Coborând pe strada Remus Opreanu, primul prefect al judeţului Constanţa, trecem pe lângă fostul Hotel Bulevard, construit în 1912 şi Hotelul Palace, care funcţionează din 1914, după care ajungem în dreptul sediului Comandamentului Marinei Militare. Această ultimă clădire are o istorie foarte interesantă. A fost ridicată între 1879 şi 1881 de compania britanică Danube and Black Sea Railway and Kustendge Harbour Company Ltd (DBSR), care a botezat-o Hotel Terminus. În perioada interbelică devine Hotel Carol, iar comuniştii îl plasează armatei, cu anumite intermitenţe. Din 1978 este sediul Comandamentului Marinei Militare şi în fiecare an, pe 15 august, când e Ziua Marinei, pe esplanada din faţa acestuia se desfăşoară festivităţile oficiale. Aici este locul unde Băsescu a primit o minunată flegmă între ochi din partea unui cetăţean de bine.

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 451 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 452 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 454 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 459 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 466 [Rezolutia desktop-ului]

Pe esplanada care leagă Comandamentul Marinei Militare şi cazinou, o zonă de promenadă foarte căutată datorită vecinătăţii cu marea, se găsesc câteva monumente interesante şi simbolice. Mai întâi îl avem pe viceamiralul Vasile Urseanu, cel care a închegat flota comercială a României şi a creat flota militară. Pasiunea pentru astronomie şi-a putut-o satisface abia după trecerea în rezervă, iar din banii lui a construit observatorul astronomic din Bucureşti, care-i poartă numele. Apoi Farul Genovez, din care genoveză mai e doar fundaţia. Genovezii au ridicat farul pe la 1300, când stăpâneau portul, însă cu timpul acesta s-a risipit. Poziţia sa iniţială a fost undeva în zona cazinoului. A fost refăcut de un inginer francez, angajat al companiei britanice menţionată mai sus. Mai departe avem un grup statuar dedicat lui Mihai Eminescu, un monument în memoria marinarilor români morţi pe mare şi o frumoasă statuie cu fântână arteziană numită Pescarii.

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 476 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 473 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 467 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 469 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 472 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 468 [Rezolutia desktop-ului]

Pe după cazinou trece Regina Elisabeta. Urmând-o ajungi în faţa unor ruine dintre care răsare catedrala Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Ridicată în vremea lui Carol I, între 1884 şi 1885. Tomisul a fost una dintre porţile prin care a intrat creştinismul pe pământul actual al României şi asta s-a datorat romanilor care, după ce l-au răstignit pe Hristos, au început să creadă în viaţa de apoi promisă de acesta. Tradiţia spune că apostolul Andrei ar fi adus învăţăturile creştine în Scitia Minor. Arhiepiscopia Tomisului a încăput pe mâna unui dubios, poreclit Şpagoveanu de când era vlădică în jurul Bucureştilor şi mereu la datorie în grupul mafiot al lui Adrian Năstase. Una din isprăvile sale este o mânăstire privată în Dorna Arini, judeţul Suceava, construită pe pământul moştenit de la părinţii săi, rămasă de curând fără autorizaţie de la pompieri.

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 479 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 485 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 481 [Rezolutia desktop-ului]

Strada Arhiepiscopiei ne-a scos pe cel mai scurt drum în Piaţa Ovidiu, pe care o admirasem deja din minaretul moscheii. Poetul roman Publius Ovidius Naso a fost exilat la Tomis între 8 şi 17 după Hristos. Cauza nu este cunoscută, însă perioada exilului coincide cu primii ani de administraţie romană a oraşului grecesc. Ovidiu era un poet consacrat când a ajuns pe malul Mării Negre, Pontus Euxin în vechime. Se pare că a scris şi în limba geţilor între care trăia, dar nu s-a mai păstrat nimic din aceste opere. În schimb, s-au păstrat Tristele şi Ponticele, colecţii de elegii sub formă de scrisori adresate celor de care a fost despărţit. În 1887 a fost realizată statuia lui Ovidiu de la Constanţa, pe care ocupanţii bulgari au vrut să o fure în 1913, dar a fost salvată de nişte ofiţeri germani. Din 1921 stă în faţa fostei Primării, actualmente clădirea ce adăposteşte Muzeul de Istorie, pe care noi nu am apucat să-l vizităm.

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 503 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 497 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 493 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 495 [Rezolutia desktop-ului]

Am ieşit din zona peninsulei pe Tomis, numit impropriu bulevard. Am mai umblat puţin prin centrul vechi, însă paragina ne-a făcut să grăbim pasul. Ne-a atras atenţia clădirea Muzeului de Artă Populară care, în primii ani ai existenţei ei, între 1896 şi 1906, a adăpostit Primăria Constanţei. Lupa Capitolina cu doi maidanezi pe soclul ei a fost o imagine de teatru absurd, însă în oraşul lui Mazăre, circarul care se costuma în tot felul de personaje istorice, asta poate fi o treabă mișto.

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 504 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 508 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 512 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 514 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 516 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 517 [Rezolutia desktop-ului]

Actuala Primărie Constanţa se află într-un parc arheologic. Chiar aşa este şi numit: Parcul Arheologic. Preiau de aici puţin: Aleile sale par a fi săli de expoziţie dintr-un muzeu de istorie. Acestea sunt încadrate de coloane, vase de ceramică şi alte vestigii istorice care datează din perioada romano-bizantină a cetăţii. Latura de parc dinspre bulevardul Ferdinand este încă mărginită de zidul roman de incintă, construcţie ce datează din secolul al III-lea d.Hr. şi care prezintă doua porţi de intrare în cetate. Tot aici pot fi observate rămăşiţele Turnului Macelarilor, refăcut în timpul lui Iustinian, şi o serie de alte fragmente arhitectonice ale Tomisului antic. Pe peretele clădirii aflate în extremitatea estică a parcului se poate observa Harta aşezărilor antice din Dobrogea, un obiectiv realizat la scară mare şi confecţionat din piatră naturală. Într-o parte a sa o statuie faraonică îţi atrage imediat atenţia, este Victoria, adică victoria în lupta antifascistă a poporului român. A scăpat de demolare în anii 1990. O altă operă de arta este amplasată în faţa Primăriei, doreşte a îmbina trecutul cu modernul.

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 519 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 525 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 527 [Rezolutia desktop-ului]

Pe drumul de întoarcere de la Constanţa la Costineşti, un bronzat din Eforie ce se recomanda magnet în Portul Constanţa, ne-a familiarizat cu şmecheriile care se făceau înainte de 1989 şi după. Pe vremea lui Ceauşescu gâştele erau păcălite la alba-neagra, cu plase goale în care ar fi trebuit să se afle blugi, cu pământ în loc de cafea şi cu celuloză în pachete de ţigări Kent. Acum, măgăriile se fac la păcănele şi orice şmecher învaţă de mic cum să mulgă aparatele. Ca să aibă bani de păcănele, magneţii fură fier vechi de pe rampele portului de la cei care au furat din ţară.

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 532 [Rezolutia desktop-ului]

Ne-am depărtat de mare fără a suferi prea mult. Deja stătusem în preajma ei suficiente zile ca să ne potolim dorul de nemărginire. Anul 2012 a însemnat şi deschiderea tronsonului A2 care traversează judeţul Constanţa. L-am prins în faza ultimelor finisaje, dar s-a dovedit a fi mană cerească în privinţa timpului câştigat. Pământul bătut de vânturi al Dobrogei s-a umplut de eolienele băieţilor deştepţi, mari investitori cu certificate verzi, ale căror afaceri scârţâie acum, după ce s-au deşteptat şi alţii. Centrala Nucleară de la Cernavodă a rămas tot cu două unităţi funcţionale, deşi delegaţii de chinezi s-au tot perindat pe la noi, povestindu-ne cum vor mai da în funcţiune încă două. Podul lui Saligny se ţine bine. Cu o reparaţie capitală, mai poate fi exploatat un veac. La Drajna am ieşit de pe autostradă şi am găsit familiar fumul galben de la Amonil Slobozia, cel mai mare producător de uree din România, cândva. Mi-a amintit de Donauchem de la Turnu Măgurele. Ambele au acelaşi proprietar închis, ambele sunt închise.

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 536 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 546 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 549 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 553 [Rezolutia desktop-ului]

2012 08 06-15 (La Mare Si Nu Numai) 564 [Rezolutia desktop-ului]

A fost o vreme când litoralul românesc se întindea de la Bugaz până la Ecrina, prima localitate se află azi în Ucraina, iar a doua în Bulgaria. Măsura 460 de km. În zilele noastre, România are ieşire la mare pe o lungime de 245 km, deci ceva mai mult de jumătate din cât avea atunci când era Mare.

Anunțuri

Un gând despre „Salut, bătrâne Tomis! (Sudul litoralului românesc cu nisipurile şi pietrele sale)

  1. Pingback: Mărășești, Podul Înalt, Războieni | Drumurile lui Spetcu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s