Minunăţiile Ţării Haţegului (Domnu’ Nicu, ochii de sfinţi şi hoţul de pietre romane)

25 08 2014. După o frumoasă surpriză între zidurile celor două biserici reformate din Cetatea Orăștiei, am plecat, oarecum îngrijoraţi de vremea nu tocmai prietenoasă care, dacă s-ar fi ţinut de amenințările iniţiale, ne-ar fi ruinat ziua. Destinaţia era Ţara Hațegului, tărâmul care a păstrat cele mai importante vestigii ale operaţiunii romane de jefuire a aurului dacilor şi cele mai vechi biserici ale perioadei medievale româneşti. Harta de mai jos ne lămureşte cu privire la acele denumiri istorice încă utilizate la nord şi est de Carpaţi. Acestea sunt cu adevărat istorice şi nu politice, cum sunt Basarabia şi Bucovina, care nu au în ele decât sensuri ca: furt, rapt, anexare. Ţările au fost primele închegări consistente ale organizării româneşti în Ardeal în perioada medievală.

Tarile-Ardealului

În zilele noastre, Ţara Hațegului ocupă partea sudică a județului Hunedoara. Hațegul este considerat capitala acesteia, însă vestigiile de care am amintit nu se află în el, ci împrăştiate pe această suprafaţă, ale cărei dimensiuni, raportate la cele ale judeţelor, pot fi considerate mici. Haţeganii sunt vecini cu pădurenii şi momârlanii, însă sunt cei mai mândri dintre ei, pentru că strămoşii lor au făcut istorie. Cine au fost aceştia, aflaţi mai jos, când ajungem la Sântămăria-Orlea.

Tara-Hategului

Lăsăm valea Mureşului şi urcăm pe valea Streiului, cel mai de seamă râu al Ţării Hațegului. La hotarul ţărilor Orăștiei şi Hațegului, te întristezi văzând că nu mai ai unde sta de ploaie pe imensa suprafaţă ocupată cândva de Combinatul Siderurgic Victoria din Călan. S-a ales praful şi molozul de el, împlinind vorbele marelui profet Petre Roman, care ne asigura în anii ’90, că industria românească e un morman de fiare vechi. Fiarele au plecat cu vaporul şi a rămas numai molozul toxic. Pe valea Streiului, multe localităţi păstrează în denumire numele râului, pentru noi, cea mai importantă era chiar vecina Călanului, Strei simplu, fără nicio altă alăturare. O făcea specială biserica Adormirea Maicii Domnului. Ca să ajungi la ea, de pe DN 66 trebuie să coteşti dreapta, curbă fără vizibilitate, așa că sunt toate şansele să ratezi intrarea pe uliţa în gura căreia se află un indicator, vizibil foarte târziu.

2014 08 25-27 (Judetul Hunedoara) 405 [Rezolutia desktop-ului]

2014 08 25-27 (Judetul Hunedoara) 408 [Rezolutia desktop-ului]

2014 08 25-27 (Judetul Hunedoara) 409 [Rezolutia desktop-ului]

2014 08 25-27 (Judetul Hunedoara) 410 [Rezolutia desktop-ului]

Linişte şi pace în curtea lăcașului. Ne-am plimbat în voie şi ne-am mulţumit să-l admirăm din exterior. Cheia se afla la o persoană din vecinătate, însă nu am mai sunat. Îi este atribuită unui boier român, pe nume Ambrozie, care a ridicat-o, pe la 1270, într-o combinaţie de stiluri romanic cu gotic timpuriu, element de noutate atunci, care o face unică acum. La bază a fost o casă romană. Nu este nici pe departe unicul exemplu de lăcaş de cult creştin ridicat peste sau pe fundaţia unei clădiri romane. Pentru construcţie au fost utilizate, şi nici aceasta nu e o întâmplare în Ţara Hațegului, fragmente de sculpturi şi pietre cu inscripţii romane, aduse de la Sarmizegetusa Ulpia Traiana. O sigură dată pe an se face slujbă în această biserică, atunci când e hramul ei. Mai pe larg.

2014 08 25-27 (Judetul Hunedoara) 411 [Rezolutia desktop-ului]

2014 08 25-27 (Judetul Hunedoara) 412 [Rezolutia desktop-ului]

2014 08 25-27 (Judetul Hunedoara) 417 [Rezolutia desktop-ului]

În Ţara Hațegului sunt câteva biserici de piatră, între care şi cea de mai sus, care-şi dispută titlul de cel mai vechi monument medieval românesc. De exemplu, peste râul Strei, la câţiva km de unde eram, se găseşte satul Streisângeorgiu, în cimitirul căruia se află biserica Sf. Gheorghe. O echipă condusă de arheologul Radu Popa, a efectuat săpături prin anii ’70 ai secolului trecut şi în urma descoperirilor făcute, acesta a ajuns la concluzia că la Streisângeorgiu ne aflăm în faţa celui mai vechi monument medieval sigur datat şi păstrat în picioare de pe întreg teritoriul ţării, monument care şi-a păstrat până astăzi destinaţia originară. În cele două treceri ale mele prin Ţara Hațegului nu am reuşit să o vizitez.

2014 08 25-27 (Judetul Hunedoara) 419 [Rezolutia desktop-ului]

DN 66 lasă valea Streiului, urcă pe coama unui deal împădurit, căptuşit cu baze militare, şi mai apoi reîntâlneşte valea râului tocmai la Hațeg. Aproape de vârful acestui deal, o bretea se desprinde către dreapta şi se afundă în pădurea Silvuț. Drumul duce la Rezervaţia de Zimbri Hațeg. În 1958 a fost adusă aici o pereche de zimbri din Polonia. Urmaşii acesteia au fost botezaţi cu nume începând cu Ro, iar cu unii dintre ei au fost populate celelalte rezervaţii deschise ulterior în ţara noastră la Vânători Neamţ şi Neagra Bucşani în Dâmboviţa. La câteva luni după ce am trecut pe acolo, în ţară a izbucnit o epidemie de boala limbii albastre, care a ucis mai mult de jumătate din populaţia de zimbri de la Hațeg. Din 13 exemplare au mai rămas 6, la 5 din cele 7 decedate, analizele au arătat că a fost vorba de boala limbii albastre. Din cauza consangvinizării, aceste animale care provin din doar 12 strămoşi, sunt foarte vulnerabile la boli.

2014 08 25-27 (Judetul Hunedoara) 423 [Rezolutia desktop-ului]

2014 08 25-27 (Judetul Hunedoara) 431 [Rezolutia desktop-ului]

2014 08 25-27 (Judetul Hunedoara) 432 [Rezolutia desktop-ului]

Când ploaia şi-a făcut apariţia intram în Haţeg. Oraşul cu puţin sub zece mii de locuitori este capitala ţării. Cândva, localitatea de la vărsarea Râului Mare în Strei era străbătută de o cale ferată care o lega de Oţelul Roşu şi Caransebeş prin Poarta de Fier a Transilvaniei. Această cale ferată a fost singura din România cu cremalieră, din cauza rampei accentuate din trecătoare. A fost dezafectată în 1978 pe porţiunea Haţeg – Băuţari. Fiind la limita Munţilor Poiana Ruscă, bogaţi în minereuri feroase, minereuri neferoase, marmură şi încercuiţi, cândva, de furnale, a fost utilizată pentru transportul minereului.

2014 08 25-27 (Judetul Hunedoara) 441 [Rezolutia desktop-ului]

2014 08 25-27 (Judetul Hunedoara) 443 [Rezolutia desktop-ului]

Prima menţiune a Haţegului este în 1247. De unde vine acest nume? Deocamdată numai ipoteze, care mai de care mai fanteziste. Prin oraş trece un afluent al Râului Mare, Galbena. Pe malurile sale sunt două dintre cele mai reprezentative clădiri ale oraşului: Colegiul Naţional I.C. Brătianu şi Muzeul Ţării Haţegului. În aceasta din urmă, am întâlnit un nene pasionat de sculptura în lemn, care tocmai lucra la reprezentarea baronului Vasile Nopcea, cunoscut ca Faţă Neagră, pentru că obişnuia să-şi jefuiască oaspeţii, care se întorceau la casele lor, după ce-i îmbăta bine. Cu acest Nopcea, cunoscut mai mult ca Nopcsa László, voi deschide seria nobililor haţegani de origine română care, pentru a-şi păstra funcţiile şi privilegiile, au acceptat să-şi schimbe numele şi religia. Istoria ne învaţă că românii de ispravă sunt adesea bălăcăriţi de străini, iar răutăţile prind al naibii de repede la conaţionalii lor.

Se pare că legende mai vechi au fost ţesute în jurul acestui baron, care avea două reşedinţe, una la Silvaşul de Sus, în vecinătatea Haţegului şi una la Zam, pe valea Mureşului, în apropierea Devei, de către maghiari, după ce Vasile Nopcea a luat parte la Adunarea de la Blaj din 1848 de pe Câmpul Libertăţii. Acolo a fost ales vicepreşedinte al delegaţiei române, care ar fi trebuit să se înfăţişeze împăratului la Viena cu revendicările românilor ardeleni. Printre obiectele muzeului era diferite ţesturi şi juguri. Am aflat cum se găteşte la ţest şi că jugul mic e pentru un bou mare, cam ca Băsescu, iar jugul mare e pentru doi boi mai mici, aşa ca Ponta şi Antonescu, dar înainte să ies din muzeu, am observat că omul nostru păstra cu sfinţenie, la loc de mare cinste, o fotografie a boului plăvan Klaus Iohannis. Oare o mai ţine şi acum la loc de cinste?

2014 08 25-27 (Judetul Hunedoara) 445 [Rezolutia desktop-ului]

2014 08 25-27 (Judetul Hunedoara) 447 [Rezolutia desktop-ului]

2014 08 25-27 (Judetul Hunedoara) 449 [Rezolutia desktop-ului]

Din Haţeg urmăm DN68 şi ne oprim acolo unde depresiunea se închide. Mai departe, înspre Poarta de Fier a Transilvaniei, s-ar afla celebrul loc numit Tapae, un fel de stadion cu nocturnă al Daciei, unde aveau loc bătăliile cu romanii. Scorul a fost 2-1 pentru romani. În această zonă, dacii, în perioada Războaielor Daco-Romane, au dat 3 bătălii. Prima – în anul 87 s-a soldat cu înfrângerea romanilor conduşi de către Cornelius Fuscus. În anul următor, soarta armelor a fost de această dată defavorabilă Regatului Dac. În 101 a avut loc ultima dintre bătălii – cea decisivă a primului război daco-roman – defavorabilă şi de această dată dacilor. La ordinul împăratului Traian, în apropiere, între anii 108-110, a fost ridicată Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, prescurtat Ulpia Traiana Sarmizegetusa, un oraş de mărime medie în Imperiul Roman, care va deveni capitala Daciei ocupate. Când s-a constatat că apărarea teritoriului consumă mai mult decât poate aduce Imperiului Roman exploatarea acestuia, a avut loc evacuarea peste Dunăre a administrației romane, proces cunoscut drept retragerea aureliană. Pe scurt: nu mai era aur de furat şi de scos nu renta.

2014 08 25-27 (Judetul Hunedoara) 451 [Rezolutia desktop-ului]

2014 08 25-27 (Judetul Hunedoara) 460 [Rezolutia desktop-ului]

2014 08 25-27 (Judetul Hunedoara) 464 [Rezolutia desktop-ului]

Nici astăzi nu s-au efectuat săpături arheologice complete şi se presupune că mare parte a oraşului este îngropată. Proprietăţile particulare se întind peste situl arheologic. Grupuri formate din arheologi şi studenţi în practică, săpau prin grădinile oamenilor ca şi cum ar fi fost zilieri la dat cu sapa. Norii foarte joşi nu ne lăsau decât să ghicim siluetele munţilor din apropiere. Ne părea bine că nu mai plouă şi astfel ne puteam plimba în voie printre vestigiile jefuite de 2000 de ani, mai întâi de cnejii locali, care şi-au făcut biserici din piatra Ulpiei Traiana Sarmizegetusa, apoi de ocupanţii Ţării Haţegului şi în cele din urmă, ce a rămas, cât de cât valoros, a fost dus în muzeele de istorie ale patriei. Ce se ridică din jaf, nu poate avea decât aceeaşi soartă. Deşi amfiteatrul e mai spectaculos, de departe cel mai atractiv loc al întregului sit este forul, a cărui suprafaţă este delimitată de gardurile gospodăriilor nepăsătoare faţă de istorie. Turiştii comozi nu prea ajung la for, e puţin mai departe de parcare, de zona restaurantelor şi de gheretele cu suveniruri. Găseşti inscripţii, coloane întregi sau fragmente, ziduri de tot felul, beciuri şi întregul spaţiu îţi oferă senzaţia abundenţei vestigiilor istorice. Totuşi, la cum e amenajat acum, locul nu te poate ajuta să călătoreşti în timp.

2014 08 25-27 (Judetul Hunedoara) 465 [Rezolutia desktop-ului]

2014 08 25-27 (Judetul Hunedoara) 466 [Rezolutia desktop-ului]

2014 08 25-27 (Judetul Hunedoara) 470 [Rezolutia desktop-ului]

2014 08 25-27 (Judetul Hunedoara) 471 [Rezolutia desktop-ului]

2014 08 25-27 (Judetul Hunedoara) 472 [Rezolutia desktop-ului]

2014 08 25-27 (Judetul Hunedoara) 473 [Rezolutia desktop-ului]

2014 08 25-27 (Judetul Hunedoara) 484 [Rezolutia desktop-ului]

2014 08 25-27 (Judetul Hunedoara) 485 [Rezolutia desktop-ului]

2014 08 25-27 (Judetul Hunedoara) 487 [Rezolutia desktop-ului]

Cum s-ar spune, romanii au făcut prima civilizare a acestui teritoriu, apoi s-au tot înghesuit seminţiile la civilizat Carpaţii, de trăitorii de acum pe aceste pământuri, au ajuns să se diferenţieze între ei în funcţie de cine i-a civilizat mai mult. S-a spart aici ţeava cu civilizatori şi eliberatori şi nu mai putem scăpa de această inundaţie de doritori să ne facă bine. În zilele noastre, trebuie să recunoaştem, civilizarea a căzut puţin în desuetudine şi la modă sunt democratizarea, modernizarea şi statul de drept. Civilizarea prea multă strică şi când ungurii se gândeau că-i vor civiliza pe opincari de naiba o să-i ia, cum au făcut-o cu secuii, aceste pietre au grăit. Strategia de a-i scinda pe opincari prin Biserica Greco-Catolică s-a întors ca un bumerang împotriva celor care au gândit-o. Ne lămureşte un profesor patriot: Noua Biserică, greco-catolică, avea nevoie de cadre, de preoți. A fost suficient pentru români. De ce? Pentru că, învățând, unii au ajuns la Blaj, alții la Budapesta sau la Viena, iar cei mai buni dintre cei mai buni, la Roma. Acolo, în bibliotecile Vaticanului, au descoperit cine au fost românii în Transilvania.

2014 08 25-27 (Judetul Hunedoara) 488 [Rezolutia desktop-ului]

2014 08 25-27 (Judetul Hunedoara) 489 [Rezolutia desktop-ului]

La o aruncătură de băţ de ruinele oraşului roman se găseşte Densuş, satul al cărui nume a fost împrumutat de trei academicieni români. Aron Densuşianu a preluat numele satului natal, pentru că banalul Pop era purtat de mai mulţi colegi de clasă. Istoric literar, filolog şi folclorist, s-a dus tocmai la Iaşi, unde a fost profesor universitar şi unde este îngropat. Fratele lui Aron, Nicolae Densuşianu, este considerat izvorul curentului dacoman, datorită monumentalei lucrări Dacia Preistorică, la care a muncit 25 de ani, utilizată de mai bine de un veac pentru a fundamenta diverse teorii protocroniste. Nicolae Densuşianu a fost istoric şi însărcinarea pe care i-a dat-o Academia Română a constat în culegerea de documente despre istoria românilor. Munca sa şi numărul documentelor publicate îl fac poate cel mai strălucit urmaş al lui Eudoxiu Hurmuzachi. Al treilea Densuşianu a fost Ovid, fiul lui Aron. Profesor universitar la Bucureşti, filolog, lingvist, istoric literar. De numele său se leagă înfiinţarea Institutului de Filologie şi Folclor. A rămas drept un pionier al Simbolismului, curent poetic al cărui vârf în ţara noastră a fost Bacovia.

2014 08 25-27 (Judetul Hunedoara) 495 [Rezolutia desktop-ului]

2014 08 25-27 (Judetul Hunedoara) 497 [Rezolutia desktop-ului]

2014 08 25-27 (Judetul Hunedoara) 499 [Rezolutia desktop-ului]

2014 08 25-27 (Judetul Hunedoara) 500 [Rezolutia desktop-ului]

De departe cea mai stranie dintre minunățiile Ţării Hațegului este biserica din Densuș. Stabilit clar e că a fost ridicată pe o construcţie romană de formă pătrată. Materialul din care a fost construită este adus de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa şi asta se vede fără a fi prea mare specialist. Are o alură de operă modernă executată din materiale reciclabile şi te duce cu gândul la Turnul Babel. Biserica nu are nimic în comun cu simetria. Istoricii spun că un nobil haţegan pe nume Mănjina s-ar fi ocupat de ridicarea ei în secolul XIII. Plăcându-i foarte mult, după ce a cercetat-o minuţios, un ofiţer austriac a emis o teorie foarte dragă popilor. Acea construcţie romană care stă la baza bisericii nu este decât monumentul funerar al unui general roman pe nume Longinus, mort în secolul II. În secolul IV, monumentul ar fi fost creştinat şi apoi utilizat pe post de biserică. După câteva secole de părăsire, nobilul haţegan ar fi refăcut-o şi ar fi resfinţit-o. Cele două versiuni ar putea fi adevărate şi asta mai ales că biserica are două hramuri, deci o ctitorie şi o reparaţie capitală. Prima pictură a fost executată la 1443 de un meşter exponent al şcolii de la Curtea de Argeș.

2014 08 25-27 (Judetul Hunedoara) 501 [Rezolutia desktop-ului]

2014 08 25-27 (Judetul Hunedoara) 504 [Rezolutia desktop-ului]

2014 08 25-27 (Judetul Hunedoara) 510 [Rezolutia desktop-ului]

2014 08 25-27 (Judetul Hunedoara) 511 [Rezolutia desktop-ului]

A mai fost picată de câteva ori, până când cnejii Mănjină, ca să-şi păstreze gradul nobiliar, au cochetat cu calvinismul. O perioadă biserica a fost şi ortodoxă şi reformată, deci au început să apară straturile de var peste pictură, după care a fost şi greco-catolică. Depășind tot felul de convulsii ale istoriei, a redevenit biserică ortodoxă şi s-au făcut timide restaurări. Este cea mai celebră dintre bisericile vechi ale Hațegului şi i-a atras atenţia lui Michael Guest, cel mai serios ambasador pe care l-au avut SUA în România. Nu l-aş fi amintit, dacă nu ar fi fost a doua biserică veche din spațiul românesc, după cea de la Pătrăuţi, unde numele său este menţionat ca factor decisiv în demararea lucrărilor de restaurare.

2014 08 25-27 (Judetul Hunedoara) 512 [Rezolutia desktop-ului]

2014 08 25-27 (Judetul Hunedoara) 513 [Rezolutia desktop-ului]

2014 08 25-27 (Judetul Hunedoara) 514 [Rezolutia desktop-ului]

2014 08 25-27 (Judetul Hunedoara) 517 [Rezolutia desktop-ului]

Pe teritoriul oraşului Haţeg se găseşte Mânăstirea Prislop. Era un punct de interes pentru mine, datorită istoriei sale, fiind una dintre cele mai vechi mânăstiri ortodoxe de peste munţi. Din cauza isteriei mercantile de tip profit divin, nu ai cum să te apropii de monumentul istoric. În august e ca la balamuc, mai mult ca în oricare altă lună a anului, mormântul lui Arsenie Boca devine o tarabă, de pe care se cumpără sănătate, spor şi ajutor cam ca într-un bazar oriental. Coada de maşini era de peste 3 km, iar poliţia rutieră avea de lucru cu finanţatorii lui Ciobotea care, din lipsa răbdării, fentau rândul şi erau al naibii de mulţi aceştia. Nu avea rost să pierdem vremea pe acolo şi am trecut dealul în Ţara Pădurenilor, unde ne-am oprit la picioarele Castelului Corvineştilor de la Hunedoara.

2014 08 25-27 (Judetul Hunedoara) 522 [Rezolutia desktop-ului]

2014 08 25-27 (Judetul Hunedoara) 528 [Rezolutia desktop-ului]

29 08 2015. Plecaţi de dimineaţă din Băile Herculane, după un iureş prin Gorj, am urcat prin Defileul Jiului şi am trecut în viteză de aşezările momârlanilor, ca să vizităm obiectivele de la Sântămăria-Orlea: Biserica cnejilor Cândea şi Castelul Kendeffy. La castel, poarta închisă şi amenințarea Câine Rău nu ne dădeau prea multe opţiuni, decât să mergem la biserică. Să începem o poveste pe care am găsit-o într-o broşură editată de Primăria comunei Rîu de Mori, județul Hunedoara. Îi este dedicată lui Charles, de vreo 70 de ani moştenitor al tronului Marii Britanii. Personajul nu face obiectul postării de faţă. Îl consider antipatic, iar prin faptul că vorbeşte numai de Transilvania şi niciodată de România, mi se pare că face, cu voie sau fără voie, jocurile urmaşilor de grofi în compania cărora apare permanent când vine la noi în ţară.

Cnezatele din Ţara Hațegului erau formaţiuni teritoriale militare şi juridice care au funcţionat pe parcursul secolelor XIII-XV. Din anul 1427 Ţara Hațegului începe să se desprindă de voievodatul lui Litovoi şi să se integreze în Regatul Ungar. Istoricul Radu Popa a identificat 10 „mari cnezate” haţegane, şi anume: Rîului Mare, Densușului, Rîului Bărbat, Rîului Alb, Britoniei, Strei-Sîngeorgiului, Cernei, Sălaşurilor, Silvaşului şi Vadului. Ținutul haţegan şi-a păstrat o anume autonomie pe aproape tot parcursul Evului Mediu. Adunările cneziale aveau drept de judecată, până în secolele XIV-XV, iar cnejii haţegani formau un corp distinct în cadrul armatei transilvănene. Ei erau mici nobili români, dar la presiunea Regatului Ungar au fost presaţi să se maghiarizeze. În timpul regelui Carol Robert de Anjou, care a domnit în prima jumătate a secolului al XIV-lea, românii nu au mai fost acceptaţi în rândul nobilimii, dacă nu treceau la catolicism şi nu se maghiarizau.

Fideli credinţei lor ortodoxe, o parte din cnejii haţegani, fie trec Carpaţii în Ţara Românească sau Moldova, fie decad şi ajung ţărani liberi, apoi iobagi sau şerbi. Cei care adoptau limba maghiară şi îşi maghiarizau numele, trecând şi la religia catolică, rămâneau mai departe nobili în cadrul Regatului Ungar. După procesul de maghiarizare şi catolicizare, între familiile nobiliare din Ţara Hațegului se aflau: familia Morsyna de Reketrye sau Morsinay, Muşina de Rac (familie din care se trage şi Erszebet Morsinay, mama lui Iancu de Hunedoara), familia de Pesthyen, Pesthyeny din Peşteana. Familia Kende sau Kendeffy de Malomviz din Rîu de Mori, familia Corvinus de Hunyad, care l-a dat pe voievodul Transilvaniei Iancu de Hunedoara şi pe fiul lui, regele ungar Matei Corvin. Cei mai vestiţi peste timp au rămas cnejii Rîului Mare, numiţi Cândea, Kendeffy, Cânde, Kende, Cândreş sau Kandreressy.

2015 08 24-30 (Dunarea-2) 600 [Rezolutia desktop-ului]

2015 08 24-30 (Dunarea-2) 601 [Rezolutia desktop-ului]

Am intrat în curtea bisericii şi eram dezamăgit că am găsit-o închisă. Ne-am plimbat în jurul ei şi am admirat peisajul. Biserica este poziţionată pe un loc înalt, iar cum de data asta văzduhul era extraordinar de clar, am putut admira împrejurimile. Îi citisem istoria, însă eram departe de a-i fi înţeles cu adevărat valoarea. Ştiam câte ceva despre pictura interioară şi ştiam că apropierea de castelul ridicat peste una dintre fostele reşedinţe ale cnejilor Cândea şi Cetăţii Regale a Hațegului o face mult mai importantă, din punct de vedere istoric, decât biserica din Densuș, care este o atracţie prin ciudăţenia sa. Aceasta este cea mai importantă biserică a Ţării Hațegului şi după unii chiar cea mai veche din întreg spațiul românesc.

Unii autori afirmă că prima atestare documentară a familiei Kendeffy datează din anul 1236, alţii susţin că Nicolae Cândea este cel mai vechi membru cunoscut al familiei cneziale din Rîu de Mori, care ar fi trăit pe la anul 1300. Fiul acestuia, Mihail, „dictus Kende Malomviz filius Nicolai dictus Kende de Malomviz” (Malomviz este versiunea maghiară a românescului Rîu de Mori) a fost executat în anul 1356 din porunca lui Andrei Lackfy, voievod al Transilvaniei, iar moșiile sale au fost confiscate. Regele restituie la 1359 văduvei lui Mihail Cândea moșiile Rîu de Mori, Nucşoara şi Sibișel. Fiii lui, Cândea şi Mihail de Rîu de Mori – reprezentând a patra generaţie cunoscută a familiei –  sunt întăriţi la 1406 în stăpânirea „ipsorum kneziatus in possessione Malmowitze extensis” fiind scutiţi totodată de dările datorate cetăţii Hațegului.

Familia Cândea s-a numărat printre familiile de cneji români din Ţara Hațegului care au avut o contribuţie însemnată în lupta antiotomană alături de Regatul Ungar. Ei întreţineau pe cheltuială proprie un număr de soldaţi şi participau direct la confruntările armate. Familia Kendeffy s-a remarcat în mod deosebit pentru sprijinul militar acordat Regatului Ungar şi au fost răsplătiţi în mai multe rânduri pentru faptele de arme. În 1415 familia a avut deja privilegiu nobiliar. Regele Sigismund dăruieşte numitului Ioan blazon familial. Ioan a avut doi fii, astfel familia s-a despărţit în două ramuri, cea de Kendeffy şi cea de Kenderessy. Ambii fraţi au primit drept de paloş de la regele Matei Corvin. Înnobilarea s-a făcut sub numele de Kendeffy de Malomviz (Rîu de Mori în limba română), fiind pe atunci satul cel mai apropiat de curtea cnezială situată lângă cetatea Colţ (Suseni). Localitatea Rîu de Mori a fost amintită pentru prima dată în documente în 1359.

2015 08 24-30 (Dunarea-2) 602 [Rezolutia desktop-ului]

2015 08 24-30 (Dunarea-2) 603 [Rezolutia desktop-ului]

2015 08 24-30 (Dunarea-2) 604 [Rezolutia desktop-ului]

Norocul ne surâde chiar înainte să părăsim curtea bisericii. Un bărbat înalt, descheiat la cămaşa, a venit în fugă să nu ne piardă. Ne-a deschis biserica şi ne-a invitat înăuntru. Era domnu’ Nicu, un bărbat plăcut, cu mult chef de vorbă şi multe poveşti frumoase. Biserica monument istoric a fost concesionată de el pentru că nu o dorea nimeni. E reformat-calvină, un preot ungur, cred că singurul etnic ungur din Hațeg, mai ţine din când în când ceremonii religioase. Ca orice biserică din Ţara Hațegului, la bază are vestigii romane. Cea de faţă le are chiar pe pardoseală.

În anul 1430, familia Cândea obţine dreptul de administrare a vămii de la Poarta de Fier a Transilvaniei, fapt care a însemnat un salt important în veniturile lor. În 1447 Ioan de Cândea împreună cu cei trei fiii ai să sunt întăriţi de Iancu de Hunedoara pentru merite militare primind târgul Sântămăria-Orlea şi alte moşii. Ascensiunea Cândeștilor, faţă de ceilalți cneji haţegani, atinge apogeul la sfârșitul secolului XIV şi în secolul al XV-lea, prin Ioan zis Cândea, cu fiii lui Lațcu şi Ioan Cândreş. Până la sfârșitul secolului al  XV-lea aveau în stăpânire 30 de sate întregi sau părţi de sate din Ţara Hațegului.

La începutul secolului al XVI-lea familia Kendeffy a ridicat o nouă reşedinţă, mai modernă, pe locul cunoscut astăzi sub numele „curtea nobiliară a Cândeștilor” din Rîu de Mori în care urmaşii lor au locuit până la venirea comunismului. Cândeştii au fost singurii dintre cnejii haţegani înnobilaţi de unguri, care au ocupat funcţii politice în alte regiuni: vicecomiţi şi comiţi de Maramureș şi de Bereg, castelani de Hust şi de Muncaci. Numele lor apare în cronici şi documente astfel: Cândeştii de Rîu de Mori (Kende, Kendeffy de Malomwyzf, Malomviz. Malmoviz). Remarcabila avere a Cândeștilor şi funcțiile politice, le-au permis ascensiunea în rândul înaltei nobilimi transilvane. Prin căsătorii succesive, ajung să se înrudească cu descendenţi ai marilor familii din Moldova, Ţara Românească, dar şi din Regatul Ungariei şi Europa Occidentală.

2015 08 24-30 (Dunarea-2) 605 [Rezolutia desktop-ului]

2015 08 24-30 (Dunarea-2) 606 [Rezolutia desktop-ului]

Localitatea este datată 1331 şi apare sub numele villa Sancte Marie. Pornind de la arhitectură, faza de trecere de la romanic la gotic, s-a ajuns la concluzia că biserica a fost ridicată pe la 1280. A fost o biserică creştină, care ţinea ritualul dinainte de marea schismă. A devenit catolică şi ulterior reformată, însă până în secolul XVII s-au ţinut şi slujbe ortodoxe, mai ales cununii între nobilii care nu renunţaseră încă la ortodoxie. Pictura a început să fie scoasă de sub straturile de var începând cu 1869, când niște restauratori maghiari şi-au dat seama cât e de valoroasă. Are trei straturi de pictură, cel mai vechi a putut fi datat 1311, după o inscripţie, ceea ce demonstrează că aici se află cea mai veche pictură bisericească din spațiul românesc. Se crede că a fost ridicată de primii unguri colonizaţi în jurul Hațegului, concomitent cu Cetatea Regală. După două incursiuni turceşti care ard şi distrug Hațegul şi Sântămăria-Orlea, Iancu de Hunedoara, la 1447 o dăruieşte Cândeștilor, care o transformă în capela curţii lor şi o repictează.

2015 08 24-30 (Dunarea-2) 607 [Rezolutia desktop-ului]

2015 08 24-30 (Dunarea-2) 608 [Rezolutia desktop-ului]

De pictură nu întotdeauna s-au ocupat oameni competenţi. Unele fresce prezintă distrugeri iremediabile. Ceea ce mi-a atras atenţia a fost că sfinţii aveau ochii scoşi în mai multe fresce. Ştiam că acest gen de profanare a unei biserici e urmarea unei invazii mahomedane, după cum văzusem la Borzeşti. La Sântămăria-Orlea, în afara de acele invazii dinaintea intrării bisericii în posesia Cândeștilor, turcii sau tătarii nu şi-au mai făcut de cap. Domnu’ Nicu m-a lămurit. Ochii de sfinţi sunt o marfă valoroasă pentru vrăjitori. Cu cât pictura e mai veche, vraja e mai puternică. E foarte posibil ca, într-o perioadă relativ apropiată, ceva şarlatane analfabete care prostesc politicieni, fotbalişti, neveste disperate şi fete bătrâne, să fi recoltat ceva ochi de sfinţi de pe pereţii bisericii. Aceasta e o practică întâlnită mai des decât își închipuie orice posesor de creier în stare de funcţionare. Țigăncile doritoare de ochi de sfinţi s-au arătat de mai multe ori în pragul bisericii şi erau dispuse să pună la bătaie o poală de euroi, numai să primescă o duzină de ochi de sfinţi.

2015 08 24-30 (Dunarea-2) 609 [Rezolutia desktop-ului]

Nu intenţionam să zăbovim prea mult, însă discuţia a curs minunat şi poveștile istorice s-au împletit armonios cu cheful nostru de vorbă. După mai bine de două ore, cu greu, ne-am desprins de domnu’ Nicu şi minunăţia de la Sântămăria-Orlea. Mi-a plăcut domnu’ Nicu şi i-am fost simpatic, pentru că îl provocam permanent, de a uitat să mai tragă clopotele. Din istoria nescrisă face parte şi faptul că boierii Cândea din Moldova, cei fugiţi în timpul procesului de maghiarizare, împreună cu nobilii Kendeffy din Transilvania, i-au împăcat pe Ştefan cel Mare şi Matei Corvin după episodul Baia 1467, când regele ungar era să-şi piardă viaţa pentru că-l subestimase pe voievodul moldovean. Mai toate denumirile Cândeşti din spațiul românesc provin de la moșiile urmaşilor cnejilor Cândea de Rîu de Mori.

2015 08 24-30 (Dunarea-2) 610 [Rezolutia desktop-ului]

2015 08 24-30 (Dunarea-2) 611 [Rezolutia desktop-ului]

Domnu’ Nicu a fost tras în piept de un profesor doctor de la Sibiu, care i-a subtilizat niște pietre romane spunând că le va returna. Avea nevoie pentru circul cu capitala culturală europeană de acum câţiva ani din oraşul colecționarului de case prin furt. După ce vrăjeala cu daci şi romani a ţinut, profesorul doctor nu a mai returnat pietrele, ba chiar a revenit cu tupeu să mai manglească vreo câteva, de data asta în numele științei şi nu pentru circul destinat vulgului. Precaut, domnu’ Nicu i-a retezat-o repede: Ce daci şi romani au fost la Sibiu? Când aici era civilizaţie, voi mânaţi oile pe acolo! De atunci ţine pietrele la loc sigur în podul bisericii, de unde sunt greu de furat, indiferent că hoţul e profesor doctor sau cizmar.

2015 08 24-30 (Dunarea-2) 612 [Rezolutia desktop-ului]

2015 08 24-30 (Dunarea-2) 614 [Rezolutia desktop-ului]

Ne-am despărţit pe întuneric de Ţara Haţegului cu regretul că nici această a doua vizită nu a fost suficientă pentru a descoperi toate minunăţiile ascunse de-a lungul pâraielor ce se adună ca într-un evantai în Strei, sub dealul pe care a fost cândva Cetatea Regală a Haţegului. Biserici vechi, ruine care i-au înfierbântat mintea până şi lui Jules Verne, curţile cnejilor Cândea şi ale urmaşilor lor români şi maghiari, castele nobiliare, cetăţi de graniţă, vestigii romane, conacul generalului Berthelot, fosile de dinozauri pitici şi locurile în care au fost descoperite, iar deasupra acestora, Munţii Retezat cu priveliştile lor fabuloase şi fără pereche.

2015 08 24-30 (Dunarea-2) 615 [Rezolutia desktop-ului]

Am refăcut traseul primei vizite, dar în sens invers, ocolind Haţegul, care era în plină sărbătoare şi nu permitea trecerea maşinilor, aşa că am urmat valea Streiului pe la Subcetate şi pe sub cetate. La intrare în Orăştie, sabia încovoiată ne-a atenţionat că suntem în altă ţară, una cu o istorie tristă şi eroi tragici.

2015 08 24-30 (Dunarea-2) 6161 [Rezolutia desktop-ului]

Anunțuri

3 gânduri despre „Minunăţiile Ţării Haţegului (Domnu’ Nicu, ochii de sfinţi şi hoţul de pietre romane)

  1. Pingback: Buzăul fantastic | Drumurile lui Spetcu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s