Copiii Unirii

01 06 2015. Un român din România picat prima oară în viaţa lui la Chişinău, mai ales dacă este de o ignoranţă revoltătoare, iar Istoria românilor nu a fost niciodată un punct de interes pentru el, se va plimba puţin pe la statuia lui Ştefan cel Mare, prin parcul de la biserica lui Căntărean, se va trage în două poze cu mâna-n şold sub arca ţaristă, va cumpăra cutii cu bomboane Bucuria, pentru el şi pentru încă vreo trei-patru proaste din ţară, care atât au auzit despre Chişinău, va lua vreo două-trei sticle de coniac Kvint, pentru şef, amantă şi naiba ştie mai cine, apoi va ajunge la târgul de suveniruri care sufocă statuia lui Eminescu, de unde-şi va procura vreo două-trei matrioşte, pentru colege, vecine şi alte prezenţe feminine care-l înconjoară, după care, obosit de descoperirile făcute, se va înfunda în prima crâşmă ieşită în cale, încântat fiind de cât de ieftine sunt ţigările.

Dacă se întâmplă să fie sfârşit de săptămână, ignorantul român din România va auzi mai mult limba rusă pe lângă mustăria lui Căntărean. El nu se va întreba niciodată de ce şi nu se va întreba nici de ce dracu’ cumpără de la Chişinău matrioşte, dar până să-i vină mâncarea, va derula puţin filmul evenimentelor şi va ajunge la concluzia că în Moldova, el nu ştie de Republica Moldova, aici se întâlneşte cu toţi căcaţii din RM care sufocă media pe banii de furat ai binomului banditesc Plaha – Filea, se vorbeşte numai ruseşte şi acolo-s numai ruşi, care nici nu vor să audă de Unire. Revine în România şi apoi o arde specialist în chestiunea moldovenească în cercul său de prieteni cărora le curge scuipatul din gură, care-l felicită pentru curajul de a fi mers într-o ţară unde umblă tancurile pe străzi şi rakeţii îţi iau gâtul.

Că moscalii au fost instalaţi de puterea ţaristă undeva în zona centrală, că pe acolo-şi făceau veacul comercianţii evrei rusificaţi, că puterea sovietică a bucşit blocurile din jur numai cu alogeni, cadre de nădejde ale partidului comunist şi că la sfârşit de săptămână populaţia românească a Chişinăului se duce la rude la ţară, nu e capabil să înţeleagă ignorantul român din România. Pentru a înţelege cu adevărat ce hram poartă RM şi a nu te crampona de minoritatea încă deţinătoare de privilegii, care a pus laba pe centrul celui de-al doilea oraş românesc din punct de vedere al numărului de locuitori, e suficient un drum cu trenul clasei muncitoare de la Chişinău la Ungheni. Am mai făcut acest drum în 2008, pe vremea lui Voronin, exact când Rusia a atacat Georgia şi mare parte din căcaţii furajaţi în ultimii ani de binomul Plaha – Filea, erau nişte tineri care se declarau români şi voiau Unirea. Parte din ei sunt acum ievromaldavnişti, parte români de profesie.

Atunci am mers cu trenul de noapte şi am dormit. Acum am mers pe lumină şi m-am bucurat că am văzut în faţa gării, în sfârşit ridicat pe soclu, monumentul care aminteşte de numeroasele valuri de deportare ale populaţiei româneşti, care astfel au făcut loc acelor alogeni tupeişti, mereu nemulţumiţi şi mereu puşi pe harţă când li se spune că ar cam fi timpul să respecte locul unde i-a vârât Rusia şi mai ales pe localnicii care, secole la rând, nu au fost pentru ocupant decât nişte exemplare de mâna a doua, pe care le-a tratat cu cel mai profund dispreţ. Am observat că în ultimele luni, Mişa Ghimpu şi-a amintit cum implanturile moscăleşti primeau apartamente de trei şi patru camere în centrul Chişinăului, iar românii erau băgaţi în comunalce la periferii, câte două-trei familii într-un apartament cu două camere şi baie comună pentru tot etajul. Păcat că numai în campania electorală îşi aminteşte asta. De reţinut: În 1965, etnicii români reprezentau în Chișinău abia 13%, pentru ei funcționând doar o grădiniță cu instruirea în limba maternă română.

2015 05 30-31-01 (Chisinau - Ungheni) 196 [Rezolutia desktop-ului]

2015 05 30-31-01 (Chisinau - Ungheni) 197 [Rezolutia desktop-ului]

Trenul interurban se ia de la gara suburbană, aflată la câteva sute de metri mai încolo de gara internaţională. Într-un interval foarte scurt plecau două astfel de trenuri, compuse din automotoare vechi cu bănci de lemn. Unul la Ungheni şi celălalt la Tighina, însă la Chişinău, în afară de strada Tighina, nu veţi mai auzi această denumire, ci cea rusească şparlită de la turci, Bender, uneori Benderi. Pentru o scurtă perioadă au circulat automotoare reabilitatea la Paşcani, însă pentru că din acestea nu se putea fura motorină, conducerea CFM le-a tras la gard şi a revenit la bătrânele automotoare, care sunt un dezastru din punct de vedere al consumului de carburant. CFM este unul dintre cele mai rusificate segmente ale societăţii de peste Prut. Limba rusă primează, iar în puţine locuri limba română apare la paritate cu aceasta. Nu e deloc întâmplător că investitorii ruşi şi-au manifestat interesul pentru CFM, imediat după ce au pus laba pe aeroportul din Chişinău. Toate staţiile de la Chişinău la Ungheni au numele scris bilingv, ceea ce pentru anul 2015 e total inacceptabil. În 2008 biletul era 10 ămdălei, acum e 22, ceea ce înseamnă că transportul călătorilor pe carea ferată în interiorul republicii e de două ori mai scump decât atunci. De la Chişinău la Ungheni faci 3 ore şi jumătate, asta înseamnă o viteză de deplasare în jur de 30 km/h, ceea ce e perfect dacă te depărtezi cu capul în geam, urmând conturul iazurilor din nordul oraşul de pe Bîc, capitala vremelnică a statului confecționat de Stalin cu creionul pe hartă.

2015 05 30-31-01 (Chisinau - Ungheni) 199 [Rezolutia desktop-ului]

2015 05 30-31-01 (Chisinau - Ungheni) 205 [Rezolutia desktop-ului]

2015 05 30-31-01 (Chisinau - Ungheni) 208 [Rezolutia desktop-ului]

2015 05 30-31-01 (Chisinau - Ungheni) 217 [Rezolutia desktop-ului]

Deşi aparenţele sunt de puturoasă rusificare ireversibilă, în tren limba română e unica stăpână, cum zice un slogan strigat pe la marşuri. Gopnicii care mai perturbă atmosfera cu rusa lor stricată, coboară la primele două staţii, deci la periferia Chişinăului. Discuţiile se poartă de aici înainte exclusiv în limba română, indiferent de vârsta călătorilor. Un cetăţean citea Literatură şi Artă. După câteva pagini o face atentă pe nevasta din dotare asupra unor rânduri pe care i le indică. Aceasta, pentru a-i face pe plac, s-a uitat așa ca broasca la bordură, după care bărbatul, oarecum îngrijorat, a spus: Bun, rău, cum o fi, o sî trebuiascî sî-l votăm pi Chirtoacî. Între timp, Chirtoacă a fost ales pentru al treilea mandat la rând în fruntea Chişinăului şi va lucra pentru mafia românofonă încă 3 ani şi jumătate. Apoi iar va pune boxe în centrul Chişinăului şi va da drumu’ la Maluri de Prut şi Eminescu, iar Mişa Ghimpu ne va vorbi iarăşi de cum stătea el la comunalcă, pe când ruşii se lăfăiau în apartamente cu 3 şi 4 camere în centrul Chişinăului. Până atunci se pupă din nou pe bot cu Plaha şi Filea.

Calea ferată trece prin partea estică a Podişului Moldovenesc, zona cea mai populată în perioada lui Ştefan cel Mare de pe actualul teritoriu al Republicii Moldova. Dealurile înalte şi împădurite ofereau adăpost de invaziile tătăre de peste Nistru. Cel mai înalt punct se atinge la Corneşti, unde se află cumpăna apelor care desparte bazinele hidrografice ale Bîcului, care se varsă în Nistru şi Prutului. Sovieticii au pus un tanc îndreptat către România în vârful dealului de la Corneşti. Pro ievrapienii, la putere de 6 ani la Chişinău, nu au manifestat nicio intenţie de a demonta tancurile şi statuile lui Lenin răspândite în toată republica. Duplicitatea conducătorilor care se ghidează după proverbul vițelul blând suge de la două vaci, începe să se dovedească păguboasă. Curluntrismul maldavnist se apropie cu paşi repezi de expirare şi curând, conducătorii vor trebui să spună acelaşi lucru la Chişinău, la Bucureşti şi la Moscova şi să se ţină de el.

2015 05 30-31-01 (Chisinau - Ungheni) 225 [Rezolutia desktop-ului]

2015 05 30-31-01 (Chisinau - Ungheni) 229 [Rezolutia desktop-ului]

2015 05 30-31-01 (Chisinau - Ungheni) 230 [Rezolutia desktop-ului]

2015 05 30-31-01 (Chisinau - Ungheni) 234 [Rezolutia desktop-ului]

2015 05 30-31-01 (Chisinau - Ungheni) 237 [Rezolutia desktop-ului]

Calea ferată întră în Ungheni de-a lungul unui lac artificial amenajat pe un afluent al Prutului. Trenul opreşte în gara suburbană. La vreo 500 de metri mai încolo e gara internaţională. Acolo opresc trenurile de Iaşi, Bucureşti şi Moscova. Mă duc să mă interesez de bilet. O babă scârbită mă abordează în rusă. Din nou mă irita rusificata CFM. Îmi zice să vin peste câteva ore, că nu dă bilete pentru Iaşi aşa repede. Deci ştie şi română, dar prima oara o arde ruseşte. M-am pus în mişcare, pentru că primul obiectiv al zilei în Ungheni necesita ceva deplasare. Cum era prima dată când o luam la pas prin Ungheni şi nici nu aveam ghid, doar o hartă cu locurile pe care trebuie să le văd, am preferat să merg pe principalele artere, astfel am trecut podul pietonal peste căile ferate, apoi l-am trecut pe cel rutier în sens invers şi am luat-o voiniceşte prin soarele verii, care ardea ca niciodată în acel an, spre Unghenii de Jos, unde observ digul care ţine toată acea cantitate imensă de apă.

2015 05 30-31-01 (Chisinau - Ungheni) 241 [Rezolutia desktop-ului]

2015 05 30-31-01 (Chisinau - Ungheni) 242 [Rezolutia desktop-ului]

2015 05 30-31-01 (Chisinau - Ungheni) 244 [Rezolutia desktop-ului]

2015 05 30-31-01 (Chisinau - Ungheni) 245 [Rezolutia desktop-ului]

O vale, un deal, Prutul în dreapta, puţin plat şi de lângă gardul cimitirului zăresc biserica. Eram în cartierul Dănuţeni, extremitatea sudică a Unghenilor şi mai mult mă interesa ce-i în beciul bisericii, din curtea căreia ieşea un cortegiu funerar. Când am scris despre bărbaţii care au făcut România, în ciuda imperiilor hrăpăreţe şi puternice, menţionam un anume Constantin D. Moruzi care, pe felie cu fratele său Alexandru, mitropolitul Moldovei Calinic Miclescu, vreo câţiva boieri, agitatori plătiţi, încurajaţi şi de Ion Ghica, nu numai de oamenii ţarului, au pus-o în 1866 de desfacerea Unirii de la 1859. Nu le-a ieşit, că a avut grijă Lascăr Catargiu să-i bată de le-a sunat apa-n cap, iar mitropolitul a scăpăt ascuns de diaconul Ion Creangă, într-un poloboc într-o pivniţă.

Intru în curtea bisericii, eliberată de participanţii la înmormântare, văd că treptele şi mai apoi interiorul sunt pline de iarbă cosită. Ştiam despre ce-i vorba încă de la Chişinău, de Rusalii se pun în biserici crengi de tei şi iarbă cosită pentru a simboliza pogorârea Sf. Duh. Două babe stăteau la sfat şi-mi permit să le întrerup, întrebându-le de biserica şi mormântul boierului Moruzi. Privindu-mă suspect, mă analizează, mă întreabă de unde sunt şi ce caut, apoi una îmi spune că boierul Moruzov e îngropat într-un beci în partea dreaptă a bisericii, pot să cobor, numai să am grijă la scară. Fanariotul Moruzi, agent ţarist de mic copil, cu trecerea timpului, în vorbirea curentă a ajuns Moruzov, nume des întâlnit în Rusia. Cum moşia sa se găseşte în partea de Moldova furată în 1812 de moscali, Moruzi a avut mereu nostalgia Iaşului şi atunci când şi-a construit biserica, a dorit ca de pe turla ei să se vadă ultima capitală a Moldovei.

Pe o scară de lemn destul de fragilă şi foarte abruptă, am coborât în cripta unde erau două morminte. Acolo m-am simţit excelent. Nu erau mai mult 10 grade. Mult nu puteam sta, că riscam o pneumonie. Numele de pe pietre erau scrise în chirilică, însă corect, fără sufixul –ov ataşat. Moruzi şi-a făcut biserica pe la 1880, când destinul României era clar, iar Unirea nu mai putea fi desfăcută. Oare şi-a imaginat vreodată acest agent ţarist că moşia sa se va afla în România peste câţiva ani?

2015 05 30-31-01 (Chisinau - Ungheni) 247 [Rezolutia desktop-ului]

2015 05 30-31-01 (Chisinau - Ungheni) 249 [Rezolutia desktop-ului]

2015 05 30-31-01 (Chisinau - Ungheni) 254 [Rezolutia desktop-ului]

2015 05 30-31-01 (Chisinau - Ungheni) 255 [Rezolutia desktop-ului]

2015 05 30-31-01 (Chisinau - Ungheni) 258 [Rezolutia desktop-ului]

2015 05 30-31-01 (Chisinau - Ungheni) 263 [Rezolutia desktop-ului]

Am băgat de seamă că în Ungheni există câteva linii de microbuz şi toate trec prin centrul oraşului. Preţul unei călătorii e de 3 ămdălei, exact ca la Chişinău. Am coborât în piaţa centrală a oraşului, străjuită de primărie şi consiliul raional. De aici au început să curgă contrastele. Dintr-o maşină deschisă, pe a cărei capotă era imprimată, la dimensiuni nesimţite, panglica Colorado, simbolul violatorilor sovietici din Al Doilea Război Mondial, se auzea, cu volumul aproape la refuz, cântecul lui Ion Paladi despre Basarabia. Pentru mine Paladi e un fel de Fuego, nu-i dau mare importanţă, pentru alţii e reper. Pe jos, în piaţă, sunt desenate stelele UE şi scrie Unirea înseamnă o viaţă mai bună. Peste drum, se află în cea mai respectabilă stare, ca în toată Republica Moldova de altfel, monumentul dedicat Marelui Război de Apărare a Patriei. Trec prin faţa liceului Alecsandri şi ajung în parcul central al oraşului, foarte bine îngrijit şi bucşit de lume. Zăresc statuia lui Grigore Vieru şi o privesc îndelung. Pe nesimţite se apropie de mine o babă şi mă trezesc că-mi spune: Saracu’ Grigoraș, dacă mai traie, ave sî ni unim. Atunci am resimţit aceeaşi emoţie ca atunci când am trecut prima oară Prutul.

2015 05 30-31-01 (Chisinau - Ungheni) 274 [Rezolutia desktop-ului]

2015 05 30-31-01 (Chisinau - Ungheni) 275 [Rezolutia desktop-ului]

2015 05 30-31-01 (Chisinau - Ungheni) 276 [Rezolutia desktop-ului]

2015 05 30-31-01 (Chisinau - Ungheni) 317 [Rezolutia desktop-ului]

2015 05 30-31-01 (Chisinau - Ungheni) 313 [Rezolutia desktop-ului]

2015 05 30-31-01 (Chisinau - Ungheni) 281 [Rezolutia desktop-ului]

Am luat masa la restaurantul Prut, sau France – Prut cum i se spune mai recent. France pentru că podul feroviar de peste Prut e proiectat de Gustave Eiffel, astfel şi parcul de lângă acest pod a fost botezat Parcul Francez. Localnicii din Ungheni au găsit de ce să se agaţe şi cu ce să se mândrească! Trei feluri de mâncare şi două beri fac exact cât diferenţa de preţ între drumul cu microbuzul şi drumul cu trenul de la Chişinău la Iaşi. Chelneriţa nu arăta exact ca în desenul de pe perete.

2015 05 30-31-01 (Chisinau - Ungheni) 282 [Rezolutia desktop-ului]

2015 05 30-31-01 (Chisinau - Ungheni) 283 [Rezolutia desktop-ului]

Am trecut pe lângă o altă rămăşiţă sovietică atent îngrijită şi am luat-o la deal pe strada Decebal. Oarecum m-am lăsat dus de val, pentru că multă lume urca pe acea stradă. Nu am fost deloc deturnat, pentru că ştiam că după aproape un km de mers, printre instituţii de învățământ, voi ajunge la Parcul Orăşenesc, ale cărui dimensiuni sunt uriaşe. De fapt e o porţiune din lunca Prutului amenajată pentru petrecerea timpului liber. Pe drum mi-a sărit în ochi un monument religios, care nu se bucură nici pe departe de atenţia cu care sunt răsfăţate monumentele care glorifică ocupantul rus. De altfel, nu am îneles de ce în Ungheni există un liceu denumit Puşkin.

2015 05 30-31-01 (Chisinau - Ungheni) 284 [Rezolutia desktop-ului]

2015 05 30-31-01 (Chisinau - Ungheni) 287 [Rezolutia desktop-ului]

Era Ziua Copilului şi mai multe şcoli şi cluburi pentru copii au organizat concerte, piese de teatru şi reprezentaţii de dans. Sigur că bâlciul din parc se baza în primul rând pe grătare şi bere. În primă fază am ocolit hărmălaia şi am mers în capătul parcului, unde ştiam că Prutul face o meandră. La cîteva sute de metri peste apă e satul ieşean Bosia. Am întâlnit fâşia arată, pe care creştea în voie iarba, iar o cărare bătută era mai mult decât evidentă. Ungheni a fost primul raion al Republicii Moldova care a tăiat naibii sârma ghimpată a lui Stalin. Deşi am fost tentat, nu m-am dus dincolo de fâşia arată să văd apa Prutului, nu aveam nici chef şi nici timp de dat explicaţii în caz că vreun grănicer vigilent m-ar fi luat la ochi.

2015 05 30-31-01 (Chisinau - Ungheni) 290 [Rezolutia desktop-ului]

2015 05 30-31-01 (Chisinau - Ungheni) 294 [Rezolutia desktop-ului]

2015 05 30-31-01 (Chisinau - Ungheni) 296 [Rezolutia desktop-ului]

Am lăsat granița trasată perfid și m-am cufundat în lumea copiilor. M-am dus după zgomot și m-am minunat de o locomotivă cu motor de motoretă, care polua îngrozitor mediul, mai mult fonic, decât prin gazul eliberat în atmosferă, însă copiilor nu le păsa deloc, bucuria de a se plimba cu trenul trecea peste orice impediment. În acel parc se vorbea, se cânta, se juca numai românește. Oricât aș fi încercat să mă ascund de politic, cântecele copiilor nu mă lăsau. Versurile care aveau nuanțe patriotice era meșteșugite după șablonul limba noastră. Adică nu se spune care-i limba, pentru a nu se supăra nu știu cine. Cântecele degajau un statalism subtil, iar ignoranții menționați în primele paragrafe, dacă le-ar fi auzit, ar fi fost foarte mândri și ar fi considerat că acei copii cântă despre țara lor, adică a ignoranților și nu a copiilor, care e de fapt altă țară, cu armată de ocupație pe teritoriul ei, ce-i drept.

2015 05 30-31-01 (Chisinau - Ungheni) 292 [Rezolutia desktop-ului]

2015 05 30-31-01 (Chisinau - Ungheni) 303 [Rezolutia desktop-ului]

2015 05 30-31-01 (Chisinau - Ungheni) 307 [Rezolutia desktop-ului]

Cam jumătate de oră am petrecut ascultând cântecele și piesele de teatru ale copiilor și am făcut cale întoarsă în centrul orașului. În parc, căldura i-a împins pe copii să se bălăcească în fântâna arteziană. Vântul s-a jucat cu tricolorul moldovenesc, astfel încât pare românesc, ceea ce are darul de a anunța reinstaurarea administrației românești la Ungheni, într-un viitor din ce în ce mai apropiat. Puțin mai la vale, vegheați de peledemistul care avea să câștige un nou mandat în fruntea orașului, doi copii jucau șah. Cel mic mai mai să-l dovedească pe cel mare, până a venit un altul și mai mare în ajutorul celui de-al doilea. Cum partida nu mai era corectă, am plecat către gară.

2015 05 30-31-01 (Chisinau - Ungheni) 308 [Rezolutia desktop-ului]

2015 05 30-31-01 (Chisinau - Ungheni) 311 [Rezolutia desktop-ului]

2015 05 30-31-01 (Chisinau - Ungheni) 315 [Rezolutia desktop-ului]

Lângă ostentativul memorial închinat ocupanților morți înecați în crame sau la furat prin șuri, este un umil monument ridicat în memoria localnicilor morți degeaba în Afganistan. Măcar cei care mor acum sub steagul NATO, o fac pe bani, dar românii din URSS mureau fără rost într-un război absurd în anii ’80. Peste gard este biserica Nevski, ceva mai nouă și mai mică decât cea a lui Moruzi. Este opera arhitectului rus Bernardazzi, cel care și-a pus amprenta în cel mai plăcut mod asupra Chișinăului. Din edificiul ridicat în 1903 au fost scoase iarba și crengile de tei. L-am găsit deschis și l-am vizitat. Rămâne o mostră a trecutului țarist al orașului de pe Prut.

2015 05 30-31-01 (Chisinau - Ungheni) 318 [Rezolutia desktop-ului]

2015 05 30-31-01 (Chisinau - Ungheni) 319 [Rezolutia desktop-ului]

La intersecţia arterei principale din Ungheni cu străduţa care duce la gara internaţională, chiar în faţa cinematografului vechi și părăsit al oraşului, de pe un panou electoral se strâmbă la mine un circar. Peste câteva săptămâni, acel penibil avea să câştige, din primul tur, alegerile pentru funcţia de primar de Bălţi. Alegerea acestui clovn, susţinut puternic de Rusia, a fost sărbătorită de Bolovanul de la Cotroceni împreună cu prietenul, partenerul şi finanțatorul său, dubiosul Schmidt și nevasta acestuia, Veronica Usatîi, în ultima perioadă mare restauratoare de case săsești în Transilvania. Victoria lui Renato Usatîi în alegerile pentru primăria Bălți, va duce cel mai probabil la o înfrăţire a oraşului din nordul Republicii Moldova cu Sibiul, pentru a cimenta o fructuoasă relaţie de afaceri pe această axă. Amintesc doar, că primele benzinării Gazprom în România au fost construite în jurul Sibiului.

2015 05 30-31-01 (Chisinau - Ungheni) 321 [Rezolutia desktop-ului]

Trenul de Iași nu pleacă până nu ajunge în gară trenul de Moscova. Din 2008 s-au schimbat multe lucruri, mai puţin preţul. De la Ungheni la Iaşi plăteşti 45 de ămdălei. Atunci aveam o LDH plus un vagon Dimitrov, acum avem o LDE plus un vagon mai serios. Atunci vama se făcea în gara Nicolina, acum se face imediat cum treci Prutul şi trenul te lasă direct în gara mare sau centrală din Iaşi, fără nicio altă oprire. Frontierele statului Republica Moldova, cu armată de ocupaţie rusească pe teritoriul său, sunt păzite acum de poliţişti de frontieră. Erau mult mai săxi uniformele alea militare pe care le aveau grănicerii statului vecin, făceau atrăgătoare aproape orice femeie care le îmbrăca, acum, în uniforma de poliţiste, aduc mai mult a badigard de supermarchet. În Iaşi aveam de stat o oră şi am petrecut-o cu o ispită blondă, iar absorbit fiind de discuţie, era să pierd trenul către Suceava.

2015 05 30-31-01 (Chisinau - Ungheni) 327 [Rezolutia desktop-ului]

2015 05 30-31-01 (Chisinau - Ungheni) 329 [Rezolutia desktop-ului]

Un prieten de-al meu l-a întrebat pe Maior, fostul şef al SRI, acum ambasadorul României în SUA, la o masturbare prilejuită de lansarea, girată de Dâncu, a unor tone de maculatură greu utilizabilă pentru ştersul dosului, când va avea loc Unirea Republicii Moldova cu România. Răspunsul a venit scurt, maxim 25 de ani în ritmul actual. E prima dată când o marionetă pusă într-o funcţie atât de înaltă spune concret un termen. Să vedem doar dacă partida germană din România, reprezentată de Bolovan şi încă nişte trepăduşi, nu va băga beţe în roate partidei americane care lucreză la treaba cu Unirea. Până atunci, că tot era Ziua copilului şi am văzut o grămadă de copii fericiţi, un cântec mai vechi în interpretarea unei fetiţe din generaţia copiilor care se vor bucura din plin de UNIRE.

Anunțuri

8 gânduri despre „Copiii Unirii

  1. Salut, domnule Spetcu…Ma bucur sa vad ca ti-s la fel de dragi rusnacii ca si mie…Referitor la Unirea asta,stii ce nu inteleg eu,si nu ma lamureste nimeni?Ce-o sa facem cu aia 2 milioane de rusnaci cu care o sa ne pricopsim volens nolens?O sa incercam sa-i facem niste buni romani,asa cum incercam cu secuii de exemplu?Crede cineva ca rusnacii or sa vorbeasca romaneste inclusiv acasa,nu numai la scoala,si or sa adopte tricolorul nostru drept drapel national,iar ziua Unirii o vor considera o mare sarbatoare si eliberare pt. ei?Probabil Putin o sa le recomande sa nu mai sustina ca-s rusi,si sa nu mai vorbeasca ruseste,fiindca acuma sunt cetateni romani,si trebuie sa respecte cu sfintenie legile si Constitutia Romaniei?Iar de insemnele nationale nici nu mai vorbim…Le va mai spune ca sa nici nu viseze ca vor primi sprijin,bani si arme ca sa destabilizeze „ordinea” din noua lor tara,la fel cu aia din Ukraina.EXCLUS ! Oare poate fi cineva de la noi asa de idiot incat sa creada ca vom mai avea vreodata liniste in tara asta (sau ce-o fi asta) cu 2 milioane de rusnaci pe cap ??Si asta ca sa nu mai vorbim despre celelalte „elemente ” de o inestimabila valoare cu care o sa ne pricopsim..Cum credeti ca o sa ne descurcam?Va doresc o seara minunata,si scuze ca am rescris Ana Karenina….(a propos de rusnaci)

    • Domnule Jenei, nu ştiu de unde aţi scos numărul 2 milioane de rusnaci. Populaţia rusofonă a Republicii Moldova nu depăşeşte 7 procente din numărul total, deci rusofonii ar fi undeva mai puţini decât secuii declaraţi şi nedeclaraţi din România. În schimb, populaţia românofonă a României va creşte cu 3 milioane. Principalul avantaj al Unirii ar fi că UDMR nu mai pupă parlamentul, iar cel secundar va fi că rusofonii nu vor mai avea absolut nicio putere într-un stat serios, cu o armată serioasă. Vă asigur că în statul rezultat din Unirea României cu Republica Moldova, cei care vor avea o problemă cu integrarea în societate vor fi tot aceia care acum au asemenea probleme şi practică ghetoizarea. Pe de altă parte, nu e deloc întâmplătoare frăţia dintre Csibi Barna şi Pascaru de la Chişinău. Se pare că extremismul moldovenist şi cel maghiar au aceeaşi comandă şi acelaşi sponsor.

  2. D-le Spetcu,cele 2 mil. de „cioloveci” i-am luat de la alegerile din 2001,cand 50 % dintre moldoveni l-au votat pe Voronin…Iar despre referendumul din 1994 ce sa mai vorbim?Parca 94 % dintre votanti nici n-au vrut sa auda de Romania,ba ,mai mult,nici macar de limba romana.Ziceau ca ei vorbesc limba moldoveneasca,nu romana….Va amintiti?Acuma le-ar conveni si Romania,si limba romana,fiindca le miroase a libera circulatie prin UE?Cat despre Csibi Barna,pot sa va spun ca nu-l cunosc,si nici nu vreau sa-l cunosc…si nici nu ma intereseaza soarta lui,deoarece imi place sa cred ca in tara asta exista inca autoritati care or sa ia masuri daca incalca legea.Foarte probabil sa fie si asta finantat de rusnaci,nu stiu,ca eu nu-s extremist,si nici macar ungur…deci nu ma afecteaza nici daca.UDMR nu mai pupa parlamentul.Chiar credeti ca rusofonii nu vor avea nicio putere intr-un stat serios?Dar care-i statul ala serios,asta al nostru?Credeti sincer ca Putin o sa-i invete sa devina niste romani destoinici,si sa uite ca au fost vreodata rusnaci,si n-o sa-i inarmeze ca pe aia din Ukraina?Eu parca am o usoara umbra de indoiala….Va doresc o duminica minunata,si sper ca nu v-am suparat cu prostiile mele…..

  3. Pingback: Republica Cahul şi așezarea de tip urban Cantemir [63/71] | Drumurile lui Spetcu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s