Vrei să vezi ceva frumos? Mergi la Dubrovnik

25 04 2011. Navigatorul ne-a arătat că primul servis auto e chiar imediat peste graniţă. Asta nu era chiar bine, pentru că în Croaţia de Paşti nu e nimic deschis şi lumea nu lucrează. Ne-am mai târâit câţiva km până la frontieră, unde nu am stat mai mult de jumătate de oră. Această graniţă de la Metkovic trece prin mijlocul unei localităţi aflată pe ambele maluri ale Neretvei. După intrarea Croaţiei în UE în 2013, această graniţă a devenit o problemă naţională. Croaţii din BH trec mult mai greu şi au de aşteptat mult mai mult până să-şi poată vizita rudele. S-a lăsat cu proteste şi până la urmă pentru localnici s-a deschis un alt birou vamal, tocmai pentru a le înlesni trecerea în Croaţia.

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 596 [1600x1200]

Ajungem cu chiu cu vai la servisul auto. Spre norocul nostru, un grup de bărbaţi freca menta pe acolo jucând acel joc de neînţeles cu bile. Cel mai probabil s-au plictisit să stea lângă neveste după prima zi de Paşti şi au zis că a doua e potrivită pentru o partidă de bile. Unul mai tinerel vorbea puţin engleză. Îi explică Jax care-i şmecheria. Ceilalţi s-au sesizat, au deschis uşa garajului, au ridicat maşina şi unul a dat verdictul. S-a desprins o bucată de scut şi la viteze mari vibra puternic, producând acele zgomote. O bormaşină, câteva sârme legate şi scutul era ca nou. Oamenii au refuzat să fie plătiţi şi s-au întors la jocul lor. În toată călătoria balcanică, croaţii mi-au lăsat o impresia foarte bună, de la oamenii simpli şi până la funcţionarii din vămi. Îmi pare rău că nu pot spune acelaşi lucru despre sârbi.

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 607 [1600x1200]

După Metkovic ar fi trebuit să trecem ultimul lanţ al Alpilor Dinarici, însă acesta a fost înlocuit de Delta Neretvei. De sus ne dăm seama că e o zonă unde agricultura se practică intensiv. Râul cu apa turcoaz se varsă în Marea Adriatică printr-o deltă formată din două braţe principale şi multe altele secundare, de fapt canale artificiale folosite pentru irigaţii. În mijlocul acestei delte se află satul numit Vlaha. Acest toponim abundă pe Coasta Dalmaţiei şi mai la vale vom vedea şi de ce.

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 611 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 612 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 613 [1600x1200]

Am ocolit delta pe la sud şi am început să urcăm primul munte din lanţul sudic al Alpilor Dinarici. Imediat am văzut Adriatica, ce-i drept era golful dintre Peninsula Peleşaţ şi continent. Ultima localitate din Croaţia e Klek. Ne pregăteam să intrăm din nou în BH. Partea a doua a problemei naţionale croate de după intrarea în UE se regăseşte aici. Cum Dubrovnik-ul este o enclavă, după aderarea la UE, croaţii au mari probleme cu timpul de aşteptare pentru a trece dinspre nord spre sud şi invers, aşa că s-au gândit să facă un pod care să ocolescă ieşirea la mare a BH şi astfel să nu mai piardă vremea cu staţionatul la frontieră. Deja au câţiva ani de când îl construiesc şi nu se vede mai nimic. Acest pod este proiectat să lege localitatea Klek de Peninsula Peleşaţ.

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 614 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 619 [1600x1200]

Cum lucrurile par complicate, voi apela din nou la hartă. În postarea precedentă vă spuneam despre cele două ieşiri la Adriatica ale Herţegovinei. Tito a avut grijă să rămână doar una, Neum. Cele două ieşiri au fost negociate între otomani şi habsburgi. În zilele noastre, Bosnia-Herţegovina are un litoral de câţiva km, o singură localitate, care e staţiune şi unde localnicii sunt etnici croaţi. Noi am trecut foarte uşor atunci de cele două frontiere. Per total, dus întors, Mostar – Dubrovnik a presupus şase verificări de paşaport. La Neum, marea este şi mai îngustă, deoarece o peninsulă mai mică decât cea amintită mai sus, închide litoralul bosniac într-un golfuleţ.

Dubrovacka_republika

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 620 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 622 [1600x1200]

Am continuat să mergem voiniceşte spre sud până când era să ratăm Dubrovnik-ul. Ne-am oprit într-o alveolă de unde puteam admira reşedinţa vechii Republici Raguziene. Cu timpul oraşul a devenit o afacere slavă disputată între sârbi şi croaţi. Jos, sub noi, vedem o maşină de spălat aruncată în râpă, în depărtare admirăm una dintre minunile Europei. Nu prea mult însă, că timpul era înaintat şi voiam să ne plimbăm prin ea.

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 628 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 634 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 636 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 637 [1600x1200]

Toate parcările mai apropiate de buricul târgului erau cu plată. Am lăsat maşina pe o străduţă cu case, apoi pe o scurtătură destul de abruptă am ieşit în zona Golfului Gruz, unde e amenajat cel mai mare port al oraşului. Nu am pierdut prea mult vremea pe acolo şi ne-am dus pe cel mai scurt drum către oraşul vechi.

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 638 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 648 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 654 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 655 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 659 [1600x1200]

Fiind una dintre destinaţiile cele mai căutate din Europa, Dubrovnik-ul mustea de turişti de pe toate continentele. Văzând portocali pe la toate gardurile, ne-am amintit că ne-a cam prins foamea. Ultimii doi euro îi lăsasem la Mostar, la mine aveam doar lei. Nici situaţia celorlalţi nu era foarte bună. Insula Lokrum ne cam inducea în eroare, pentru că nu ştiam ce pădure se vede dincolo de oraşul vechi. Aproape de intrare înţelegem de ce una dintre pasiunile armatei iugoslave, dirijate de sârbi, era să tragă din vârful muntelui cu artileria în vestigiile Raguzei. Au produs distrugeri importante procedând astfel.

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 663 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 672 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 675 [1600x1200]

Orice om normal ar fi intrat direct în cetate. Noi am coborât în şanţ şi ne-am omenit cu câteva portocale. Jax scutura şi noi prindeam. Nu ştiu dacă erau comestibile sau decorative, cu toate că erau cam acre, ne-au ajutat să scăpăm de foame.

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 676 [1600x1200]

O vorbă veche spune că dacă ai văzut Veneţia, du-te la Dubrovnik, însă nu-i nicio tragedie dacă începi cu Dubrovnik şi mai apoi ajungi la Veneţia. S-a numit mai mult de un mileniu Raguza şi abia în 1918 slavii i-au impus oficial titulatura Dubrovnik. Geneza oraşului e complexă şi datează de prin secolul VII. Migratorii au împins o populaţie latină colonizată mai în sud să se stabilească pe o insulă, unde se putea apăra şi a numit noua aşezare formată Raguza. Nişte slavi rătăciţi s-au pripăşit pe mal şi şi-au ridicat o cetate a lor, pe care au botezat-o Dubrava, deşi nu ştiu unde au găsit stejari în zonă. Cu timpul, cele două comunităţi s-au contopit fizic, prin unirea insulei cu continentul după ce a fost umplut cu pământ spaţiul de sub nivelul mării şi mai apoi spiritual prin catolicism. Au ridicat o singură cetate care, vreo jumătate de mileniu, a aparţinut Bizanţului, după care, mai mult de un secol, a fost la cheremul Veneţiei. Din secolul XIV devine Republica Raguzană, un stat independent, care a fost la vremea lui, în materie de libertăţi şi drepturi, cam ce este Olanda acum.

Apogeul acestui stat liber a fost atins în secolele XV – XVI, când concura cu Republica Veneţiană. Niciodată cucerită de turci, a fost avariată grav de cutremurul din 1667 şi abia pe vremea lui Napoleon şi-a pierdut independenţa pentru scurt timp în favoarea Franţei, iar mai apoi a trecut pentru un secol sub jugul bandiţilor de la Viena. După 1918 destinul său s-a împletit cu al celorlalte entităţi ale slavilor sudici, până la căderea Iugoslaviei, când a intrat în componenţa Croaţiei, pentru care a devenit locomotiva turismului naţional. De remarcat e că Republica Raguzană a fost prima ţară care a recunoscut independenţa Statelor Unite ale Americii. Intrăm pe Poarta Pila cu şuvoiul de turişti care ne împinge pe principala stradă a oraşului vechi, cea mai lată arteră dintre acele ziduri. În faţă avem turnul clopotniţă cu ceas de lângă primărie, iar în lateral străduţele înguste se desprind din Stradun ca nervurile unei frunze. Cam toate terasele erau pustii. Rar vedeai asiatici bătrâni la vreo masă. Doar pensionarii japonezi erau dispuşi să plătească de la 50 de euro în sus pentru a lua masa între zidurile Dubrovnik-ului.

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 681 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 682 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 683 [1600x1200]

Veneţia îl are ca patron spiritual pe evanghelistul Marcu. Cei din Raguza nu puteau fi mai prejos şi l-au proclamat pe Sf. Blasiu de Sevastia, cunoscut şi ca Sveti Vlaho, drept patronul lor spiritual, iar în fiecare vară fac tot felul de procesiuni în cinstea sa. Sfântul nu era român, era armean, însă cel care a donat pământul pe care s-a ridicat biserica Sfântul Blasiu, pe care o vedeţi mai jos, era. Cum au ajuns vlahii să populeze în număr mare Ragusa, vă las să descoperiţi în Maurovlahica. Strada coteşte spre dreapta şi se înfundă în faţa Catedralei Adormirea Maicii Domnului în Piaţa Marin Drzic. Educat pentru a deveni teolog şi profesor, s-a plictisit rapid de activitatea sa şi a hoinărit prin Europa pe la Viena, Constantinopole şi Veneţia, iar de la o vreme, cât a ocupat tot felul de funcţii în Raguza, s-a pus pe conspiraţii cu familia Medici din Florenţa. În timpul liber a scris şi a rămas în istorie ca unul dintre cei mai mari scriitori ai Renaşterii, iar croaţii îi consideră, pe el şi pe nepotul său, poetul Dzore Drzic, părinţii limbii lor scrise.

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 687 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 688 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 689 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 691 [1600x1200]

Înainte de colonişti şi migratori (slavi şi nu numai), pe aceste pământuri au trăit nişte localnici, nişte ciobani. Pe-un picior de plai / Pe-o gură de rai se cânta şi pe Coasta Dalmaţiei. Cu greu au reuşit slavii, turcii, albanezii şi grecii să-i şteargă din istorie pe aceşti localnici. Definitiv nu au izbutit nici acum, cu toate că Albania şi Grecia nu recunosc minorităţile naţionale. Puzderia de toponime şi hidronime care ne aminteşte la tot pasul de vlahi şi români, atât pe ţărmul Adriaticii, cât şi mult în interiorul Peninsulei Balcanice, ar trebui să genereze multe întrebări de bun simţ în mintea cuiva care-şi foloseşte capul. Urmăriţi cu mare atenţie şi de mai multe ori documentarul Maurovlahica. Dă răspunsuri la foarte multe întrebări. Fără patimă, fără fantasmagorii protocroniste.

Am ieşit în portul oraşului vechi, populat cu bărcuţe luxoase şi pescari bătrâni secondaţi de pisici pofticioase şi nerăbdătoare. Intrarea în port e apărată de Fortul Sf. Ioan. Liniştea s-a aşternut după războiul civil iugoslav, clădirile au fost refăcute, însă câtă istorie fermenteză între aceste ziduri, câte lupte s-au dat aici, câte populaţii s-au perindat. Dincolo de port, pe ţărm, atrage atenţia clădirea vechiului gimnaziu.

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 694 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 700 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 701 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 702 [1600x1200]

Am admirat Coasta Dalmaţiei privind către sudul ei. Se termină în Muntenegru, ţară devenită destinaţia turistică preferată a multor europeni care s-au săturat de preţurile piperate din Croaţia. În Muntenegru totul este la jumătate, dar peisajele şi istoria sunt la fel de captivante ca la Dubrovnik. Arunc o privire către Insula Lokrum, unde un şmecher din familia imperială de la Viena şi-a făcut un cuib de nebunii acum vreo două secole. Nu a prea stat pe aici, pentru că i s-a ivit şansa de a deveni împărat al Mexicului şi nu a ratat-o. A domnit doar trei ani, fiind executat de republicani. Acum pe insulă există o mânăstire, o grădină botanică, o plajă pentru nudişti şi ruinele fortului ridicat de Napoleon în perioada în care a luat Raguza. A fost folosită în dese rânduri ca lazaret al oraşului.

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 703 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 705 [1600x1200]

Oraşul vechi are locuitori permanenţi cu domiciliul din buletin între acele ziduri. Cum te abaţi de la Stradun prin cotloane pe străduţe înguste, dai de pisici, rufe şi obiecte casnice care nu mai au utilitate. Deşi de la distanţă pare plat, oraşul dintre ziduri e destul de denivelat. Înţelegi asta abia după câteva rânduri de scări. Unele dintre acestea ne conduc într-o piaţetă, de unde putem admira Biserica Sf. Ignaţiu de Loyola.

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 712 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 714 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 715 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 717 [1600x1200]

Biserica iezuită construită în stil baroc a fost terminată la începutul secolului XVIII. A fost singura pe care am găsit-o deschisă şi am intrat. Frescele ne-au captivat imediat şi am stat câteva minute cu gâturile întinse. Din exterior nu arată foarte impozantă, însă după ce intri, altarul radiază măreţie şi primul efect e acela de a te simţi mic, neajutorat. După câteva secunde trece şi înţelegi de ce clericii au recurs la astfel de tertipuri artistice pentru a controla masele.

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 718 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 719 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 721 [1600x1200]

Am ieşit printr-o portiţă la nişte scări care ne-au condus la o terasă azvârlită pe o stâncă în afara zidurilor. Cu grijă am ajuns până la ţărmul pietros şi abrupt. Câteva minute cu picioarele în apa nu foarte rece au fost cel mai bun leac împotriva oboselii. M-am bucurat mult că am ajuns la Dubrovnik, pentru că la începutul excursiei am considerat că e un obiectiv opţional, din cauza distanţei faţă de Saraievo.

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 722 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 723 [1600x1200]

Am părăsit oraşul vechi în amurg admirând Fortul Sf. Laurenţiu şi am ieşit la un bulevard în dreptul Hilton Imperial, probabil cel mai luxos hotel al fabricii de bani a croaţilor, cum i se mai spune Dubrovnik-ului. Ne-am bucurat pentru ultima dată de vederea Adriaticii dintr-un loc înalt, unde strada trece pe buza unei râpi adânci şi apoi am căutat cel mai scurt drum către port.

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 729 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 734 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 742 [1600x1200]

Nu am nimerit chiar cel mai scurt drum. Am ieşit într-o zonă, de unde am fost nevoiţi să înconjurăm mare parte din conturul golfului până să ajungem la străduţa pe unde aveam de urcat serios până la maşină. Întunericul se lăsase dintr-o dată şi oricât de beznă era în portul bărcilor, am dibuit una vopsită în culori de camuflaj. Era barca numită Sveti Vlaho, de ce vlaho, nu ne mai miră după ce am văzut Maurovlahica. Aceasta a fost prima ambarcaţiune militară croată intrată în război. Asediul Dubrovnik-ului a durat puţin peste şapte luni, numărul morţilor este de peste trei sute, sensibil mai mulţi sârbi, însă pagubele cele mai mari au fost de natură materială. Oraşul vechi a suferit distrugeri considerabile, ceea ce a făcut ca reacţia comunităţii internaţionale să fie foarte dură faţă de forţele armate iugoslave.

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 746 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 749 [1600x1200]

Am ajuns în Saraievo, din nou, mult după miezul nopţii. De data asta eram frânţi. Povestea de faţă fiind despre Croaţia, vă prezint un gagiu care umple săli cântând despre istoria poporului său, despre credinţa sa şi despre steag. Ce trupă rock de la noi ar umple un stadion cântând despre patrie, steag, eroi şi alte treburi ponosite, perimate, ce ţin de debaraua europenismului triumfător? Niciuna. Acest om se numeşte Marko Perkovic şi în timpul războiului iugoslav a luptat în satul natal cu o puşcă Thompson. Numele armei a devenit porecla lui şi cum cânta pe atunci să le ridice moralul camarazilor, cu timpul şi-a făcut formaţia vocal-instrumentală cunoscută în spaţiul croat sub numele Thompson.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s