Noapte de Paști pe un teren minat de lângă Srebrenița

23 04 2011. În naivitatea noastră, credeam că vom ajunge la Saraievo până la miezul nopţii, când ne vom duce la o biserică să vedem cum e o slujbă de Înviere într-un oraş musulman. Până acolo mai aveam pe agendă două opriri. Prima imediat cum treceam Sava la Şabăţ şi a doua imediat cum treceam Drina la Srebreniţa în Bosnia-Herţegovina. Şabăţ e un oraş în partea Serbiei care a fost permanent sub turci şi rar a ajuns să fie stăpânit de creştinii supuşi papei de la Roma. Ştiam că oraşul are o cetate cam prăpădită, dar fiind în drum, am zis să o vedem. Am ajuns oarecum greu la ea, pentru că niciun indicator nu am zărit, iar navigatorul nu avea chef să ne ajute.

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 127 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 128 [1600x1200]

Am găsit-o exact pe malul Savei, râul care se varsă în Dunăre la Belgrad, sub zidurile Kalemegdanului. Oraşul vechi, din care se mai păstrează doar o fortăreaţă aflată în ruină şi părăsire, e acum parc şi zonă de relaxare. Aici totul e legat de luptele dintre turcii stăpânitori şi sârbii supuşi. Din când în când se mai băga în borşul lor şi câte un papistaş, aşa cum a fost cazul lui Matei Corvin. O placă ne aminteşte un fapt istoric mai mult sau mai puţin important, iar un panou ne spune că va fi odată ca niciodată o cetate renovată în locul ruinei de faţă.

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 132 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 133 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 134 [1600x1200]

Sava mi s-a părut încă de la prima vedere ca fiind afluentul Dunării cu cel mai mare debit. Din ochi e peste Tisa şi dintre râurile româneşti, niciunul nu se poate compara cu Sava.

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 136 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 143 [1600x1200]

Navigatorul a fost setat pe cel mai scurt drum asfaltat. Nu doream să mai pierdem vremea cu ocoluri inutile şi speram să ajungem la Srebreniţa pe lumină. Alegerea a fost inspirată, pentru că am nimerit pe nişte drumuri secundare, practicabile, care ne-au dus prin locuri pitoreşti, liniştite, slab populate şi foarte rar ne întâlneam cu alte maşini. După ce am trecut de Muntele Cer, am intrat în Alpii Dinarici, deocamdată lanţul nord-estic, nu aşa spectaculos ca lanţul central, însă ni s-a părut destul de ascuţit şi accidentat, pentru că în afară de Muntele Fruska, de la plecarea din Timişoara, nu văzusem decât câmpie şi câteva dealuri anemice.

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 150 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 155 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 158 [1600x1200]

Când începusem să ne plictisim de suişuri şi coborâşuri pe serpentine strânse şi prin tuneluri rudimentare, deodată drumul ne aduce în faţa unui pod de fier, care traversa un râu. Era graniţa sârbo-bosniacă aflată pe râul Drina. Eram la Bratunaţ şi până la Srebreniţa mai aveam cam 10 km de mers.

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 159 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 160 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 165 [1600x1200]

Pustiu. La sârbi am dat paşapoartele unui tip într-o gheretă. În două minute am trecut de el şi la celălalt capăt al podului ne-au luat în primire doi bosniaci. Unul avea uniformă înscripţionată cu alfabet latin, celălalt cu alfabet chirilic. Ne-au căutat în portbagaj şi ne-au dat drumul. Cam 10 minute a durat trecerea frontierei sârbo-bosniace. Care era faza cu uniformele? Când a crăpat Iugoslavia lui Tito, s-au gândit şi musulmanii să-şi facă stat. Pe vremea aia erau numiţi musulmani, mai târziu au devenit bosniaci. Problema lor a fost că Bosnia era locuită şi de croaţi şi de sârbi, adică şi de catolici şi de ortodocşi. După ani, sârbii au rămas sârbi, croaţii croaţi, iar musulmanii s-au făcut bosniaci. Toţi vorbesc aceeaşi limbă, dar îi separă religia.

Sârbii se băteau cu croaţii, croaţii se băteau cu sârbii, atunci liderii musulmanilor bosniaci au zis să intre şi ei în horă. Împinşi de la spate de aţâţătorii la război americani, cum li se zicea la noi în perioada democraţiei populare, aceştia au refuzat două planuri de pace, pentru a avea o ţară pe care să o controleze. Cum jumătate din acest teritoriu era locuit compact de sârbi, s-a trecut la epurări etnice. Srebreniţa era o enclavă musulmană în zona sârbească. Musulmanii radicali voiau un stat numai al lor, sârbii voiau să unească teritoriile locuite de ei la ce a mai rămas din Iugoslavia, iar croaţii doreau unirea cu noul stat independent Croaţia. Cu chiu cu vai s-a semnat, în 1995, Acordul de la Dayton, care a produs un stat eşuat pe nume Bosnia-Herţegovina, cu capitala la Saraievo, compus dintr-o federaţie musulmano-croată, o republică sârbă şi un district croato-sârb. Astfel americanii au intrat în Balcani cu primul stat musulman, ulterior aveau să repete figura cu Kosovo.

Bosnia-Herţegovina nu este nici acum un stat adevărat, se bate permanent cu Republica Moldova în topul statelor eşuate ale Europei. E o chestiune de timp până când entitatea sârbilor, numită Republica Srpska, autonomă faţă de Saraievo şi cu capitala la Bania Luka, a cărei religie este ortodoxă şi în care se utilizează alfabetul chirilic, se va desprinde de statul musulmanilor şi croaţilor şi se va uni cu Serbia care, între timp, a rămas şi fără Muntenegru şi fără Kosovo. Astfel, în acest pseudostat, orice instituţie are doi reprezentanţi, unul din federaţia musulmano-croată şi unul din partea sârbilor. De asta un poliţist de frontieră avea uniforma inscripţionată latin şi celălalt chirilic.

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 166 [1600x1200]

Când se îngâna ziua cu noaptea am ajuns între localităţile Bratunaţ şi Srebreniţa la Potociari. Eram pe teritoriul Republicii Srpska într-o zonă locuită masiv de musulmani. În Bosnia, peste tot pe unde te uiţi, în locurile cele mai înalte, vezi ori o biserică nouă, ori o moschee nouă. E un fel de marcare a teritoriului. Am ajuns în locul unde sunt îngropaţi peste 8000 de musulmani executaţi de sârbi într-o operaţiune de epurare etnică. Au ucis doar persoane de sex masculin. Masacrul, care a început pe 11 iulie 1995, în aşa-numita enclavă protejată creată de Natiunile Unite şi condusă de sârbi, este cunoscut ca fiind cea mai mare dintre atrocităţile comise în Europa după Al Doilea Război Mondial. Această ucidere în masă a reprezentat pentru forţele sârbilor-bosniaci, ultimul pas spre o purificare etnică în statul lor.

Atrocităţile au fost oprite în cele din urmă de intervenţia militară occidentală, care a pus astfel capăt conflictului. În una dintre înregistrările video păstrate, se vede un grup al poliţiei paramilitare sârbe, numit Scorpionii, care a fost binecuvântat de un preot ortodox. Sârbii spun că nu a fost genocid, ci execuţii în masă şi că acestea au fost făcute exclusiv de către unităţile paramilitare conduse de Zeljko Raznatovic zis Arkan (ucis în stil mafiot în 2001 la Belgrad) şi Milorad Ulemek, armata sârbilor bosniaci neavând nicio implicare. Pe perioada masacrului, trupele olandeze de menţinere a păcii dizlocate în zonă, au asistat la desfăşurarea evenimentelor fără a interveni.

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 168 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 169 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 171 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 172 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 173 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 174 [1600x1200]

Numărul gropilor comune descoperite creşte în fiecare an. Acest lucru face ca şi numărul morţilor sculptat pe piatra memorialului de la Srebreniţa să crească, iar numărul, încă mare, al celor daţi dispăruţi, să scadă lent. Cele trei părţi beligerante au fost în aceeaşi măsură de brutale unele cu celelalte, ori de câte ori au avut ocazia. Epurări etnice şi crime de război s-au comis de către fiecare parte. Şi acum se judecă aceste atrocităţi, dându-se condamnări sau încă mai fiind căutaţi unii dintre cei care s-au făcut vinovaţi de fapte reprobabile. Din cei peste 100 de mii de morţi în războiul din Bosnia, circa 60 de mii au fost musulmani, 30 de mii sârbi bosniaci şi 10 mii croaţi bosniaci. Se observă că populaţia musulmanilor bosniaci a fost sacrificată, pentru ca SUA să-şi facă intrarea în Balcani, zonă care până atunci era considerată fief rusesc.

Curtea Supremă de Justiţie a Olandei a decis în septembrie 2013 că statul olandez este responsabil pentru moartea a trei bărbaţi musulmani, care au fost determinaţi să părăsească un refugiu al ONU în 1995 şi au căzut victime ale masacrului de la Srebreniţa. Acesta este doar un caz demonstrat de neglijenţă şi nepăsare din partea forţelor de menţinere a păcii olandeze, care se ocupau atunci de protejarea acelei zone sigure amintite mai sus. Când sârbii bosniaci au invadat enclava pentru a o curăţa de musulmani, olandezii erau la bere şi priveau cum 8000 de oameni erau executaţi.

Principali vinovaţi pentru masacru au fost consideraţi Radovan Karadzici, şeful politic al sârbilor bosniaci şi generalul Ratko Mladici, conducătorul armatei sârbilor bosniaci. Serbia i-a protejat ani la rând şi i-a predat tribunalului de la Haga, autoritatea internaţională care se ocupă cu condamnarea criminalilor de război, abia când a început să aibă aspiraţii europene. În zilele noastre, ştiri ca asta sau asta sunt destul de frecvente. Filmul The Hunting Party, despre care v-am mai vorbit, tratează puţin lacrimogen şi părtinitor, tocmai modul cum au fost efectuate operaţiunile de epurare etnică şi felul în care erau căutaţi de către autorităţile internaţionale cei responsabili de ele.

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 176 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 178 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 180 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 181 [1600x1200]

Se făcuse noapte de-a binelea şi împotriva dorinţei mele de a mai cerceta numele scrijelite în diferite locuri ale memorialului, am pornit către Saraievo. Am luat-o voiniceşte prin Srebreniţa, care este un orăşel aflat într-o fundătură la poalele munţilor şi urcam în ritm ameţitor, serpentină după serpentină, până când localitatea a rămas undeva jos şi se mai vedeau slab câteva luminiţe, după care am intrat într-o beznă pe care s-o tai cu cuţitul. Navigatorul ne părăsise din nou şi ne-am imaginat că dacă mergem înainte, ne duce drumul.

În dreptul unor barăci şi garduri ieşite ca din pământ în mijlocul pădurii, am dat de o intersecţie, în care am găsit şi un indicator. În Bosnia-Herţegovina scrisul de pe ele este al naibii de mic şi rar poţi descifra ce e pe un indicator din viteza maşinii. În zona asta, aveam să aflu mai târziu, nişte fraieri de militari olandezi, veniţi în Bosnia la distracţie şi băutură, au picat într-o ambuscadă a sârbilor bosniaci. Pe indicator am văzut Milici, o localitate prin care trebuia să trecem în drumul spre Saraievo, însă nu ştiu cum se făcea, că de fiecare dată, după o tură de cam 20 de minute, ne întorceam în acelaşi loc.

Am zis să ne dăm jos şi să descoperim împrejurimile. Nici dracu’ nu era pe acolo. Am înţeles de pe un panou aflat într-o fundătură că suntem pe un domeniu de vânătoare, iar dintr-o altă încercare de a o lua pe un drum cât de cât practicabil, ne-am dat seama că ajungem unde nu trebuie, ceva chestie refăcută prin fonduri suedeze. Atunci am zis să mergem pe cea mai dubioasă dintre opţiunile pe care ni le oferea intersecţia.

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 183 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 184 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 185 [1600x1200]

Drumul, iniţial prost, a devenit foarte prost. Aparent mergeam în direcţia corectă. Fiind pe un domeniu de vânătoare, nu am fost miraţi când animale sălbatice mici, printre care şi o vulpe, treceau prin faţa maşinii speriate. Ultimul om pe care-l văzusem era paznicul memorialului şi pe drum nu ne-am întâlnit cu nicio maşină. Din loc în loc vedeam ceva roşu pe copaci pe ambele părţi ale şoselei. Ne dăm jos şi înţelegem care-i treaba. TEREN MINAT. Nu era o noutate pentru noi, ştiam că undeva pe la 5% din teritoriul Bosniei e teren minat, dar nu ne aşteptam să ajungem într-o asemenea zonă. Cum gluma se îngroşase şi drumul nu mai avea urme de asfalt, am zis să ne întoarcem în Srebreniţa, apoi la Bratunaţ şi să mergem la Saraievo pe drumul principal. Minele din timpul războiului sunt şi azi o mare problemă a autorităţilor de la Saraievo. Se moare în prostie din cauza lor şi deminările dureză foarte mult.

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 187 [1600x1200]

Decizia de a ne întoarce a fost corectă. În cele din urmă am ajuns la Saraievo bine după ora trei noaptea. Despre localităţile de pe drum o să vă spun la întoarcere, pentru că sunt destule de spus. Relieful nu te lasă să-ţi dai seama cât de aproape eşti de oraş şi după ce am trecut prin trei tuneluri, o mare de lumină s-a revărsat asupra noastră. Saraievo e splendid noaptea. I-am dat un cot lui Suciu să se trezească, era păcat să rateze o asemenea panoramă nocturnă, după atâta beznă. Eu îmi aminteam din copilărie imaginile de mai jos, pe care le tot vedeam la Actualităţi, când se vorbea de asediul oraşului Saraievo.

Evstafiev-sarajevo-building-burnssarajevo-burning

Anunțuri

12 gânduri despre „Noapte de Paști pe un teren minat de lângă Srebrenița

  1. Un articol foare bun, iar pentru mine, foarte interesant. E curios cum religia aduna si divide in acelasi timp. Asteptam continuarea…care crezi ca va fi viitorul Bosniei?

    • Depinde foarte mult de rezultatele recensământului de acum doi ani, care întârzâie nejustificat. Dacă divizarea ţării va fi mai mult decât evidentă, cel mai probabil Republika Srpska se va desprinde de Saraievo şi va încerca unirea cu Serbia. Comunitatea internaţională va accepta, pentru că şi Serbia va accepta definitiv pierderea Kosovo.

        • Diferenţele religioase, uneori chiar fanatismul religios şi setea de control a sârbilor au distrus o ţară cum nu erau multe în Europa. Marea problemă a lui Tito a fost că nu a reuşit să realizeze o coeziune serioasă între popoarele care s-au înţeles între ele doar pe perioada vieţii lui. Acum deja se întâmplă lucruri SF cum ar fi apariţia poporului macedonean, apariţia poporului muntenegrean şi apariţia poporului bosniac. Lucrurile în Balcani nu s-au liniştit şi ne mai aşteaptă convulsii şi schimbări de frontiere.

        • E limba numită sârbo-croată, cu diferenţa că sârbii folosesc alfabetul chirilic, iar croaţii, bosniacii şi unii sârbi din Voivodina folosesc alfabetul latin.

        • Ce chestie….stau si ma gandesc acum….daca nu se vrea si cu Romania, o astfel de separare intre provincile istorice. Ce chestie ar fi….sa ma duc cu pasaportul la Piatra-Neamt, la prietenul Leo si sa vorbim aceiasi limba….

        • S-a încercat brutal în 1990, dar România a fost mult mai omogenă dpdv lingvistic şi religios şi a rezistat. Se încearcă subtil acum prin tot felul de prosteli gen: transilvănism de tipul Sabin Gherman, Republica Banat promovată de sârbi şi unguri din zona Timişoarei sau bucovinismul curului gol promovat de tot felul infractori din zona Sucevei.

        • :))exact la ce ma tot gandesc si eu de ceva timp…te astept in zona Calimanului la o bere sau pe Giumalau, la excelenta cabana de acolo, la un ceai sau cafea, oferite din toata inima de niste moldoveni tare de treaba! Salve! :)

  2. Pingback: Sarajevo grade moj | Drumurile lui Spetcu

  3. Pingback: CERNOBÎL sau drumul de la ATOMUL PAŞNIC la un DISNEYLAND RADIOACTIV | Drumurile lui Spetcu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s