Traversând Voivodina

23 04 2011. O cafea tare pe terasa unui OMV din apropierea gării Timişoara Nord, consideram că e remediul cel mai potrivit după o noapte în care am traversat ţara de la est la vest cu Foamea. Timpul a trecut mai repede după prima trecere a Carpaţilor, când mi s-a alăturat Suciu. Nu am terminat bine cafeaua că a apărut Jax însoţit de o americancă. În această formulă am traversat câmpurile pline cu rapiţă înflorită ale Banatului până la Jimbolia. Câteva minute pierdute la frontieră şi eram în Serbia, provincia autonomă Voivodina, dar tot în Banat. Direcţia de depelasare devine S-V şi facem o primă oprire la Becicherecu Mare, oraş de vreo 70 de mii de locuitori, botezat de sârbi Zrenjanin, în memoria unui lider comunist ucis de nazişti.

Istoria oraşului se leagă, în principal, ca a mai tuturora din zona Banatului, de turci şi habsburgi, cu ceva agitaţie după ce titulatura Imperiului s-a schimbat în Austro-ungar. Voivodina este o autonomie, e teritoriul Serbiei care a aparţinut Imperiului Austro-Ungar, pe când restul teritoriului ţării a fost sub turci. Voivodina este formată din trei entităţi istorice pe care le împarte cu vecinii săi: Banatul cu România, Sremul cu Croaţia şi cu Ungaria, Bacica. În Voivodina se utilizează mai mult alfabetul latin decât cel chirilic şi provincia este poftită şi în ziua de azi de către Ungaria. Vă mai amintiţi de povestea secuilor mutaţi forţat din Ţibeni în Bacica? România a dorit tot Banatul în componenţa ei, aşa cum s-a stabilit la Alba Iulia, de la Nistru până la Tisa. Nu s-a reuşit acest lucru, deşi s-a bătut multă monedă diplomatică pe tema asta. S-a obţinut doar statutul oficial al limbii române pe teritoriul autonomiei, unde mai trăiesc în jur de 30 de mii de români. Acelaşi statut îl are şi limba maghiară, numărul ungurilor fiind ceva mai mare.

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 030 [1600x1200]

Becicherecu Mare este al şaselea oraş, ca număr de locuitori, al Serbiei şi cel mai mare din Banatul sârbesc. Nu are nimic special faţă de localităţile de dimensiune medie din fostul Imperiu. Se încadrează perfect în tipologia central-europeană. Fosta stradă principală e acum un pietonal cochet, plin de terase, flancat de clădiri istorice în diferite stadii de paragină. Acolo unde acestea au căzut sub povara timpului, au fost ridicate clădiri administrative în perioada comunistă. Pietonalul se numeşte Regele Alexandru şi printre alte calităţi avute de monarh, remarc pe cea de ginere a lui Ferdinand al României. Ce păcat că instaurarea comunismului a pus punct prea devreme micii cumătrii regale balcanice formată din statele abia ieşite de sub dominaţia celor trei imperii cu interese la gurile Dunării. Regele sârb a fost ucis la Marsilia de gloanţele unui revoluţionar bulgar din Macedonia. Cam 1% din populaţia oraşului mai este formată din etnici români, undeva sub 1000 de locuitori.

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 020 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 022 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 023 [1600x1200]

Mai orice, mai puţin numele oraşului, are legătură cu ultimul rege al sârbilor şi primul rege al sârbilor, croaţilor şi slovenilor, Petru I Karageorgevici. E oarecum normal, doar sub domnia lui acest pământ a intrat în componenţa Serbiei. A fost pentru sârbii de aici, cam ce a fost Ferdinand I (ca să rămânem în familie) pentru românii din Basarabia, cu menţiunea că Basarabia nu mai e România de o grămadă de vreme. Petru I călare este amplasat în Piaţa Libertăţii, în faţa primăriei şi bisericii catolice. De aici porneşte acel pietonal de mai sus, numit Alexandru I, urmaşul lui Petru I. Pentru o scurtă perioadă de vreme, oraşul s-a numit Petrovgrad, dar nu le-a plăcut tovarăşilor lui Tito cum suna şi au socotit că numele unui martir al luptei antifasciste e mai potrivit.

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 024 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 029 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 031 [1600x1200]

Ca şi Timişoara, cel mai mare oraş al Banatului românesc, Becicherecu Mare este traversat de Bega. Din raţiuni economice şi de prevenire a inundaţiilor, toată zona este brăzdată de canale, parte din ele navigabile. Cel mai cunoscut şi important este DTD (Dunăre – Tisa – Dunăre) şi trece prin apropiere. Oarecum surprinzător, simbolul principal al oraşului a devenit de-a lungul timpului un pod metalic peste o fostă meandră a Begăi, devenită lac. Are mai mult de 100 de ani. Biserica reformată şi Palatul de justiţie îl străjuiesc. Ca în orice oraş al fostului Imperiu, populat în mare parte cu cetăţeni de rangul doi, bisericile populaţiei majoritare nu au ce căuta în centru.

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 032 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 033 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 036 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 034 [1600x1200]

Am trecut Tisa, marginea vestică a românimii şi am intrat în Bacica sârbească, urmând ca următorul popas să-l facem în capitala autonomiei. Am lăsat americanca la adresa dorită şi am căutat un loc de parcare cât mai aproape de centrul oraşului Novi Sad. L-am găsit pe o străduţă în dosul unui bulevard, am schimbat câţiva euro în dinari sârbeşti şi am luat-o agale către centru.

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 037 [1600x1200]

Novi Sad este al doilea oraş ca mărime din Serbia şi mult timp a fost cel mai important oraş al sârbilor. Maria Tereza s-a ocupat personal ca sârbii din Imperiu să aibă un centru al lor. În timp ce Belgradul era la discreţia turcilor, Novi Sad purta numele de Atena sârbilor, pentru spuma intelighenţiei sârbeşti care s-a adunat în acest oraş, sub protecţia împăraţilor de la Viena. A venit 1848 şi sârbii au declarat Voivodina Sârbească, o regiune care, în mare, urmăreşte conturul actualei autonomii. La Viena s-a stabilit altceva şi Voivodina a fost unită cu Banatul în Voievodatul Serbiei şi Banatului Timişoarei, o structură multietnică şi deci uşor controlabilă. În 1867, după ce Imperiul a devenit Austro-ungar, urmaşii hunilor au trecut Novi Sad la partea de ungar şi au dus o puternică politică de maghiarizare. După cum se vede, nici aici nu le-au ieşit planurile de asimilare. Din cei peste 300 de mii de locuitori, maghiarii reprezintă sub 5 procente, iar românii sub 1%. Piaţa centrală a oraşului se numeşte Piaţa Libertăţii, nu este foarte mare, însă impresionează catedrala romano-catolică aşezată faţă în faţă cu clădirea primăriei, comparabilă ca arhitectură şi dimensiuni cu cea din Cernăuţi. În mijlocul pieţei, se află statuia lui Svetozar Miletic, localnic, paşoptist sârb, fost primar al oraşului şi în perioada grea a dominaţiei maghiare, principalul lider al sârbilor din Imperiu.

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 045 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 049 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 050 [1600x1200]

Se pot face multe paralele între Novi Sad şi Cernăuţi, având ca puncte de pornire istoria şi arhitectura. Totuşi, secolul XX a fost mult mai tumultos pentru oraşul construit de habsburgi pe pământ românesc, în care Imperiul a scurs toate neamurile sale. Mai jos veţi găsi o legătură care pentru români nu a fost deloc bună şi răspunde întrebărilor cu privire la inscripţiile sârbeşti din curţile bisericilor din fosta Bucovina.

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 046 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 048 [1600x1200]

Voivodina are dreptul să aibă drapel propriu. E cel cu trei stele din mijloc. Este arborat pe toate clădirile oficiale alături de cel al Serbiei. Era ajunul Paştelui şi forfota te pregătea inconştient pentru marea sărbătoare creştină care, în acel an, a picat în aceeaşi zi şi pentru ortodocşi şi pentru catolici. Vremea frumoasă a făcut ca străzile să fie pline de lume şi terasele neîncăpătoare.

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 051 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 063 [1600x1200]

Novi Sad are legătură cam cu tot ce a dat poporul sârb mai bun în materie de scriitori. Prima nevastă a lui Einstein, Mileva Maric, a petrecut doi ani în acest oraş, cât a fost elevă, apoi s-a dedicat fizicii. De aici a plecat Monica Seleş, o jucătoare de tenis celebră acum 20 de ani. Un aşa loc, primul din toate ale slavilor sudici care a avut teatru, nu putea să nu se remarce şi pe plan muzical. În toate statele ce au format cândva Iugoslavia, ce numim noi, românii, manele, este cunoscut ca turbo-folk. Novi Sad a întrecut concurenţa şi a dat lumii prima formaţie de turbo-metal. Toboşar + basist + chitarist + un fel de Guţă = Pero Defformero.

Din centru se ajunge foarte uşor pe malul Dunării pe un bulevard larg. Noi am preferat să trecem prin parcul care poartă numele fluviului. Faţă de Suceava, primăvara era mai înaintată cu o lună, astfel că parcul era plin de flori, iar pentru ţestoase timpul era ideal.

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 067 [1600x1200]

La Novi Sad sunt trei poduri. Unul de cale ferată şi două rutiere. Noi am trecut fluviul pe cel din mijloc. În aval se găsesc: podul feroviar, intrarea pe canalul Dunăre – Tisa – Dunăre şi portul fluvial. În amonte, puţin vizibil în poză, Podul Libertăţii, de două ori mai lat decât cel pe care ne aflam. În depărtare se vede Muntele Fruska, o culme prelungă împădurită, pe care Dunărea o ocoleşte până la Novi Sad, unde-şi schimbă direcţia de curgere. Pe cel mai înalt vârf se observă un turn al televiziunii sârbe. Nu foarte departe, în amonte, este frontiera cu Croaţia şi oraşul Vukovar, a cărui populaţie a fost lăsată pradă, de conaţionali, masacrării de către sârbi în 1991, pentru a accelera recunoaşterea independenţei ţării la nivel internaţional.

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 074 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 082 [1600x1200]

Partenerii noştri din NATO au avut grijă, în 1999, să distrugă toate cele trei poduri. În Belgrad era unul singur și a fost apărat de populație, care a format un scut uman. Emil Constantinescu, cel care a vândut Kievului pe apă plată românii din Ucraina, a pus, în numele României, umărul la bombardarea Serbiei, prin oferirea dreptului de survol al spaţiului aerian naţional, avioanelor alianţei defensive. Se spune că asta a fost moneda de schimb pentru intrarea României în NATO, dar fiindcă nu a fost suficient, ne-a mai fost băgat pe gât şi contractul Bechtel. Cam aşa arăta Podul Libertăţii după bravul bombardament al partenerilor noştri iubiţi din NATO.

nato-novisad

În faţa noastră, pe celălalt mal, vedem splendida cetate Petrovaradin. Ca şi sora ei din Belgrad, Kalemegdan, a fost construită în primă fază de romani, apoi a tot trecut de-a lungul vremii prin mâinile cui îşi făcea drum pe valea Dunării. Cel mai important eveniment istoric legat de fortăreaţă, a avut loc în 1716, când celebrul protagonist al reclamelor berii Timişoreana, Eugeniu de Savoia, i-a bătut pe turci şi nu s-a oprit decât după ce a luat şi Belgradul. Îi mai bătuse şi în 1697 la Zenta, puțin mai la nord, după care a jefuit Saraievo pentru palmares şi doi ani mai târziu, la Karlowitz, s-a încheiat un tratat de pace între cele două imperii, prin care anumite teritorii de la nord de Dunăre treceau de la otomani la habsburgi. Pe vremea aia Novi Sad încă nu era în proiect. Lucrurile nu au decurs aşa cum trebuia şi de aceea celebrul berar bănăţean a fost nevoit să-şi mai dovedească încă o dată calităţile. După 1716 a urmat Pacea de la Passarowitz, în urma căreia lucrurile au fost cât se poate de clare. Banatul a scăpat definitiv de turci, care au pierdut şi Oltenia în favoarea habsburgilor, iar graniţa dintre cele două imperii, în zona din povestire, a fost mutată pe râul Sava, puţin mai la sud de Petrovaradin. O singură treabă nu pricep. De ce sunt timişorenii atât de mândri când aud de Eugeniu de Savoia, că doar pentru români nu a făcut decât să schimbe jugul turcesc cu cel nemţesc.

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 083 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 084 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 088 [1600x1200]

Cetatea a fost ani la rând un important obiectiv militar pentru imperiul care o câştiga şi care-şi tot schimba denumirea. În jurul ei a apărut un orăşel, ai cărui locuitori sârbi simţindu-se nedoriţi, au trecut Dunărea şi au fondat aşezarea care ulterior avea să devină Novi Sad prin grija Vienei. Intrarea în cetate e liberă şi urci multe trepte până ajungi într-un loc în care o panoramă frumoasă asupra oraşului Novi Sad ți se arată. Dincolo de Dunăre rămânea Bacica, iar noi tocmai trecusem în Srem. Când s-a trasat conturul modern al autonomiei Voivodina, un teritoriu de la nord de Sava, de lângă Belgrad, a fost trecut sub autoritatea Serbiei propriu zise, la schimb cu un teritoriu de la sud de Sava din zona orașului Sremska Mitrovița, care a fost alipit Voivodinei.

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 089 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 100 [1600x1200]

Cetatea are galerii de artă, restaurante şi din 2000, în fiecare vară, în interiorul ei se desfăşoară un festival cu multe scene numit Exit. Strânge în jur de 200 de mii de spectatori şi aduce în cetate tot felul de trupe rock, metal și electro. Nu am intrat prin încăperile ispititoare, dar am înțeles că e un spațiu pentru oamenii cu suflet boem și cu bani pe card. Turnul cu ceas este un important obiectiv istoric al cetății și este deosebit, pentru că acul lung arată orele și cel scurt minutele.

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 103 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 105 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 106 [1600x1200]

Muntele Fruska e pentru sârbi, cam ce e nordul Moldovei pentru români, numit de Flutur şi alţi inculţi, în prostia lor păguboasă, Bucovina și dezmierdat Ţinutul mânăstirilor. Această culme prelungă geme de mânăstiri, care mai de care mai veche şi mai importantă, toate ascunse în pădurea care acoperă muntele, declarat rezervaţie naturală.

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 107 [1600x1200]

Având atâtea lăcaşe ortodoxe în jur, acestea trebuiau să aibă un centru şi acesta este Carloviţ sau Karlowitz sau Sremski Karlovici. Vă amintiţi de pacea menţionată mai sus? Imperiul, în parşivenia lui, a băgat la grămadă toţi ortodocşii şi le-a pus un singur mitropolit. Românii ardeleni s-au bucurat de păstorire sârbească din 1701 până în 1864, românii bucovineni din 1777 până în 1864, iar românii bănățeni din 1701 până în 1918. Dacă sunt unii care acum descoperă ce răi sunt sârbii că distrug bisericile românești din Timoc, ar trebui să mai coboare în istorie. În satele fostei Bucovina sunt extrem de multe persoane al căror nume se termină în -ovici. Răspunsul e foarte simplu și vine din secolul în care popii erau subordonați Mitropoliei de Carloviț. Fenomenul este prezent și în Ardeal, zona rămasă ortodoxă și neunită forțat cu Roma. Din aceea perioadă datează și exodul populației ortodoxe românești din Ardeal peste munți și rar găsești sate mari în Moldova, unde să nu existe câteva zeci de familii, ale căror strămoși au traversat munții.

O teorie spune că una dintre familiile care a fugit din Imperiu este și cea a lui Eminescu. Era din zona Făgărașului și se numea Iminu. Sub biserica sârbă a devenit Iminovici, apoi în Moldova s-a transformat în Eminovici și restul se cunoaște. În Bucovina, până ca regiunea să devină ducat, cam la un secol de la ocupația nemțească, biserica sârbiza și statul poloniza, deoarece reședința administrativă era la Liov, oraș aflat la cheremul polonezilor. Doar rutenii erau mai proști decât românii în marele imperiu civilizator. Rezultatul acestei acțiuni conjugate a fost umplerea orașelor și satelor cu români care au atașate la nume sufixele: -ovici și -ovschi. În perioada României Mari, unii din acești -ovici au devenit -ovicescu. Exemplu: Petrovici a devenit Petrovicescu.

Pentru că e oportun, postez un fragment din prima mea povestire despre Cernăuți. „Dacă vă miraţi de ce numele de familie ale românilor îngropaţi aici au tot felul de sufixe mai mult sau mai puţin slave, explicaţiile sunt extrem de simple. Cât Bucovina a fost încorporată în Galiţia, unii dintre cei cu -escu au devenit -eschi, -evschi sau -ovschi. Când la conducerea bisericii au ajuns sârbi, pentru că biserica ortodoxă din Bucovina a fost condusă de la Carloviţ, Voivodina, actualmente regiune autonomă în Serbia, Popa a devenit Popovici, Grigore a devenit Grigorovici, Anton a devenit Antonovici şamd. Dacă prenumele bizantine ca Eudoxiu, Epaminonda, Dorimedont şamd vă par suspecte, atunci aflaţi că din cauza aceloraşi presiuni sârbeşti, părinţii îşi botezau astfel copiii, pentru că aceste nume nu permiteau stâlcirea. Aceeaşi metodă a fost folosită şi în Ardeal, numai că acolo s-a mers pe folosirea numelor latine: Iuliu, Flaviu, Liviu, Ovidiu şamd.”

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 125 [1600x1200]

Voiam de mulți ani să văd locul în care s-au luat atât de multe decizii pentru români. E un orășel pe malul Dunării, cu mai multe palate și biserici, toate strânse compact în zona centrală. Carlovițul este așezat exact la extremitatea estică a Muntelui Fruska. Andrei Șaguna, viitorul mitropolit ortodox al românilor din Ardeal, și-a făcut aici ucenicia. Provenea dintr-o familie de aromâni, fugită în Ungaria pentru a scăpa de islamizare. La Carloviț am găsit tabloul de mai jos, în care este ilustrată Proclamarea Voivodinei Sârbești în 1848. Tot atunci, popii sârbi au considerat că mitropolit este prea puțin pentru Carloviț și că e timpul să aibă un patriarh. Evenimentele ulterioare nu au mers exact cum au vrut sârbii. De cele politice am vorbit mai sus, să vedem cum stă treaba la nivel clerical.

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 121 [1600x1200]

Andrei Șaguna se lupta la Sibiu prin toate mijloacele pentru a scoate românii ortodocși de sub sârbi. În acest timp, la Cernăuți, Eugenie Hacman, se lupta și el cât putea să iasă de sub controlul sârbilor. După ce a fost proclamat Imperiul Austro-ungar, lucrurile au început să se limpezească. Șaguna a reușit să facă o mitropolie pentru ortodocșii din Ardeal cu sediul la Sibiu și să scape de sub sârbi. Ortodocșii din Banat nu au avut șansa să i se alăture și au rămas în continuare sub Carloviț. La apelul lui Șaguna de a uni toți românii ortodocși din Imperiu într-o singură mitropolie, Hacman (Hatman s-au numit strămoșii lui, răzeși români de pe Nistru), care se dorea și el mitropolit, i-a răspuns astfel: „noi, Bucovinenii, nu suntem cu toţii Români, ci o parte a religionarilor noştri sunt Ruteni.” Asta în condițiile în care tot pământul Bucovinei era românesc. Pentru acest lucru este foarte prețuit de ucraineni și mai puțin de români, deși de numele său se leagă multe lucruri bune, de care statul vecin se bucură cât poate. Statuia lui este una dintre cele mai mari din Cernăuți.

Hacman a fost un trufaș, a fost exact ce sunt astăzi bucoviniștii nostalgici după Imperiu, astfel el a obținut în cele din urmă titlul de mitropolit și pe lângă Bucovina, mai avea în subordine niște eparhii de pe coasta Dalmației. El a slujit interesele Imperiului și nu ale neamului său și de multe ori a intrat în conflict cu facțiunile naționale românești de la Cernăuți. Hacman a făcut cu bună știință jocurile împăratului și pentru asta a fost recompensat cu șefia tuturor ortodocșilor din partea austriacă a Imperiului, pe când, în partea ungurească, ortodocșii aveau două centre: Carloviț și Sibiu. Deși a fost numit mitropolit, niciodată nu s-a bucurat de acest rang, a murit înainte să fie întronizat. A fost în primul rând bucovinean, adică supus al împăratului și mai apoi român. Pe vremea României Mari a fost corectată această problemă, însă după rămânerea nordului Bucovinei în URSS și în ziua de azi la Cernăuți acționează mai multe biserici ortodoxe. Deocamdată românii ortodocși se află în cea care ține de Moscova. Pentru ei, ori Moscova ori Kiev, tot un drac.

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 118 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 120 [1600x1200]

Fiind într-un loc unde sunt la putere popii, nu se putea să nu vedem mesaje în care să fie promovată frăția slavă pravoslavnică. Moscova, a treia Romă și al doilea Constantinopol, este oferită ca opțiune sârbilor și nu satanica și masonica UE.

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 127 [1600x1200]

Pentru că ne-am abătut puțin de la direcția S – V ca să vedem Carlovițul, am căutat drumul cel mai scurt de revenire și navigatorul ne-a purtat exact pe coama Muntelui Fruska pe niște drumuri utilizate de bicicliștii de sfârșit de săptămână. Am trecut pe lângă turnul televiziunii, pe care-l zărisem când traversam Dunărea la Novi Sad și observ că poartă cu demnitate și nederanjat urmele bombardamentului din 1999. Din dreptul monumentului ridicat în memoria eroilor din Al Doilea Război Mondial, muntele se populează brusc și vedem restaurante, pensiuni și zone de picnic. Ne dă puțină bătaie de cap forfota, însă lăsăm muntele și ne înscriem pe șoseaua care duce la Șabăț. Muntele Fruska poate fi obiectivul câtorva zile de vacanță, informații aici.

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 128 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 129 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 130 [1600x1200]

2011 04 23-26 (Novi Sad - Sarajevo - Mostar - Dubrovnik) 131 [1600x1200]

În 30 de km treceam Sava și ieșeam din Voivodina. Urma să descoperim grozăvii izvorâte din ciocnirea celor două imperii, unde populații autohtone au fost înghițite de populații care s-au așezat pe acele teritorii și care au ajuns să se sfâșie pentru că cineva avea nevoie de un stat în Balcani, altcineva credea că va putea controla și subordona aceste neamuri mai vechi sau mai noi și peste toate s-a așezat praful de pușcă religios, cea mai toxică invenție din istoria omenirii.

Anunțuri

10 gânduri despre „Traversând Voivodina

  1. Salut,domnule Spetcu.Bineinteles ca sunt prezent….Multa treaba mai ai dom’le cu Flutur &Co……tare ti-e drag de el…(de altfel,pe buna dreptate)..Pana la urma o sa constat ca mergi mai des la sarbi decat o fac eu,care,nu stiu din ce motiv sunt atras de 3-4 ori pe an in directia aia..Si eu am umblat ( cu barca) pe canalul ala,pana la capatul de jos,adica la Stara Palanka,(la vreo 4 km de Bazias),unde se varsa in Dunare.De acolo am trecut cu un bac arhaic la Ram,de unde am dat o tura pe malul sarbesc pana la Portile de fier,si retur pe malul nostru pana la Pojejena.E un traseu minunat,pe care ti-l recomand cu caldura,si apoi astept impresiile scrise.O seara minunata,si scuze pt. deranj.

  2. „…cam ce e nordul Moldovei pentru români, numit de Flutur şi alţi inculţi, în prostia lor păguboasă, Bucovina și dezmierdat Ţinutul mânăstirilor.”…nu inteleg ce ai vrut sa zici aici. Daca esti amabil :)
    In rest, un articol excelent. Multumim!

    • Toate mânăstirile celebre sunt opera voievozilor moldoveni și nu ale ocupantului neamț. Corect e mânăstirile din nordul Moldovei și nu mânăstirile din Bucovina. Despre Bucovina vorbim abia după 1775 și nici măcar toate bisericile pictate nu au fost sub austrieci. Din complexul de inferioritate față de nemți, în zonele unde a fost Imperiul, tot ce e bun e de la nemți și tot ce e prost e românesc.

        • Bucovina înseamnă pădure în limbile slavone. Termenul a fost folosit pentru ca furtul să fie mascat. E important să folosim termenii corecţi pentru fiecare epocă. Astăzi nu mai avem acele regiuni istorice, avem judeţele, iar cum Bucovina a dispărut în 1918, ne putem referi la ea doar pentru evenimente sau rămăşiţe ale perioadei 1775 – 1918. Că unii folosesc termenul pentru a scăpa de eticheta de „moldovean răpănos”, asta le dovedeşte limitele şi incultura.

        • Mda, dar totusi, o tara intreaga foloseste acest termen. Generatile se nasc si invata in acest fel, aceasta denumire. Si da, ai dreptate ca „”bucovineni” se cred mai superiori. Din pacate si ardeleanul sufera de aceasta boala…dar este o alta poveste :).
          Ca si concluzie finala: Decat Bucovina, mai bine Moldova, iar pentru teritoriu, conform cu epoca in care traim, mai corect ar fi Nordul Moldovei. Romanii din Ucraina ce parere au?

        • În Ucraina sunt trei mari grupuri de români: 1. Cei din Regiunea Transcarpatia (Maramureşul istoric), 2. Cei din Regiunea Cernăuţi (nordul Bucovinei + nordul Basarabiei + ţinutul Herţa), 3. Cei din Regiunea Odesa (sudul Basarabiei). La Cernăuţi, ca şi la Suceava, mândria de bucovinean e mare, de ce? Nu ştiu, dar vorbind de neamurile cele mai oropsite din Imperiu, adică românii şi ucrainenii, e oarecum de înţeles. Şi peste graniţă ca şi în ţară, oamenii nu-şi cunosc istoria şi mestecă clişee, ei se numesc cum le place lor că sună mai bine o denumire. Personal am întrebat zeci de persoane de ce se declară bucovineni şi pe ce se bazează această autoetichetare. Nu am primit niciun răspuns serios, cele mai multe sunt de genul: „Că aşa vreau eu.” Povestea e lungă şi nu are capăt. Cu cât te îndepărtezi de Suceava, cu atât confuzia persistă şi mai şi. Acum şi studenţii botoşăneni zic la Cluj că-s bucovineni, ca să fie priviţi mai cu simpatie, că doar am avut acelaşi stăpân. Prostia asta se numeşte ierarhizarea românilor în funcţie de stăpân. Că e bine, că nu e bine, că e demn sau nu, nu pot eu să vorbesc în numele tuturor, fiecare ar trebui să socoată acest lucru cât mai sincer, însă nu ştiu câţi îşi pun această problemă.

  3. Este evident ca dezgroparea denumirii Bucovina nu are nici un suport.Bucovina nu a fost o regiune istorica a Moldovei, asa cum au fost, de pilda ” Tara de Sus „. Din motive, mai mult,ori mai putin fariseice, austriecii au denumit Bucovina ( ma rog, Die Bukowina ) o parte desprinsa dupa niste hotare cu totul arbitrare din nordul Moldovei, pentru a putea folosi drumul Nasaud -Vatra Dornei – Suceava pentru a ajunge astfel in Galitia. Sunt din zona raului Moldovita si pot garanta ca nici un satean de-al nostru nu s-a denumit vreodata altfel decat roman. Nici vorba de bucovinean, nici macar moldovean, desi bunicii mei au facut armata si razboiul ” la Austria „. Era un fapt natural, nu era nimic ostentativ, ori politic. Vad insa ca preferam sa nu facem , ci sa suportam istoria si atunci cand n-ar mai fi cazul. Dar, nu de jos porneste lucrul asta.

  4. Pingback: Risipirea mută a ultimelor rămăşiţe ale unei lumi dispărute | Drumurile lui Spetcu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s