Oameni și sate din Podișul Sucevei – episodul 2

22 08 2014. În programul încărcat al concediului din acest an, am reuşit să introduc o vizită la Ţibeni, loc în care am fost invitat în numeroase rânduri. Satul se găseşte la 30 de km N-V de municipiul Suceava şi este amplasat pe malul râului cu acelaşi nume. Este traversat de calea ferată Suceava – Cernăuţi sau M500 Bucureşti – Vicşani şi de un drum judeţean. Am mers cu un bătrân automotor Malaxa, botezat Trenul regal de localnici. Pe tot parcursul drumului, linia nu se îndepărtează mai mult de câteva sute de metri de râu şi taie ogoarele care se întind până la crângurile de arin şi răchită de pe malul apei. Faptul că din tren am zărit o scroafă sălbatică însoţită de trei purcei la dat iama prin păpuşoaie, m-a făcut să iau în serios legenda vânătorului din Sârghieşti, care adună trofee de mistreţi din lunca Sucevei, cu ajutorul unei arme meşterită de el. Sârghieşti e un cătun de peste apa Sucevei, aflat la jumătatea distanţei dintre localităţile Suceava şi Ţibeni şi a rămas de curând fără crâşmă.

Cam trei sferturi de oră am îndurat călătoria pe un scaun tare într-un mijloc de transport cu suspensiile praf. Când am coborât din tren, vremea mi se părea şi mai potrivnică decât atunci când am pornit, ba din când în când mai şi bura. Totuşi era vară şi soarele şi-a făcut apariţia pe cer în cele din urmă. În apropierea haltei se află casa în care a locuit Octavian Oloieru, deţinut politic despre care am scris în urmă cu doi ani când s-a stins. Acum e vopsită în culorile drapelului naţional, ceea ce o face foarte vizibilă de la distanţă.

2014 08 22 (Tibeni) 010 [1600x1200]

2014 08 22 (Tibeni) 009 [1600x1200]

Drumul care trece prin Ţibeni a fost betonat pe bucăţi în ultimii ani şi acum e preferat de transportatorii ilegali de lemn, care trec pe aici în mare viteză cu camioanele pline spre fabricile nemţilor aflate între Dorneşti şi Rădăuţi, atunci când sunt controale pe drumurile naţionale. Din loc în loc se mai văd case ungureşti, dar niciuna nu s-a mai păstrat în forma originală. Ce treabă au ungurii cu acest sat?

2014 08 22 (Tibeni) 014 [1600x1200]

2014 08 22 (Tibeni) 069 [1600x1200]

Secuii, populaţie cu origine incertă, aduşi acum vreo 800 de ani de unguri să le păzească frontiera de est, actualmente singurul grup etnic din fostul regat unguresc care a fost complet asimilat prin maghiarizare, s-au ridicat împotriva unor reforme gândite la Viena cu privire la statutul lor. Această mişcare este înăbuşită de imperiu prin ceea ce cunoaştem azi ca fiind Masacrul de la Siculeni. Imediat după acest eveniment, cam 1000 de persoane din zona Ciucului, trec în Moldova şi formează satele: Istensegits (Doamne ajută) sau Ţibeni, Fogadjisten (Doamne primește) sau Iacobeşti şi Hadikfalva sau Dorneşti. Toate aceste aşezări sunt la câţiva km de Rădăuţi. După ce nordul Moldovei este ocupat de nemţi, în urma politicii imperiale de colonizare a pământului furat slab populat în acele timpuri, mai trec munţii, în două valuri, circa 300 de familii şi se stabilesc în aşezările amintite mai sus şi mai înfiinţează două: Jozseffalva sau Vornicenii Mari şi Andrasfalva sau Măneuţi. Primele patru erau populate cu catolici, ultima cu reformaţi.

Am mers să văd ce se mai păstrează din cimitirul unguresc din Ţibeni. După ce treci calea ferată, un drumeag urcă puţin printre ogoare şi ajunge să despice o zonă invadată de vegetaţie crescută la întâmplare. E cimitirul unguresc, despre care se spune că pe vremea comuniştilor a fost foarte aproape de a fi arat şi dat agriculturii. În cele din urmă s-a renunţat la idee. De departe se vede un monument nou, care se diferenţiază de cele câteva pietre funerare vechi, distruse, de pe care nu am reuşit să descifrez nimic. Din cimitirul părăsit avem o frumoasă privelişte asupra Depresiunii Rădăuţilor, care se întinde până la poalele Obcinei Mari. Spre sat zărim biserica şi un tren Moscova – Sofia. Vara, grupul de vagoane care duce ruşii, bieloruşii şi ucrainenii la Varna, pe litoralul bulgăresc al Mării Negre, trece de 10.

2014 08 22 (Tibeni) 036 [1600x1200]

2014 08 22 (Tibeni) 041 [1600x1200]

2014 08 22 (Tibeni) 035 [1600x1200]

2014 08 22 (Tibeni) 024 [1600x1200]

Cu bune şi cu rele, coloniştii secui au dus-o aproape 200 de ani pe aceste locuri. În 1941, după un tratat încheiat între Ungaria horthysta şi România, populaţia maghiară din satele menţionate mai sus a fost mutată în comitatul Backa, regiune proaspăt smulsă de la Iugoslavia, aflată pe valea Dunării în actuala Voivodina din Serbia, în casele unor sârbi forţaţi să plece. Nu au stat prea mult pe acolo, fiindcă Ungaria a pierdut ultimul război mondial şi fiind fugăriţi de Tito, statul maghiar i-a aşezat dincolo de Dunăre, în actuala Ungarie, în judeţul Tolna, prin nişte sate cu etnici germani.

Fragmentele de pietre funerare rămase se pot număra pe degete. Formele mormintelor sunt greu detectabile. Pe cea mai mare parte a suprafeţei cimitirului cresc un fel de pruni sălbatici cu fructe mici şi dulci. Abia în acest an, urmaşii celor care au trăit odinioară în Ţibeni, au ridicat un monument în acest cimitir părăsit, deşi vin des să vadă satul strămoşilor lor.

2014 08 22 (Tibeni) 026 [1600x1200]

2014 08 22 (Tibeni) 039 [1600x1200]

2014 08 22 (Tibeni) 027 [1600x1200]

Ne-am întors în sat şi am mers către biserica veche de 116 ani. După plecarea ungurilor, a devenit biserică ortodoxă. Altarul catolic original, câteva icoane şi unele inscripţii în limba maghiară se păstrează în interiorul bisericii. Mormântul ctitorului, preotul catolic Laszlo Istvan, se găseşte în partea de răsărit în exteriorul lăcaşului şi a fost refăcut în 2007.

2014 08 22 (Tibeni) 043 [1600x1200]

2014 08 22 (Tibeni) 044 [1600x1200]

În faţa bisericii, în curte, zărim două troiţe şi un stâlp. O troiţă este închinată memoriei eroilor români, iar cealaltă şi stâlpul sculptat sunt înconjurate de jerbe cu tricolorul maghiar. Până să ridice acel monument din cimitirul părăsit, urmaşii secuilor se reculegeau în faţa acestor monumente din lemn şi pentru a arăta că nu şi-au uitat înaintaşii, aşezau acele coroane mici împodobite cu drapelul lor, pe care le vedem peste tot în zonele locuite de populaţie maghiarofonă.

2014 08 22 (Tibeni) 045 [1600x1200]

2014 08 22 (Tibeni) 046 [1600x1200]

2014 08 22 (Tibeni) 049 [1600x1200]

2014 08 22 (Tibeni) 050 [1600x1200]

De la biserică am mers în cimitirul românesc, amplasat pe o fâşie oarecum îngustă de-a lungul căii ferate, mai nou divizat între ortodocşi şi neoprotestanţi. Ne-am recules la mormântul fostului deţinut politic Oloieru, al cărui monument este vopsit tricolor, aşa cum i-a fost dorinţa. Un popă securist cu nume de ungur, după cum mărturisesc cei care-i cunosc activitatea din timpul evenimentelor din 1989 de la Rădăuţi, ajuns pentru un ciubuc în biserica satului, s-a deconspirat în faţa localnicilor prin vehemenţa cu care a contestat prezenţa unei fotografii a Leului din Ţibeni în interiorul lăcaşului de cult. Cam asta înseamnă expresia mâna lungă a Securităţii, atât de des utilizată pentru intimidare înainte şi după 1989.

2014 08 22 (Tibeni) 054 [1600x1200]

2014 08 22 (Tibeni) 061 [1600x1200]

Fiecare naţie lăsată la bunul plac al marilor puteri are tragediile ei. Secuii plecaţi la ordin fără să ia nimic au trăit clipe îngrozitoare. Satul pustiu trebuia să fie repopulat şi primii care s-au aşezat în Ţibeni au fost refugiaţii români de pe văile celor două Sirete, ale căror case şi proprietăţi au rămas, conform pactului dintre Hitler şi Stalin, dincolo de graniţă. Octavian Oloieru a fost un astfel de refugiat, cu ambii părinţi pierduţi la nord de sârmă. Femeia din fotografia de mai jos a fost trecută clandestin frontiera când avea un an, se consideră supravieţuitoare a Masacrului de la Fântâna Albă.

2014 08 22 (Tibeni) 063 [1600x1200]

Alţi oameni au venit în Ţibeni datorită trenului. Le era mult mai uşor să facă naveta către locurile de muncă pe care le aveau la Suceava sau la Rădăuţi. Un astfel de exemplu este cel al lui Traian Cazacu, actualmente pensionar puternic implicat în dezbaterile politice. În curtea sa, vizibilă de la stradă, este amplasată o inscripţie pe fond verde, din care aflăm că singura alternativă politică pentru România este Partidul „Totul pentru Ţară” şi modelul politic de urmat este Corneliu Zelea Codreanu, restul formaţiunilor politice nu sunt altceva decât nişte bande de tâlhari. Cu prima parte am dubii, cu a doua şi anume bandele de tâlhari, sunt sută la sută de acord.

Traian Cazacu a dezvoltat o teorie plecând de la faptul că lumea este foarte uşor de manipulat şi crede fără să treacă prin filtrul gândirii orice promisiune venită dinspre oamenii politici. În perioada socialismului multilateral dezvoltat, femeile erau îndemnate să nu-şi mai alăpteze copiii, ci să-i hrănească mai mult cu lapte de vacă. Cazacu pune întrebarea: Cine suge lapte de vacă? Şi tot el răspunde: Viţelul! Deci consumatorii de lapte de vacă în copilărie, la maturitate devin boi, nu la înfăţişare, ci la modul în care judecă. Teoria nu este confirmată încă, dar nu mai este mult ca acest lucru să se întâmple. E posibil ca prima dovadă să apară chiar pe 2 noiembrie 2014.

2014 08 22 (Tibeni) 066 [1600x1200]

2014 08 22 (Tibeni) 068 [1600x1200]

Când cineva priveşte spre şcoala din Ţibeni, poate admira clădirea sau porumbeii care şi-au instalat cuiburile în podul edificiului. Mie mi-a plăcut foarte mult gardul, despre care se spune că ar fi costat undeva pe la 20 de mii de euro.

2014 08 22 (Tibeni) 067 [1600x1200]

Către seară am revenit în Suceava cu acelaşi automotor Malaxa care, de această dată, s-a dovedit neîncăpător şi naşul făcea faţă cu greu solicitărilor de bilete. Numărul celor care au cumpărat legitimaţie de călătorie a fost mai mare decât al blatiştilor, ceea ce a fost o surpriză pentru mine. Mersul cu naşul s-a dovedit pe termen lung total falimentar pentru comunităţile deservite de tren. Prin Ţibeni încă mai circulă acest automotor cu rang de regio, pentru că satul este traversat de o linie interoperabilă, altfel ar fi dispărut demult orice urmă de tren.

2014 08 22 (Tibeni) 070 [1600x1200]

Citiţi aici primul episod al acestei serii de plimbări prin satele Podişului Sucevei.

Anunțuri

3 gânduri despre „Oameni și sate din Podișul Sucevei – episodul 2

  1. Pingback: Traversând Voivodina | Drumurile lui Spetcu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s