Cenușăreasa stațiunilor sucevene

04 09 2010. Gura Humorului. Pe cei obişnuiţi să citească doar titlul şi din când în când primele rânduri, îi trimit direct la ultimul paragraf, pentru a nu rămâne şocaţi de numele postării, pe ceilalţi îi invit să o luăm uşurel cu povestea metamorfozei oraşului Gura Humorului. Calendaristic tocmai trecusem în toamnă, dar vremea nu ştie de calendare şi alte convenţii umane, aşa că frigul se instalase mult mai repede la ieşirea Moldovei din munţi. În acea perioadă, o paranghelie asemănătoare zilelor oraşului se ţinea şi la început de septembrie. Vremea nu prea era de acord şi greul în materie de bâlci era dus de luna iulie. Localitatea care poartă numele vărsării Humorului în Moldova ne-a primit cu atmosferă pâcloasă, plafonul de nori destul de jos şi reprize timide de ploaie măruntă.

Înainte de existenţa statului medieval Moldova, pe aceste locuri se pripăşiseră nişte tătari, între care era şi unul pe nume Bercîş. De la acesta provine denumirea satului Berchişeşti, aflat câţiva km în aval. Humorul este în tătară echivalentul Bistriţei în slavonă, al Sebeşului în ungureşte şi al Repedei în română, adică apă de munte care curge cu viteză. Pe valea Humorului a fost ridicată o veche mânăstire în vremea lui Alexandru cel Bun. Aceasta s-a risipit, iar în apropierea ruinelor, Toader Bubuiog, boier însemnat la curtea lui Petru Rareş, a construit, la 1530, biserica pictată inclusă astăzi în patrimoniul UNESCO. În jurul mânăstirii s-a format aşezarea ce poartă numele Mânăstirea Humorului.

La sud de apa Moldovei, cam la aceeaşi distanţă care desparte biserica lui Bubuiog de vărsarea Humorului, pe pârâul Corbului, Ştefan cel Mare a ridicat Mânăstirea Voroneţ, la 1488, pe locul în care se nevoia Daniil Sihastrul. Biserica acestei mânăstiri este cea mai cunoscută şi valoroasă dintre toate cele din nordul Moldovei care au avut norocul să fie pictate şi să scape de focul tătarilor, austriecilor şi ruşilor. La patru veacuri distanţă, cele care au câştigat lupta cu timpul şi invadatorii, au fost incluse pe lista patrimoniului mondial UNESCO. Toate se află în Judeţul Suceava, ale cărui graniţe sunt foarte aproape de conturul Ţinutului Sucevei din vremea statului medieval Moldova. Deci să nu vă prind cu formulări neroade de tipul mânăstirile din Bucovina!

Oraşul Gura Humorului este o creaţie a ocupantului austriac, care a dezvoltat o aşezare populată cu toate naţiile disponibile în imperiu la aceea dată în jurul unei fortăreţe, ridicată pentru uzul grănicerilor. Cele mai vechi clădiri aflate în picioare sunt din acea perioadă. Faptul că aşezarea a fost puternic colonizată cu elemente catolice a dus la nevoia unei biserici, astfel, la Gura Humorului se găseşte cea mai veche biserică catolică ridicată de ocupant pe teritoriul Bucovinei, lucru întâmplat la 1811, adică mai devreme cu 40 de ani faţă de acelaşi eveniment petrecut în Suceava. Doar cu un an mai nouă este Şcoala Nr. 1, ca instituţie, actuala ei clădire şi sediul primăriei au un secol mai puţin. La Gura Humorului există şi singura sală mai civilizată din judeţ în care se pot face conferinţe de răşini pentru sclifosiţi.

2010 09 04 (Gura Humorului) 006 [1600x1200]

2010 09 04 (Gura Humorului) 009 [1600x1200]

2010 09 04 (Gura Humorului) 003 [1600x1200]

Atât a amestecat imperiul neamurile, că la un moment dat, când stai şi te uiţi în istorie, Gura Humorului îţi prezintă o căruţă de paradoxuri. Cel mai vizibil pentru un turist neavizat, care se plimbă prin orăşel, este să descopere, după ce vede statuile, că preotul Simeon Cobilanschi este român şi ortodox, iar Olga Kobyleanska este ucraineancă şi greco-catolică. Cu toate astea, imperiul s-a făcut praf şi au triumfat statele naţionale. Între locuitorii acestor state, cei mai mândri că au fost supuşi, sunt de departe românii, care se consideră superiori unii altora, doar pentru că au avut stăpân diferit.

După ce mâncăm ceva nici bun nici rău la un fel de împinge tava, trecem apa Humorului şi rămânem cu gura căscată văzând exprimarea civilizaţiei bucovinenilor gospodari şi cu credinţă în Dumnezeu şi Maica Domnului. Toate becurile de pe digul Humorului erau sparte. Nu a scăpat niciunul. Bucovineanul a împrumutat de la ocupantul neamţ seriozitatea şi spre deosebire de ardeleanul încet, el e iute, astfel când se apucă de o treabă, o termină negreşit.

2010 09 04 (Gura Humorului) 011 [1600x1200]

2010 09 04 (Gura Humorului) 014 [1600x1200]

Ne strecurăm printre case, apoi pe o cărare printre loturi şi pomi şi când oraşul începea să se vadă binişor, ajungem în zona fânaţurilor. De aici desluşim sub cel mai sudic vârf al crestei Obcinei Mari, Toaca sau La Toacă (834 m), numele localităţii scris din copăcei plantaţi recent. Sunt aşa de minusculi, că din oraş, la acea vreme, nu era vizibilă scrierea. Acest vârf are o poziţionare care oferă o panoramă extraordinară. Are vizibilitate din/către toate punctele cardinale. Îmi aduc aminte că la un moment dat, primarul oraşului Gura Humorului, declara că tocmai din cauza acestei vizibilităţi remarcabile, pe acest vârf va ridica o statuie a lui Ştefan cel Mare, care să domine întreagă vale a Moldovei. Statuia nu a mai apărut, în schimb pe vârf e plin de stâlpi pentru radiocomunicaţii. Declaraţia primarului am luat-o cu rezerve, pentru că înainte să fie colaborator al fostei Securităţi şi primar, a fost umorist, deci e posibil ca aceasta să fi fost vreo poantă spusă la vreun bal de boboci.

2010 09 04 (Gura Humorului) 026 [1600x1200]

2010 09 04 (Gura Humorului) 045 [1600x1200]

Urcuşul nostru a fost îngreunat de câinii unei turme. Cum ciobanul nu dădea niciun semn, ne-am oprit şi am aşteptat să treacă oile în ritmul lor. Câinii ciobăneşti nu atacă, ei doar stabilesc o zonă de siguranţă între turmă şi musafirii neaveniţi. Dacă respecţi această distanţă, ei te supraveghează cât timp turma se îndepărtează, apoi ai cale liberă. Forţat am luat o pauză, în care am admirat, prin binoclu, fosta reşedinţă a Raionului Gura Humorului din vremea Regiunii Suceava.

2010 09 04 (Gura Humorului) 065 [1600x1200]

2010 09 04 (Gura Humorului) 062 [1600x1200]

Atmosferă umedă şi vânt obraznic pe vârf. Panormama splendidă, dar limitată puternic de văzduhul mohorât. Înspre răsărit ni se deschide valea Moldovei cu meandrele specifice. Jos avem Gura Humorului împărţiă în două de râul Humor. Spre nord vedem aşezarea Mânăstirea Humorului cu vechea ctitorie moldavă de care vă aminteam mai sus, iar în vârful unui deal se vede cătunul de polonezi Pleşa. În 2009 m-am plimbat pe acolo, povestea o găsiţi aici. Spre apus domină crestele munţilor acoperite de nori grei, jos se vede o parte a oraşului Frasin. La sud vedem Obcina Voroneţului, cea mai nordică parte a Munţilor Stânişoarei. Pe aceasta a fost construită pârtia de schi Şoimul, vizibilă în fotografie. Pentru a vedea valea Voroneţului, situată în sud-vestul vârfului pe care ne aflam, trebuia să schimbăm puţin poziţia.

2010 09 04 (Gura Humorului) 070 [1600x1200]

2010 09 04 (Gura Humorului) 071 [1600x1200]

2010 09 04 (Gura Humorului) 095 [1600x1200]

2010 09 04 (Gura Humorului) 098 [1600x1200]

Coborâm cu peripeţii până în parcarea pensiunii ce apare în fotografiile care încadrează acest paragraf. E cunoscută în judeţ pentru nunţile de neam prost şi adunăturile de partid finanţate de ONG-uri bugetofage. Ni se deschide privirii pentru câteva momente şi ascunsa vale a Voroneţului. Tot în 2009, am parcurs-o până la mânăstire cu nişte străini. Povestea aici. Traversăm DN17 şi urmăm şoseaua ce duce la Voroneţ, considerat acum cartier al oraşului Gura Humorului.

2010 09 04 (Gura Humorului) 106 [1600x1200]

2010 09 04 (Gura Humorului) 113 [1600x1200]

2010 09 04 (Gura Humorului) 117 [1600x1200]

Imediat cum treci Moldova, în stânga, se desprinde un drum care merge pe o fâşie de pământ între râu şi pădure. E intrarea în rezervaţie geologică Piatra Pinului şi Piatra Şoimului, cunoscută în ţară pentru peştii fosili. După câteva sute de metri, limba de pământ se lărgeşte şi ajungem la baza pârtiei Şoimul, unde era amenajat un bâlci în toată regula.

2010 09 04 (Gura Humorului) 123 [1600x1200]

2010 09 04 (Gura Humorului) 132 [1600x1200]

Am trecut Moldova pe podul suspendat şi am ajuns în parcul Ariniş, aflat exact la confluenţa celor două râuri. Bâlciul se întindea şi aici. Am mâncat ceva de la gheretele ambulante şi am mers din nou la baza pârtiei. Numărul celor care traversau podul a crescut puternic şi acum jandarmii dădeau voie numai câtorva persoane să traverseze râul în acelaşi timp. Am aşteptat vreo 20 de minute. Acum în parcul Ariniş sunt amenajate tot felul de atracţii pentru turiştii de uichend, cele mai căutate sunt piscina şi un aşa numit parc de aventură.

2010 09 04 (Gura Humorului) 202 [1600x1200]

2010 09 04 (Gura Humorului) 137 [1600x1200]

Pe Obcina Voroneţului am urcat cu telescaunul. Era 10 lei tura. Bâlciul rămânea jos şi admiram prima parte a pârtiei, una extrem de abruptă şi grea, colorată în negru pe panourile destinate schiorilor. Recent a fost inaugurată o nouă pârtie, una mai uşoară, destinată copiilor şi schiorilor neexperimentaţi. În vârf vindea răcoritoare un cetăţean şi un ecran era pregătit pentru o proiecţie nocturnă de film. Nu ştiu ce spectatori au avut pe frigul ăla condimentat cu ploaie.

2010 09 04 (Gura Humorului) 140 [1600x1200]

2010 09 04 (Gura Humorului) 148 [1600x1200]

2010 09 04 (Gura Humorului) 153 [1600x1200]

Am admirat oraşul din altă perspectivă faţă de cea oferită de vârful La Toacă şi după jumătate de oră, mai mult împinşi de frig şi ploaia măruntă, ne-am urcat în telescaun pentru a coborî. Mi-au atras atenţia stâlpii instalaţiei de transport pe cablu, fiecare ornat cu câte o caricatură a unui om politic local. Erau reclame pentru festivalul de umor care are loc în fiecare an la Gura Humorului. Loc mai potrivit pentru un asemenea festival nici nu se putea găsi, din acest oraş au plecat trei componenţi ai formulei de aur a grupului Divertis: Doru Antonesei, Florin Constantin şi Cătălin Mireuţă. În plus şi primarul a făcut parte dintr-un grup de umor care a activat într-o ligă inferioară.

2010 09 04 (Gura Humorului) 176 [1600x1200]

2010 09 04 (Gura Humorului) 178 [1600x1200]

La baza pârtiei avea loc un concurs de ţapinari. Care cu toporu’, care cu drujba. Văzându-i pe oamenii pădurii consumând lucru mecanic, mi-am amintit că Gura Humorului este un puternic centru care alimentează echipele de rugby din România şi din Franţa cu jucători de calitate. Mă întreb de ce autorităţile oraşului nu amenajează stadionul şi nu susţin o echipă de rugby de primă ligă? Bani sunt, materie primă este, numai voinţă mai trebuie. Cam un sfert dintre componenţii echipei naţionale de rugby au învăţat ce şi cum cu balonul oval la Gura Humorului.

2010 09 04 (Gura Humorului) 195 [1600x1200]

2010 09 04 (Gura Humorului) 198 [1600x1200]

Nu se poate bâlci fără muzică. Pe întuneric şi pe ploaie, pe scenă s-a strecutat şi o formaţie rock, ajunsă acolo prin ceva pile, deoarece vocea şi talentul nu-i recomanda pe componenţii ei. Nu a impresionat pe nimeni prestaţia lor, dar momentul a fost istoric, tovarăşul meu Horaţiu a mimat la bas pentru prima şi ultima oară în aer liber în faţa unui public care nu i-a înţeles prestaţia. Am mers mai apoi către oraş prin parcul neiluminat şi fiind întuneric bocnă, nu am reuşit să văd dacă becurile au fost sparte de bucovinenii civilizaţi sau pur şi simplu nu au fost instalate. Spre bucuria mea, la primărie aveau lumină şi încă ce lumină!

2010 09 04 (Gura Humorului) 215 [1600x1200]

2010 09 04 (Gura Humorului) 220 [1600x1200]

Schimbarea la faţă a aşezării cu aspiraţii urbane Gura Humorului poate fi considerată cea mai frumoasă poveste postdecembristă a unei localităţi sucevene şi este o transpunere în realitate a basmului Cenuşăreasa, în care o fată oropsită se transformă în prinţesă. Oraşul minier în care se oprea apa curentă după ora 22 şi care-şi arunca fecalele direct în Moldova, sub bagheta unui fost umorist cu probleme mari la dosarul de securist, pe care rolul de primar l-a prins excelent, în mai puţin de 10 ani, s-a transformat în cea mai atractivă staţiune din judeţul Suceava, căutată de turiştii din întreaga ţară. Încă nu e prinţesă, dar se lucrează la treaba asta.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s