Pe drumuri ardelene

08 08 2014. 00:10 Coboram în Vatra Dornei Băi dintr-un interregio. Plecasem de cu seară din Suceava într-o tură prin țară cu rucsacul în spate ca-n vremurile când o făceam mai des. Pentru că aveam planificate o grămadă de obiective, trebuia să fiu peste munți când se crăpa de ziuă. Am ales o noapte de hoinăreală în Vatra Dornei, pentru că știu bine orașul și mai ales cum sunt nopțile în stațiunea de interes național. Nimic nu se compară cu mirosul de brad care te învăluie atunci când stai să auzi cum cade roua. Aș fi putut opta și pentru Năsăud, dar urbea de pe Someșul Mare era teren necunoscut pentru mine. Ce să faci în Vatra Dornei puțin după miezul nopții? De exemplu să-ți admiri chelia pe un afiș al USV uitat încă de prin 2011 pe peretele unei clădiri din spatele gării.

Pe la gara Vatra Dornei Băi erau ceva boschetari puși pe băut și o familie de țigani care părea că-și petrece de ceva vreme nopțile în sala de așteptare. Am întins-o de acolo, pentru că dacă mă recunoștea careva mă puneau să le fac cinste cu un PET de Noroc, că eram vedetă. M-am plimbat puțin prin primitorul parc dornean, traversat sporadic de pâlcuri de cheflii rebegiți de frigul nopții montane. Liniștea domnea neperturbată. Luna pe care o zărisem pe toată perioada drumului dinspre Suceava s-a ascuns după niște nori care, din când în când, slobozeau picături răzlețe. Până spre dimineață am fost urmărit de prematurul debut al unei ploi serioase.

Pe la ora 1 am găsit o bancă luminată, într-o alveolă deasupra râului Dorna, la câțiva pași de podul pietonal, chiar în fața cazinoului, care cu acea folie pictată menită să-i ascundă hâdul chip, aduce a femeie boită în exces, dominată de siguranța reconstruirii feminității pierdute cu ajutorul inutilelor produse cu care vrăjesc lumea cei din industria frumuseții. Cu o jumate de Mountain Dew, băutură pe care o folosesc doar când am de gând să pierd noaptea, datorită cantității mari de cafeină pe care o conține, m-am apucat să citesc. Susurul apei acoperea multe din zgomotele care veneau din zona gării și din acel loc puteam observa oarecum palmat traficul de pe podul pietonal.

Cartea Jurnalul unui călător boem, la care, dintr-un tertip de marketing, a fost adăugat și subtitlul 1001 de femei de Ciprian Enea, este o amestecătură de amintiri din copilărie, gânduri și frământări interioare ce au ca temă fuga de moarte, povestea unui succes în viață ce ține mai mult de minune, jurnale de călătorie cu informații utile și la partea de 1001 femei, care ocupă poate mai puțin de un sfert din cele peste 400 de pagini, autorul ne prezintă un fel de bursă a prostituatelor de pe glob. Cât costă, ce știu să facă, cum le găsești, cum te găsesc ele pe tine, puncte tari, puncte slabe și diferite ponturi pentru cei care practică turismul sexual. În cele din urmă omul se prinde că oricât de lungă i-ar fi lista, tot va muri, că și tovarășul Mao a mierlit-o, deși a pornit pe același drum. După ce i se nasc cei doi copii, se pare că boemul călător și-a descoperit sensul vieții. Cam trasă de păr, dar captivantă.

Am citit vreo 100 de pagini între orele 1 și 3. În acest timp, un echipaj de poliție patrula, a trecut de trei ori la deal și de trei ori la vale. Nu s-a oprit să mă legitimeze. În carte povestește Enea cum a ajuns în bazarul din Cernăuți într-un veceu colectiv, unde oamenii își făceau nevoile în grup fără nicio jenă. La un moment dat se trezește că nu are cu ce să se șteargă. Nu zice cum a rezolvat problema. Ceva de genul am pățit la Chișinău, pe stadion, în pauza unui meci Zimbru – Dacia, când, după o pântecăraie rebelă, căutam ceva cu care să mă șterg. Ghinion! Nimic în jur, deși veceul arăta decent. Aveam la mine doar portofelul și pașaportul. Norocul meu a fost că, după ce mi-am făcut pașaport electronic, nu-l mai țin în buzunar, ca să nu-i distrug partea electronică slabă la șocurile mecanice, ci într-o gentuță de mână. Acolo aveam două pliante. Unul cu adresele și numerele de telefon ale ambasadelor și consulatelor românești din lume, iar al doilea cu instrucțiunile de folosire. Le-am întrebuințat pe ambele.

Deși îmbrăcat bine, după ora 3 deja mă cuprinsese frigul. Până la trenul care avea să mă lase la Năsăud, mai aveam vreo două ore, așa că am început să mă plimb prin parc și prin stațiune. În fața casei de cultură, pe un panou cu afișe decolorate de vreme, am văzut simbolul atomului și nu e niciun accident. Puțin mai la vale pe Bistrița, la Crucea, sunt câteva mine de unde se extrage minereu de uraniu, care mai apoi prelucrat, alimentează centrala de la Cernavodă. De vreo 20 de ani Vatra Dornei dă pe linie de partid șeful Companiei Naționale a Uraniului. În zona gării am regăsit aceiași boschetari veseli, care au încins o partidă de cărți. La 5 fără câteva minute a plecat trenul meu. Eram o mână de călători și numai eu am ales să merg la etaj. Trenul este de departe cel mai confortabil mijloc de transport, îl prefer și îl iubesc pentru că-mi oferă libertate maximă.

2014 08 08-10 (Nasaud-Bistrita-Targu Mures-Reghin-Toplita) 002 [1600x1200]

Zorile s-au revărsat când trenul se opintea în zona tunelelor și viaductelor din Munții Bârgăului. Pe valea Ilvei vagoanele s-au umplut ochi. Lumea mergea la oraș. Aveam să aflu că acel oraș era Năsăud. Am renunțat la giacă și la 07:23 am coborât în Năsăud împreună cu mulți oameni grăbiți. M-am dus la autogară să văd cum circulă microbuzele către Bistrița. Am găsit un program mai mult decât convenabil, erau curse la fiecare 45 de minute și apoi, cu harta urbei în cap, am plecat la plimbare. Așezarea de aproape zece mii de locuitori se întinde între dealuri de-a lungul văii Someșului Mare. Strada principală se bifurcă pe o lungime de un km și mai apoi redevine una. Zona centrală se află între aceste străzi: Bulevardul Grănicerilor și Strada Vasile Nașcu, numele aparține unui revoluționar pașoptist, învățător și apărător al drepturilor populației românești locale.

Orașul are un parfum de așezare uitată din vechiul imperiu. Peisajul urban nu se deosebește mult față de cel din Rădăuți, de exemplu. Partea cu blocuri comuniste este clar delimitată de partea veche. Cea mai importantă unitate de învățământ poartă numele lui George Coșbuc, născut puțin mai încolo la Hordou. Coșbuc și Rebreanu sunt cei mai cunoscuți oameni pe care i-a dat așa numită Țară a Năsăudului. O mai putem trece și pe zburdalnica Veronica Micle la localnici. A văzut lumina zilei aici, dar a plecat de mică peste munți, unde a fost măritată mai mult forțat cu Ștefan Micle, profesor ardelean fugit în Moldova tocmai pentru a-și putea face meseria în limba sa. Singura clădire vopsită strident e primăria. În fața ei se află un parc, în care se găsesc un monument al eroilor și o cruce care prevestește apariția unuia în plus. Din parcul dotat cu palmieri, o imbecilitate mai mare într-un oraș aproape montan nu am mai găsit până acum, se poate admira impozanta biserică ortodoxă, o construcție ceva mai nouă peste ruinele uneia foarte vechi. Cum arată și ceasurile surprinzător funcționale din cele două turle, era opt fără zece.

2014 08 08-10 (Nasaud-Bistrita-Targu Mures-Reghin-Toplita) 011 [1600x1200]

2014 08 08-10 (Nasaud-Bistrita-Targu Mures-Reghin-Toplita) 012 [1600x1200]

2014 08 08-10 (Nasaud-Bistrita-Targu Mures-Reghin-Toplita) 017 [1600x1200]

2014 08 08-10 (Nasaud-Bistrita-Targu Mures-Reghin-Toplita) 021 [1600x1200]

2014 08 08-10 (Nasaud-Bistrita-Targu Mures-Reghin-Toplita) 026 [1600x1200]

În Năsăud mai totul evoca amintirea grănicerilor. Gloria așezării se leagă de vitejia celor care au compus Al doilea Regiment Valah de Infanterie Grănicerească. Cătanele negre, cum erau denumiți acești luptători care-și vărsau sângele pentru coroana nemțească, l-au încurcat pe Napoleon atât la Austerlitz, cât și în Italia. Cea mai importantă atracție a Năsăudului este Muzeul Grăniceresc Năsăudean, ce-și are sediul în fosta cazarmă, renovată și acoperită cu draniță, pentru a păstra cât mai mult din autenticitatea de odinioară. Chiar la intrare descopăr bustul lui Vasile Nașcu, cel de care am amintit mai sus. A fost militar cinci ani în acest regiment, iar ulterior, după ce a devenit învățător, s-a luptat pentru ca bunurile fostului regiment grăniceresc să fie date spre utilizare populației românești.

Am apărut cam devreme la ușa muzeului. Nu am găsit decât femeia de serviciu și un angajat. Le-am stricat taifasul prilejuit de cafeaua de dimineață. Îmi place la nebunie să fiu unicul vizitator pe unde merg. Nu m-a ajutat prea mult ca ghid, dar am avut o conversație plăcută pe diverse teme. Pe lângă partea militară, muzeul are și o zonă de etnografie. Am admirat armele și uniformele folosite de foștii grăniceri români, care apărau un hotar pus discreționar între componenți ai aceluiași popor, ba la un moment dat au fost trimiși români ardeleni și bucovineni să se bată cu românii din tânărul Regat al României. Mi-au plăcut costumele populare de nuntă și niște obiecte culese din vechile biserici ortodoxe românești ale Năsăudului, de pe care am descifrat numele scrise în alfabet chirilic.

2014 08 08-10 (Nasaud-Bistrita-Targu Mures-Reghin-Toplita) 035 [1600x1200]

2014 08 08-10 (Nasaud-Bistrita-Targu Mures-Reghin-Toplita) 037 [1600x1200]

2014 08 08-10 (Nasaud-Bistrita-Targu Mures-Reghin-Toplita) 040 [1600x1200]

2014 08 08-10 (Nasaud-Bistrita-Targu Mures-Reghin-Toplita) 042 [1600x1200]

Nu toți românii l-au servit pe împărat. Unii s-au mai revoltat și au plecat prin codri. Grigore Leșe nu a lăsat să se stingă un cântec de cătănie din zonă, care și azi tulbură pe cei care gândesc cât de cât și mai ales simt românește. Decât la neamțu’ cătană, mai bine în codru c-o armă!

Am găsit în autogară un microbuz care pleca spre Bistrița în 10 minute. M-am așezat strategic exact în spatele șoferului. Nu aveam de mers mult, doar 4 km până la următoarea oprire. Satul Liviu Rebreanu, fost Prislop, ce apare în romanul Ion sub numele Pripas. Casa memorială Liviu Rebreanu e chiar la intrarea dinspre Năsăud, prima pe partea dreaptă. Din curte se vede peste drum locul unde a fost casa lui Ion a Glanetașului. Și aici tot primul vizitator am fost, însă acum am avut parte de ghid, un domn dedicat care mi-a povestit viața scriitorului și ce pot vedea în acel muzeu. Casa veche are trei camere, două se pot vizita, iar a treia, în care se află masa de lucru a lui Rebreanu și alte obiecte de mobilier originale, se poate admira din prag. Lângă a fost construită o clădire nouă cu amfiteatru, în care grupurile mari pot viziona filme, concerte sau pot asculta prelegeri.

Pe Șerban Ionescu l-a prins foarte bine rolul de țăran. Ion nu a fost o întâmplare și asta a demonstrat-o rolul din Pădureanca. Filmul Ion nu s-a turnat în acest sat, ci undeva în județul Sibiu, însă graiul, jocurile și portul sunt curat năsăudene. Rebreanu în proză și Goga în versuri, au surprins cel mai bine viața românului ardelean sub stăpânire străină. Pe Liviu Rebreanu l-a urmărit toată viața tragedia fratelui său, pe care a redat-o magistral în Pădurea spânzuraților. Acelor tolomaci militanți din gură, pe forumuri și pe Facebook pentru țara multietnică Transilvania separată de miticii de la București care le fură bogăția, le recomand câteva lecturi ale operelor acestor scriitori și mai ales câteva biografii de români ardeleni fugiți la Iași sau București să poată face școală și riscurile la care se supuneau aducând cărți românești pentru tinerii români de peste munți. Un asemenea om a fost și Badea Cârțan.

2014 08 08-10 (Nasaud-Bistrita-Targu Mures-Reghin-Toplita) 047 [1600x1200]

2014 08 08-10 (Nasaud-Bistrita-Targu Mures-Reghin-Toplita) 048 [1600x1200]

2014 08 08-10 (Nasaud-Bistrita-Targu Mures-Reghin-Toplita) 053 [1600x1200]

Am mers cam un km spre Bistrița prin satul plin de drapele tricolore, exact cum m-a sfătuit ghidul și am ajuns la casa preotului Belciug, personaj și el în Ion, interpretat în film de Besoiu. Peste drum de casă se găsesc stația de autobuz și o crâșmă cu terasă. Am luat o pauză de jumătate de oră, că de când am coborât din tren am tot umblat și rucsacul mă cam incomoda cu greutatea lui. Deja se încălzise serios și, ca Baba Dochia, am mai dat jos un cojoc, în cazul meu cămașa, rămânând doar în tricou. În crâșmă niște moși vorbeau de o mare ispravă a echipei de fotbal Petrolul în cupele europene. Eu eram complet deconectat de la noutățile zilei.

2014 08 08-10 (Nasaud-Bistrita-Targu Mures-Reghin-Toplita) 057 [1600x1200]

2014 08 08-10 (Nasaud-Bistrita-Targu Mures-Reghin-Toplita) 058 [1600x1200]

Din Liviu Rebreanu drumul trece prin câteva localități și urcă un deal serios până în vârful unei trecători, care despărțea cu secole în urmă Țara Năsăudului, populată cu români, de așezarea săsească Bistrița. De pe serpentinele pasului se văd masivele culmi rotunjite ale Călimanilor. În Bistrița au fost aduși de coroana maghiară în secolele XII, XIII și XIV tot felul de vorbitori de limbi germanice din vestul Europei. Acestora li s-a spus generic sași. Către valea râului de la care a împrumutat orașul numele se coboară printre livezi de meri. Această parte a dealului are față către sud, deci este protejată de vânturile reci dinspre nord și astfel oferă condiții bune pentru cultivarea pomilor fructiferi. La Bistrița trebuia să mă întâlnesc cu Suciu, partenerul de drumeție și gazda mea pentru următoarele trei nopți. El venea de la Târgu Mureș. Am ajuns cu vreo jumătate de oră mai repede decât el.

Autogara se află lângă gară, așa că am mers să vizitez obiectivul și am rămas mirat că întreaga gară Bistrița Nord este reabilitată, curată și civilizată. Puține gări din România au avut această șansă. Ce e cu adevărat remarcabil, e că în această gară, pe lângă CFR Călători, operează și două firme private: Regiotrans și Regional. De fiecare dată când văd astfel de situații, mă întreb de ce naiba nu vine niciun operator privat pe secția Dornești – Putna, una destul de profitabilă. Răspunsul îl am și e foarte simplu, e știut de toată lumea, firmele de microbuze au interese puternice în zonă și sunt ajutate decisiv de factorul politic.

2014 08 08-10 (Nasaud-Bistrita-Targu Mures-Reghin-Toplita) 065 [1600x1200]

Cum orașul este flancat în partea nordică de livezi de meri și chiar se laudă cu primul producător de suc de mere de pe piața capitalistă românească postdecembristă, conducerea orașului s-a gândit să transforme mărul într-un fel de simbol local. În consecință, reședința județului Bistrița-Năsăud a fost împânzită cu mere de toate culorile, ba chiar am zărit și o jumătate de măr suită pe un soclu. Mărul nu este singurul obiect chicios ce se poate descoperi pe unde te aștepți mai puțin prin oraș, aceiași conducători cu idei, au amplasat și struți pe unde le-a trecut prin cap, asta pentru a onora stema orașului, care așa cum ne arată capacele de canal din zonele reabilitate, conținea încă din Evul Mediu un struț.

2014 08 08-10 (Nasaud-Bistrita-Targu Mures-Reghin-Toplita) 067 [1600x1200]

2014 08 08-10 (Nasaud-Bistrita-Targu Mures-Reghin-Toplita) 132 [1600x1200]

2014 08 08-10 (Nasaud-Bistrita-Targu Mures-Reghin-Toplita) 073 [1600x1200]

Cunoșteam Bistrița relativ bine. O mai vizitasem înainte, când am trecut și pragul muzeului. Am luat masa într-o casă verde cu terasă în spate pe peretele căreia ni se spune că a acolo a trăit și a creat o scurtă perioadă Lucian Blaga. Apoi pornim pe străzi să vedem ce s-a mai schimbat. De la pietonalul reabilitat din centrul vechi plin cu terase, pavajul, canalizarea și iluminatul radiază către periferia cetății. Deocamdată mai e mult de lucru.

2014 08 08-10 (Nasaud-Bistrita-Targu Mures-Reghin-Toplita) 106 [1600x1200]

2014 08 08-10 (Nasaud-Bistrita-Targu Mures-Reghin-Toplita) 071 [1600x1200]

2014 08 08-10 (Nasaud-Bistrita-Targu Mures-Reghin-Toplita) 080 [1600x1200]

Cea mai veche biserică din oraș se găsește în capătul pietonalului dinspre Suceava. Mânăstirea minorită Sf. Andrei sau Biserica de la Coroana datează din secolul XIII și a tot trecut de la un cult creștin la altul. Momentan e disputată de ortodocși și greco-catolici. În fața ei se află statuia lui Alexandru Ioan Cuza, iar interiorul este unul mai special, nu prea vezi pictură bizantină în interior gotic.

2014 08 08-10 (Nasaud-Bistrita-Targu Mures-Reghin-Toplita) 084 [1600x1200]

2014 08 08-10 (Nasaud-Bistrita-Targu Mures-Reghin-Toplita) 085 [1600x1200]

Simbolul orașului Bistrița nu e nici struțul și nici mărul, ci biserica evanghelică ce datează din secolul XVI. Construcția a înlocuit prima biserică a sașilor ce data de la începutul secolului XIV. În 2008 turnul a fost cuprins de un incendiu puternic. A fost refăcut cu materiale provenind dintr-o biserică similară aflată într-un sat bistrițean părăsit de nemți. Ca orice biserică veche, are o istorie bogată ce cuprinde numeroase degradări și distrugeri, pe care le urmează refaceri mai mult sau mai puțin inspirate.

2014 08 08-10 (Nasaud-Bistrita-Targu Mures-Reghin-Toplita) 075 [1600x1200]

2014 08 08-10 (Nasaud-Bistrita-Targu Mures-Reghin-Toplita) 111 [1600x1200]

Am găsit-o deschisă și am intrat. Câteva familii mixte, de nemți și români, ai căror copii abia legau o propoziție în limba română, vizitau obiectivul. Responsabilul monumentului ne propune să urcăm în turn. După refacere, urcarea se face cu un lift cu pereți transparenți, exact ca acela din corpul C al USV, adică unul care se defectează de trei ori pe săptămână. Asemenea lifturi am mai văzut la Salina Turda, unde stau mai mult blocate și le dau mari bătăi de cap unor muncitori care fug cu trusa de scule de la unul la altul. Oarecum sceptic am urcat.

Sus vântul sufla cu putere, dar priveliștea era fermecătoare. Spre N-E se văd jos pietonalul, clădirile centrului vechi și în plan depărtat cea mai impozantă culme a Munților Bârgăului, aflată între văile Ilvei și Bârgăului, al cărei cel mai important vârf este Heniul Mare (1611 m), spre E – S-E se văd sub un deal păduros casa de cultură și stadionul pe care joacă Gloria Bistrița, în S-V și V se observă bisericile ortodoxă și catolică, iar înspre N, jos Colegiul Național Liviu Rebreanu, zona industrială și mai sus pe deal întinsele livezi de meri. Un excelent tur de orizont care te lasă fără grai.

2014 08 08-10 (Nasaud-Bistrita-Targu Mures-Reghin-Toplita) 113 [1600x1200]

2014 08 08-10 (Nasaud-Bistrita-Targu Mures-Reghin-Toplita) 114 [1600x1200]

2014 08 08-10 (Nasaud-Bistrita-Targu Mures-Reghin-Toplita) 116 [1600x1200]

2014 08 08-10 (Nasaud-Bistrita-Targu Mures-Reghin-Toplita) 118 [1600x1200]

2014 08 08-10 (Nasaud-Bistrita-Targu Mures-Reghin-Toplita) 120 [1600x1200]

La capitolul personalități, Bistrița se poate lăuda cu Andrei Mureșanu, revoluționarul pașoptist care a scris Un răsunet, devenit imn național al României după Revoluția din 1989, dar aflat demult în conștiința românilor drept cântec mobilizator în situațiile delicate ale istoriei. Nu l-am găsit pe Andrei Mureșanu, dar am dat peste Eminescu. În orașele României și în comunitățile de români autohtoni de peste graniță, se desfășoară o adevărată întrecere a reprezentării lui Eminescu cât mai hidos posibil. Bistrița se înscrie cu mari șanse de a se face remarcată în această competiție.

 2014 08 08-10 (Nasaud-Bistrita-Targu Mures-Reghin-Toplita) 134 [1600x1200]

La 15:53 părăseam Bistrița pentru o călătorie de peste 100 de km cu un tren Regiotrans până la Luduș, pe valea Mureșului. Am ajuns cam târziu la gară și abia am reușit să găsim locuri într-un capăt de automotor. Am ales să traversez câmpia transilvană din curiozitate. În urmă cu mulți ani am străbătut-o cu mașina, de la E la V, de la Reghin la Cluj-Napoca și atunci am fost mirat cât de sălbatică și uitată de lume e zona și chiar mă gândeam că dacă nu ar exista Clujul, foarte tristă ar fi această parte a României. Acum a sosit timpul să străbat această câmpie de la N la S, adică de la Bistrița la Luduș.

Peisajul nu se schimbă repede. Mai întâi trenul ocolește dealurile până atinge valea Șieului și lasă mare parte a călătorilor în satele din apropierea orașului. De la Lechința spre S-V, deja dealurile se aplatizează, pierd pădurile și ogoarele le acoperă în mare parte. Doar cele mai abrupte, care nu se pot ara, sunt folosite pentru pășunatul turmelor de oi și vaci. Până la Lechința, satele sunt ba românești, ba nemțești, ba ungurești, fiecare cu consistentă populație de țigani. Câmpia Transilvaniei este de fapt o zonă colinară cu altitudine mai mică decât a dealurilor care o înconjoară. Satele cu case înghesuite se transformă în unele cu case răsfirate sau gospodării izolate aflate la sute de metri una față de alta. Populația majoritară este formată din etnici români.

2014 08 08-10 (Nasaud-Bistrita-Targu Mures-Reghin-Toplita) 143 [1600x1200]

2014 08 08-10 (Nasaud-Bistrita-Targu Mures-Reghin-Toplita) 146 [1600x1200]

2014 08 08-10 (Nasaud-Bistrita-Targu Mures-Reghin-Toplita) 158 [1600x1200]

2014 08 08-10 (Nasaud-Bistrita-Targu Mures-Reghin-Toplita) 170 [1600x1200]

La Sărmășel suntem cam la jumătatea drumului și deja am intrat în județul Mureș. Ne aflăm undeva în vestul acestuia. Aici și-au stabilit cei de la Regiotrans cartierul general pentru această secție și își garează automotoarele, pe care le-au dotat cu tricolor. În trenurile lor e la mare cinste maneaua, iar Guță e rege și nu mă refer la călători, ci la personalul operatorului feroviar privat. Acordurile deosebitei muzici se aud la difuzoarele automotoarelor.

De aici până dincolo de Mureș și Târnave este arealul românesc cel mai bogat în gaze naturale. Din loc în loc, în deplasarea noastră către sud, observăm instalații de captare sau înmagazinare a gazelor naturale. Cel mai răsărit oraș întâlnit de la Bistrița încoace este Sărmașu, însă și acesta a dobândit statutul datorită pixului lui Cozmâncă în 2003. Din Sărmașu a plecat Ovidiu Iuliu Moldovan, actor care-l interpretează extraordinar pe Horea, în filmul dedicat luptătorului pentru drepturile românilor aflați sub ocupație. În zonă, ungurii, după cum le stă în fire, s-au dedat la măceluri în prima jumătate a secolului trecut și i-au căsăpit fără discriminare pe români și pe evrei.

2014 08 08-10 (Nasaud-Bistrita-Targu Mures-Reghin-Toplita) 180 [1600x1200]

2014 08 08-10 (Nasaud-Bistrita-Targu Mures-Reghin-Toplita) 183 [1600x1200]

2014 08 08-10 (Nasaud-Bistrita-Targu Mures-Reghin-Toplita) 184 [1600x1200]

Câmpia Transilvaniei a fost străbătută de o rețea de căi ferate înguste. Una pornea de la Lechința, iar alta de la Miheșu de Câmpie. Una pornea de la N la S, alta de la E la V și se întâlneau la Band, sat făcut celebru de Mircea Rusu. De la Band linia mergea către Târgu Mureș, de unde urca pe valea Nirajului și se termina la Sovata. Din această cale ferată mai există două fragmente funcționale exploatate turistic de niște proprietari de mocăniță. La Miheșu de Câmpie se vede terasamentul gol și un semafor mecanic rămas fără rost. Multe localități întâlnite au în componența numelui sintagma de Câmpie, asta pentru că sunt străbătute de Pârâul de Câmpie.

2014 08 08-10 (Nasaud-Bistrita-Targu Mures-Reghin-Toplita) 190 [1600x1200]

În județul Mureș există o salbă de lacuri piscicole cu luciu de apă întins pe zeci de hectare, realizată prin îndiguirea Pârâului de Câmpie și a afluenților săi. Într-unul din acestea, la Tăureni, a căzut elicopterul care-l transporta pe mafiotul mureșean Țerbea, finanțator al echipei de fotbal din Târgu Mureș. A picat exact când DNA-ul a ajuns la el și a început să ciripească. Ironia sorții a făcut ca din accident să scape doar amanta lui, care nu știu prin ce mijloace și-a însușit mare parte din averea defunctului.

2014 08 08-10 (Nasaud-Bistrita-Targu Mures-Reghin-Toplita) 196 [1600x1200]

În apropiere de Luduș satele devin din nou compacte, iar dealurile redevin zvelte. Mureșul împarte orașul în două părți aproximativ egale. Și la Luduș, zona de case este delimitată de cea de blocuri comuniste. Atingem valea Mureșului la 19:36 și coborâm exact când două marfare ce deservesc Azomureș făceau cruce. La 20:46 aveam trenul către Târgu Mureș, deci cam o oră să vizităm orașul. Gara este amplasată nefericit undeva la marginea localității.

2014 08 08-10 (Nasaud-Bistrita-Targu Mures-Reghin-Toplita) 203 [1600x1200]

2014 08 08-10 (Nasaud-Bistrita-Targu Mures-Reghin-Toplita) 209 [1600x1200]

Abia am început să ne plimbăm printre blocurile clasei muncitoare rămasă fără fabrici și uzine, că norii au început să ne atenționeze cu rafale sporadice. Ne-am forțat norocul și am ajuns până în parcul din fața primăriei. Mai departe nu a fost chip să înaintăm, pentru că a început să plouă serios. Am observat că Ludușul și-a depus și el candidatura pentru urbea cu cel mai caraghios Eminescu. Ne-am băgat undeva să ne adăpostim de ploaie și am ajuns ulterior la gară cu un minut înainte de sosirea trenului nostru. Ce m-a impresionat la un oraș care are mai puțin de 20 de mii de locuitori și un renume care nu-i prea face cinste, a fost parcarea disciplinată a mașinilor, care lasă trotuarele libere pentru pietoni. Mai târziu aveam să aflu că se vedea influența pozitivă venită dinspre Târgu Mureș la capitolul administrație.

2014 08 08-10 (Nasaud-Bistrita-Targu Mures-Reghin-Toplita) 214 [1600x1200]

Județul Mureș are cea mai numeroasă populație de țigani raportată la totalul populației dintre toate județele României. Indiferent de limba pe care o vorbesc, română sau maghiară, țiganii sunt așezați masiv în S-V județului pe văile Mureșului și Pârâului de Câmpie. În drumul de la Luduș la Târgu Mureș, am observat că CFR-ul practică discriminarea pozitivă. Probabil așa cer directivele transmise de Comisia Europeană. Grupurile de țigani pe care le-am văzut urcând din diferite stații de pe valea Mureșului, nu au bilet și nici controlorul nu-și bate capul măcar să-i întrebe pe acești călători privilegiați de legitimații de călătorie sau abonamente sau să le facă observație să nu mai asculte manele la telefon sau să scuipe semințe. Nu-și permite așa ceva pentru a nu-l acuza Mircea Toma și Monica Macovei de rasism.

La 21:43 puneam piciorul pentru prima dată în Târgu Mureș. Din întuneric o gară mizerabilă, deloc primitoare, m-a întâmpinat. Încă picura și orașul era spălat bine de ploaia de vară care ne udase pe străzile Ludușului.

Anunțuri

6 gânduri despre „Pe drumuri ardelene

  1. Salut,domnule Spetcu !Am citit din nou cu placere ceea ce ai scris despre calatoria in Ardeal,si ca de obicei mi-a placut totul,mai putin picaturile de otrava strecurate aici la adresa celorlalte natii care traiesc pe-aici.Eu ti-am mai scris candva tot din cauza asta atunci cand ai scris despre natiile care convietuiesc in Timisoara.Poate-ti amintesti ,era vorba de sarbi,nemti unguri,etc…E pacat sa strici o descriere frumoasa si documentata a locurilor cu „intepaturi” de genul asta.Sper ca nu te-am suparat cu prostiile mele,si-ti doresc o seara minunata.

    • Îmi amintesc desigur. Puțină răutate nu strică. De felul meu sunt tolerant, dar îmi plac tachinările și lucrurile adevărate spuse măcar în glumă. Nu m-ai supărat deloc și îți mulțumesc că mă urmărești. Cât ai trăit în Târgu Mureș, ai văzut vreun țigan trecând pe la casa de bilete a gării?

        • De acord și e nevoie de educație cu forța, dacă nu se poate cu morala. La Târgu Mureș nu am văzut niciunul cu bilet, dar pe secția București – Oltenița, pe care operează firma privată TFC, pe lângă controlori, în garnituri sunt și agenți de pază și astfel, indiferent de etnie, călătorii urcă numai cu bilet. Așa secția a devenit profitabilă în două săptămâni de la preluare.

  2. Frumos scris, ca de obicei. Chiar așteptam ceva noutăți.
    Legat de descriminarea pozitivă făcută de CFR, se practică și pe traseul Ilva Mică – Suceava (și invers), unde nu îi întreabă nimeni de sănătate pe tuciurii care fac GH Oraș – Berchișești/Lucăcești.
    De sărbători mai ales, când umblă ăștia la urat/colindat pe sate, nașu’ stă baricadat în primul compartiment și nu iese de acolo.
    Uite poze făcute astăzi în R5702, după ce niște tuciurii au coborât: http://imgur.com/a/HCTBL

    • Cunosc fenomenul. Cei mai mulți urcă de la Berchișești și sunt de loc din Mironu. Numărul lor crește semnificativ în perioada afinelor și bureților, atunci urcă grupuri mari cu tot felul de saci, căldări și sunt al naibii de gălăgioși.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s