De la Iacobeni la Vatra Dornei pe creasta Munților Suhard

21 06 2014. Iunie a fost mereu o lună ploioasă la Suceava, dar aşa de friguroasă ca în acest an nu s-a mai întâmplat să fie niciodată. Printre ploi, ajutat şi de previziunile meteorologice, am reuşit, împreună cu nişte tovarăşi, o frumoasă drumeţie montană. Pe la 5:30, la plecare din Suceava, picura răzleţ şi norii erau purtaţi de vânt, apoi, până la Iacobeni, ceva mai puţin de trei ore de mers cu un regio, fost personal, a plouat chiar abundent pe alocuri. Destul de descurajant, însă aveam încredere în saitul după care mă ghidez de mai bine de şapte ani. Între gara Iacobeni şi DN 17 este o crâşmă. Ne-am băut acolo cafeaua în speranţa că ploaia se va opri de tot.

2014 06 21 (Suhard) 001 [1600x1200]

Şi s-a oprit, aşa că am pornit la drum. Iacobeni este un sat situat pe Bistriţa Aurie, în Judeţul Suceava, între Vatra Dornei şi Pasul Mestecăniş. Un cioban din Maramureş pe nume Iacob, s-a rătăcit pe acolo şi i-a plăcut aşa de mult, că a rămas, dar nu prea mult, că au venit ocupanţii nemţi, care şi-au adus o armată de geologi şi s-au apucat de săpat după aur. Nu au găsit aur, ci numai mangan şi pentru a-l exploata nemţeşte, cum le era obiceiul, au scurs pe valea Bistriţei Aurii tot felul de neamuri din imperiu. Manganul se mai exploatează şi acum, dar numai într-un singur loc, cariera Arşiţa din Giumalău.

În faţa gării, chiar peste linii, mai jos de biserica al cărei acoperiş este similar celor de la Sf. Ioan şi Sf. Gheorghe Mirăuţi din Suceava, Sf. Nicolae din Cernăuţi şi Adormirea Maicii Domnului din Câmpulung Moldovenesc, se găseşte un pod peste Bistriţa Aurie. Am traversat podul şi am mers la deal pe pârâul Ciotina. Câteva minute printre case, apoi se iese din sat. Panouri montate de-a lungul drumului ne arată că acesta este deschis numai celor care exploatează lemn şi acest lucru se observă din abundenţa de noroi frământat de roţile utilajelor. După o oră ajungem la o intersecţie. În stânga urcă, pe pârâul Ciotina, un drum care merge până sub Vârful Iacob. În dreapta, drumul pe care am mers noi, urcă pe pârâul Clemenţii.

2014 06 21 (Suhard) 006 [1600x1200]

2014 06 21 (Suhard) 007 [1600x1200]

2014 06 21 (Suhard) 011 [1600x1200]

2014 06 21 (Suhard) 020 [1600x1200]

După încă jumătate de oră de mers, ajungem la ultima confluenţă, după care panta se înăspreşte serios. Avem de ales iar. În stânga urcă un drum pe un pârâu până sub Muntele Tarniţa, iar în dreapta continuă drumul nostru. La un moment dat se văd ceva intervenţii pentru ca pârâul să fie separat de drum, însă se renunţă la ele după câteva sute de metri şi pârâul se mută din albie pe drum. Urcăm pe albie ceva timp şi facem descoperiri interesante. Mai întâi un cuib de pasăre sub o piatră, destul de aproape de firul apei, apoi, cam de unde izvora cea mai mare parte a fluxului pârâului, bine camuflată de vegetaţie şi cioate, găsesc o gură de mină părăsită. În tot acest timp ne-am ghidat după hărţi.

2014 06 21 (Suhard) 026 [1600x1200]

2014 06 21 (Suhard) 031 [1600x1200]

2014 06 21 (Suhard) 046 [1600x1200]

2014 06 21 (Suhard) 054 [1600x1200]

2014 06 21 (Suhard) 050 [1600x1200]

De la mina părăsită urcă în dreapta un drum până într-o zonă defrişată. De aici, scăldat de soare, şi saitul meu nu greşise, vedem Vârful Fărăoane. Pe o cărare ieşim în apropierea unei stâni populate. Maşinile staţionate pe acolo aveau număr de Bistriţa-Năsăud. De la Iacobeni şi până la ieşirea în golul alpin am făcut cam două ore cu tot cu o pauză de alimentare.

2014 06 21 (Suhard) 058 [1600x1200]

2014 06 21 (Suhard) 068 [1600x1200]

Trecem de turma de oi şi nişte cai care leneveau şi ne înscriem pe traseul de creastă bandă albastră exact sub vârf. Acesta ocoleşte vârful, care este accesibil doar dinspre sud, celelalte feţe ale sale fiind acoperite cu vegetaţie pitică de conifere. O abatere de la traseul marcat până pe Fărăoane durează aproape două ore, urcare şi coborâre. Am ales să urcăm acest vârf fiindcă este destul de neglijat şi inaccesibil. Cei mai mulţi dintre drumeţii care fac creasta Suhardului preferă să-l ocolească. Să-l urcăm direct era mult prea solicitant, aşa că am mers pe traseul de creastă până într-o trecătoare aflată în lateral, având în vârful ei gard. Acolo am întâlnit un grup de ieşeni care au urcat din Ciocăneşti şi mergeau pe Ouşoru.

2014 06 21 (Suhard) 073 [1600x1200]

2014 06 21 (Suhard) 074 [1600x1200]

Nişte nori reci, din care se scurgeau picături mărunte şi enervante, ne-au acompaniat până pe vârf. Am urcat prin vegetaţie udă, în special tufe de afin care ajungeau până la gambă. În partea superioară, stâncile pătrund tot mai des prin verdele muntelui, iar unele dintre ele te duc cu gândul la sfincşii atât de întâlniţi în Carpaţi. Vârful are aspectul unei cetăţi, iar pe final, pentru a nu fi nevoit să te strecori prin jnepeniş, foloseşti ceva abilităţi de căţărător. Cam trei ore şi jumătate am făcut din Iacobeni până pe Vârful Fărăoane.

2014 06 21 (Suhard) 078 [1600x1200]

2014 06 21 (Suhard) 083 [1600x1200]

2014 06 21 (Suhard) 085 [1600x1200]

2014 06 21 (Suhard) 086 [1600x1200]

La 1715 m, până ne-am schimbat hainele transpirate şi ne-am hidratat, norii au dispărut şi soarele şi-a reintrat în drepturi. Vântul bătea slab, astfel că am putut sta în tricou cam jumătate de oră, tot timpul petrecut de noi pe Vârful Fărăoane. Munţii Suhard sunt împărţiţi în trei formaţiuni: Omu, cea mai înaltă, Fărăoane, cea mai ocolită şi Ouşoru, cea mai căutată datorită poziţionării şi panoramelor oferite. Traseul de creastă ocoleşte toate aceste trei vârfuri. De pe Fărăoane, după ce norii s-au ridicat, observăm: în NE satul Ciocăneşti pe Bistriţa Aurie, spre SE Depresiunea Dornelor cu vedere spre Poiana Stampei şi spre S creasta Suhardului cu Ouşoru foarte clar definit, având Călimanii pe fundal. Deocamdată norii nu ne lăsau să vedem Giumalăul înspre E, segmentul nordic al crestei Suhardului şi vârfurile estice ale Munţilor Rodnei.

2014 06 21 (Suhard) 091 [1600x1200]

2014 06 21 (Suhard) 092 [1600x1200]

2014 06 21 (Suhard) 094 [1600x1200]

După o coborâre brutală de câteva zeci de minute printre colţuri stâncoase şi tranşee uitate din Primul Război Mondial, atingem banda albastră. Acum putem observa întreaga creastă a Giumalăului şi Pietrosul Bistriţei. Pornim la drum pe traseul marcat către Vatra Dornei şi în curând intrăm în pădure.

2014 06 21 (Suhard) 109 [1600x1200]

2014 06 21 (Suhard) 115 [1600x1200]

2014 06 21 (Suhard) 119 [1600x1200]

2014 06 21 (Suhard) 121 [1600x1200]

Ocolim uşor prin dreapta Vârful Tarniţa 1542 m şi ieşim din pădure într-o zona relativ plată, aproape de Piciorul Stejii 1398 m, pe care-l ocolim prin stânga. În spate, acoperit încă de nori, vedem Vârful Omu 1932 m, în faţă avem Ouşoru 1638 m şi pentru o foarte scurtă perioadă vedem şi Fărăoane 1715 m, vârful de pe care tocmai coborâsem.

2014 06 21 (Suhard) 127 [1600x1200]

2014 06 21 (Suhard) 131 [1600x1200]

2014 06 21 (Suhard) 138 [1600x1200]

2014 06 21 (Suhard) 143 [1600x1200]

În zona Vârfului Iacob 1322 m, porţiune acoperită cu păşuni, unde densitatea de stâni este foarte mare şi turmele sunt omniprezente, înţelegem că nu peste mult timp va ploua. Nicio surpriză pentru noi, saitul cu pricina progonoza o ploiţă în jur de ora 15. Vedem că acolo nu au ajuns numai ciobanii, ci şi drujbiştii. Chelirea unei văi care coboară în Coşna a început.

2014 06 21 (Suhard) 148 [1600x1200]

2014 06 21 (Suhard) 152 [1600x1200]

2014 06 21 (Suhard) 154 [1600x1200]

2014 06 21 (Suhard) 155 [1600x1200]

Am avut oarecum noroc, exact când am intrat în pădure, sub Vârful Livada, a început să plouă mai serios. Pelerinele şi-au făcut din plin datoria şi nu am fost afectaţi în niciun fel de ploaie. Marcajele sunt destul de rare în zona împădurită. Din cauza utilajelor forestiere, drumul este fărmat, deseori coborând tot felul de şleauri din munte, care merg o perioadă pe traseul marcat, apoi coboară de pe curba de nivel pe care acesta merge, direct într-o vale. E nevoie de puţină atenţie pentru a nu fi dezorientat de aceste întretăieri cu drumuri forestiere improvizate. Porţiunea prin pădure e lungă, aproape o oră de mers şi se sfârşeşte în zona unei stâni părăsite în apropiere de Ouşoru.

2014 06 21 (Suhard) 161 [1600x1200]

2014 06 21 (Suhard) 166 [1600x1200]

Ploaia s-a sfârşit exact când am ajuns la stâna lui Pardău de sub Ouşoru. De aici înainte cunoşteam zona după drumeţia din 2011, din care am rămas cu multe amintiri frumoase. La acestă stână, traseul de creastă bandă albastră se intersectează cu traseul cruce albastră, care traversează creasta Suhardului de la Iacobeni la Dorna Candrenilor pe sub Ouşoru. La stână am întâlnit un flăcău de 15-16 ani, care mi-a spus că cel care ne-a omenit aici în 2011, a fost spulberat în 2013 de un tir în Floreni, localitate aflată la baza Ouşorului. Această veste m-a întristat, pentru că îmi imaginam că-l voi găsi la stâna şi-l voi saluta. Din Vârful Fărăoane şi până sub Ouşoru, unde am făcut un popas pentru alimentare, am făcut în jur de trei ore.

2014 06 21 (Suhard) 168 [1600x1200]

2014 06 21 (Suhard) 172 [1600x1200]

Până în Vatra Dornei mai aveam aproape trei ore de mers. Traseul este uşor şi plăcut. Câteva picături de ploaie ne-au mai sâcâit puţin, dar nu suficient cât să scoatem din nou pelerinele din rucsaci. Călimanii cu stâncile 12 Apostoli (vedeţi în legătură în poza 37 cum se văd Fărăoane şi Ouşoru de pe 12 Apostoli) arată bine, iar Ouşoru rămâne în spate învăluit în ceaţă şi nori.

2014 06 21 (Suhard) 174 [1600x1200]

2014 06 21 (Suhard) 177 [1600x1200]

2014 06 21 (Suhard) 183 [1600x1200]

2014 06 21 (Suhard) 187 [1600x1200]

Traseul de pe culmea Runcului în cea mai mare parte a sa coboară. Depresiunea Dornelor se vede ca în palmă, uneori zărindu-se şi râul Dorna. Jos, în localitatea Roşu, practic lipită de Vatra Dornei, se găsesc fabricile de îmbuteliat apă minerală carbogazoasă vândută sub numele de Poiana Negri, Dorna şi Bucovina. Apa minerală plată Izvorul Alb este captată de pe cealaltă parte a Ouşorului şi îmbuteliată la Dorna Candrenilor. După ce Dorna se varsă în Bistriţa Aurie la Vatra Dornei, Bistriţa rămâne fără Aurie şi de acum încolo până la Bacău, unde se varsă în Siret, se va numi doar Bistriţa.

2014 06 21 (Suhard) 193 [1600x1200]

2014 06 21 (Suhard) 195 [1600x1200]

Pe o coastă, într-un ţarc imens în care păşteau fără griji vreo 20 de vaci, am găsit fragi. Nu am rezistat ispitei, chiar dacă nu erau tocmai copţi. Fragii au un gust mult mai plăcut şi mai aromat decât al căpşunilor care se găsesc în comerţ, iar faptul că-i culegi cu mâna ta, dublează plăcerea dată de simpla mâncare a lor, nespălaţi desigur.

2014 06 21 (Suhard) 197 [1600x1200]

2014 06 21 (Suhard) 198 [1600x1200]

Prima privelişte asupra staţiunii de interes naţional Vatra Dornei ne-a revelat pârtiile râzând în soare ca blocurile comuniste odinioară. Am coborât cu atenţie de pe Runc. Traseul marcat duce exact la gara Vatra Dornei Băi. De aici am luat acceleratul de Bucureşti, cel care ajunge la Suceava la miezul nopţii şi în capitală pe la 7 dimineaţa. Cei de la CFR Călători au avut o foarte bună idee să încurajeze călătoria cu trenul în zona montană a judeţului, astfel că pe porţiunea Ilva Mică – Suceava, tariful pentru bilet fără loc cu interregio este acelaşi cu preţul călătoriei cu regio. Acest lucru mă face să mă mai gândesc la vreo două-trei plimbări montane de o zi în acest an.

2014 06 21 (Suhard) 202 [1600x1200]

Anunțuri

3 gânduri despre „De la Iacobeni la Vatra Dornei pe creasta Munților Suhard

  1. Iacobeni-Vatra Dornei ,pe sosea sau cu trenul 12km, o calatorie banala. Iata cum poate deveni o calatorie de vis cu putina imaginatie! Va felicit pentru material!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s