Oraşul Imnului

19 08 2010. Avea să fie o zi lungă şi al naibii de solicitantă. La puţine minute după ora 5 dimineaţa, părăseam Roşiorii de Vede cu destinaţia Râmnicu Vâlcea. Ultima parte a călătoriei printre vestigiile de la sud de Carpaţi urma să fie una solitară. Nu mai aveam ghid, nu mai aveam obiective clar definite, în afară de Cozia. Cum drumul către vestita mânăstire trece prin Râmnicu Vâlcea, am hotărât, în gara Roşiori Nord, să petrec câteva ore în urbea de pe Olt. Până acolo am schimbat trei trenuri. Mai întâi m-am deplasat către vest cu un personal până la Caracal, unde am şi mâncat ceva în cele 20 de minute de aşteptare, apoi am schimbat direcţia de deplasare către nord. Un alt personal m-a dus până la Piatra Olt, de unde, după câteva minute de plimbat pe peron, m-am urcat în acceleratul Craiova – Sibiu şi, după ce am aţipit puţin, am coborât la ieşirea Oltului din munţi.

Pe drum am avut companie plăcută. Un cetăţean forte vorbăreţ prostea un moş şi o babă cu basme despre Ceauşescu. Observăm în ziua de azi, la RTV, că fostul dictator face audienţe remarcabile, de multe ori, emisiunile despre el şi nevasta lui, sunt peste discursurile fără rost ale lui Băsescu de la 18:00 sau 18:30. Guralivul povestea cum Ceauşescu le-a spus ţiganilor că dacă nu se astâmpără, vor avea soarta nemţilor şi evreilor, adică vor fi vânduţi, dar nu în Germania sau Israel, ci în India. Aşa i-a cuminţit bravul cârmaci şi nu cu Securitatea. Am preferat doar să asist la discuţii şi să aprob zâmbind anumite opinii. Nu aveam energie de consumat cu dezbateri sterile.

Despre judeţul Vâlcea ştiam că deţine multe obiective importante: staţiuni balneare, mânăstiri voievodale, ruine romane, exploatări de cărbune, combinate chimice şi ceramica de Horezu, unicat în lume. De Râmnicu Vâlcea auzisem în primul rând datorită Oltchim. Mai întâi echipei feminine de handbal, o forţă în Europa vreo două decenii şi mai apoi combinatului chimic care i-a dat numele, aflat câţiva km mai la sud de oraş. Reşedinţa judeţului Vâlcea a mai fost făcută cunoscută de către arbitrul de fotbal Crăciunescu, cu o finală de Liga Campionilor la centru în palmares, care, mai apoi, a tras după el, în prima divizie a fotbalului românesc, o întreagă gaşcă de nemernici cu fluieru-n gură.

Din punct de vedere al aşezării la ieşire din munţi, relieful plus lucrările hidroenergetice contribuie din plin, Râmnicu Vâlcea seamănă mult cu Piatra Neamţ. Dacă mergem înainte cu paralela istorică Moldova – Ţara Românească, aşa cum Suceavei îi corespunde Târgovişte, echivalentul oraşului Piatra Neamţ este Râmnicu Vâlcea. La fel ca în oraşul de pe Bistriţa, gara este aşezată aproape de râul amenajat sub formă de salbă de lacuri de acumulare. În zilele noastre, clădirea, peronul şi liniile sunt intrate într-un proces amplu de reconstrucţie şi refacere.

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 466 [1600x1200]

O iau pe o străduţă ce porneşte din spatele gării, una liniştită cu trafic slab şi ies undeva în apropiere de o incintă împrejmuită cu zid înalt. Înconjur zidul şi ajung într-o piaţetă cu porumbei, în care găsesc statuia lui Mircea cel Bătrân. Oriunde mă duceam în această parte de ţară, urmam ecoul şi umbra numelui bravului voievod. Un panou mă lămureşte rapid despre strânsa legătură a domnitorului cu oraşul de pe Olt. Mă aflam pe locul unde a fost Curtea Domnească. Din ea, în afară de zidurile menţionate anterior, care sunt o reconstrucţie recentă, s-a păstrat o rămăşiţă acoperită cu o placă dintr-un material transparent, pentru a putea fi văzută, dar şi protejată.

Observ că Râmnicu Vâlcea are prima atestare documentară în acelaşi an cu Suceava şi mai observ că atunci când în centrul Sucevei au fost descoperite ruine medievale, în loc să fie conservate şi protejate, acestea au fost distruse, pentru că perturbau construcţia unei parcări subterane. Această piaţetă este încadrată de Palatul Copiilor, Biserica Buna Vestire, construcţie din 1747, ridicată de doi boieri români sibieni pe ruinele unei ctitorii mai vechi atribuită lui Mircea cel Bătrân şi Hotelul Alutus, botezat cu vechea denumire a râului Olt.

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 646 [1600x1200]

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 483 [1600x1200]

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 481 [1600x1200]

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 485 [1600x1200]

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 502 [1600x1200]

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 505 [1600x1200]

Cea mai mare parte a acestei incinte este spaţiu verde şi poartă denumirea Parcul Mircea cel Bătrân. Diferenţa de nivel între zona cu arbori şi străzile din jur este de câţiva metri. Pe aleile goale la acea oră, nu era mai mult de 11 ziua, am găsit două statui aşezate prea aproape una de alta. Prima era a lui George Ţărnea, poetul vâlcean care a iubit-o cândva foarte mult pe Ludmila, o duduie cu cozi. Acest judeţ a dat, pe lângă duzina de arbitri bandiţi, mulţi oameni cu spirit sensibil, în special actori şi scriitori, dintre care amintesc pe: Dem Rădulescu, Nicolae Manolescu, Gabriel Liiceanu, Alexandru Papadopol, Horia Moculescu şi Coca Bloos. Cea de-a doua îl înfăţişa pe omul politic I. Gh. Duca, prim-ministru pe vremea lui Carol al II-lea, ajuns celebru pentru că se află pe lista celor asasinaţi de legionari. Legătura acestuia cu Vâlcea nu am aflat-o nici astăzi.

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 489 [1600x1200]

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 498 [1600x1200]

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 495 [1600x1200]

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 497 [1600x1200]

Am plecat din zona parcului şi am găsit o clădire veche, renovată de curând, la care m-a atras mai mult firma Casa Beijing. Nu am fost atât de curios să aflu dacă mâncarea chinezească servită era altceva decât pizza, aşa că am luat-o pe o stradă ce m-a scos în faţa primăriei. Frumoasă clădirea şi foarte plăcute culorile zugrăvelii exterioare, însă interiorul nu prieşte deloc edililor. Aceştia nu reuşesc să-şi ducă până la capăt mandatele, pentru că sunt ridicaţi de procurori cu mascaţii. În faţa primăriei se găseşte o statuie cu cişmea, aşa cum se făceau pe timpuri. Nu ştiu câte astfel de lucrări de for public au rezistat Iepocii de Aur pe cuprinsul ţării. Opera îl înfăţişează pe voievodul Constantin Brâncoveanu şi este, cel mai probabil, cea mai veche statuie a oraşului.

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 511 [1600x1200]

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 516 [1600x1200]

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 514 [1600x1200]

Puţin mai sus de primărie, mi-a atras atenţia o clădire masivă, impunătoare şi complet diferită de peisajul urban din jurul ei. Era sediul Colegiului Naţional „Alexandru Lahovari”. Această familie de boieri vâlceni a dat mulţi politicieni. Cel după care a fost numit liceul, a fost unul dintre fondatorii Partidului Conservator, a deţinut numeroase funcţii în guvernele vremii sale şi aşa cum au spus-o contemporanii săi, pentru faptele sale, a fost caracterizat drept un mare român. În afară de oameni politici, familia Lahovari a dat şi savanţi, cum este cazul inginerului Gheorghe I. Lahovari, cel care a introdus cartea poştală şi mandatul poştal pe teritoriul României. Clădirea are un secol şi în Primul Război Mondial a fost jefuită ca la carte de nemţi.

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 520 [1600x1200]

În postarea anterioară am amintit de mitul împăratului Traian la vărsarea Oltului în Dunăre. La Râmnicu Vâlcea, chiar la construcţia clădirii de mai sus, au fost descoperite urme ale unui drum roman. Aici eram pe partea corectă a Oltului. Principala arteră care traversează oraşul de la sud la nord, poartă numele de Calea lui Traian şi aminteşte de marea operaţiune de jaf organizat a romanilor la nord de Dunăre. Mulţi ne vor aburi cu rolul lor civilizator, probabil că numai pe noi toţi jefuitorii ne civilizează şi romanii au fost numai începutul unei serii continuate cu: turcii, nemţii, maghiarii şi ruşii, aceştia din urmă arogându-şi şi titlul de eliberatori. După mai puţin de două secole de civilizat zi lumină, romanii s-au retras peste fluviu. De furat au furat tot ce au prins, iar ca să o poată face mai eficient, şi-au creat infrastructura necesară transportului prăzii peste Dunăre. La Râmnicu Vâlcea sunt veneraţi deopotrivă împăratul roman Traian, constructor de drumuri şi preşedintele român Nicolae Ceauşescu, ctitor de fabrici şi uzine. Ultimul ne anunţă că se va întoarce.

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 523 [1600x1200]

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 526 [1600x1200]

Învârtindu-mă pe acolo, zăresc, în faţa unei şcoli, statuia lui Take Ionescu. După o scurtă trecere pe la liberali, Alexandru Lahovari îl aduce la conservatori pe acesta şi imediat primeşte post de ministru. Legătura sa cu şcoala din Râmnicu Vâlcea e că pe perioada de patru ani cât a deţinut mandatul, primul dintr-un lung şir, a finanţat construcţia ei. O doamnă pensionară, fostă profesoară de română, mă abordează, văzând că am alură şi atitudine de turist şi îmi oferă mai multe informaţii despre clădirile din jur şi despre oraş în general. O întreb şi despre nişte clădiri părăsite din buricul târgului, ajunse sălaş pentru boschetari. Îmi spune că starea lor jalnică se datorează unui blestem care apasă pe o familie şi îmi vorbeşte de nişte procese. Mă îndeamnă să merg să vizitez episcopia.

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 528 [1600x1200]

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 529 [1600x1200]

Merg pe Calea lui Traian până în dreptul unui scuar şi apoi urc un drum în interiorul unei curţi ce se întindea până la pădurea ce acoperă dealul numit Capela. Episcopia Râmnicului, ridicată la rang de arhiepiscopie mai târziu, este una dintre cele mai vechi de pe teritoriul României. Curtea, în care se găsesc, pe lângă clădirile administrative, trei biserici, uneia spunându-i-se pompos catedrală, este imensă şi plină de flori. M-am plimbat vreo 20 de minute pe acolo şi nu m-a întrebat nimeni de sănătate. Am găsit deschisă doar catedrala şi am aflat că Maica Domnului este ocrotitoarea României Mari. Aşa de bine a ocrotit România Mare, că fraţii noştri pravoslavnici ruşi şi bulgari au ciopârţit-o puţin.

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 547 [1600x1200]

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 551 [1600x1200]

De la episcopie către centru m-am întors pe Strada Carol I, o arteră paralelă cu Calea lui Traian, dar situată înspre dealul Capela. Am fost oarecum şocat să descopăr o urâţenie cu cupolă de inspiraţie Casa Poporului, ce adăpostea biblioteca judeţeană. Sufocată de clădirea nasoală, o bijuterie de casă m-a făcut să mă opresc câteva minute să o admir.

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 555 [1600x1200]

Cobor puţin pe lângă această casă şi zăresc o biserică veche. Eram obişnuit deja cu stilul arhitectonic brâncovenesc al bisericilor cu pridvor, în care, din când în când, îşi găseau loc şi elemente marca Meşterul Manole. Văzusem aşa ceva şi la Târgovişte şi la Turnu Măgurele. Totuşi, biserica aceasta, închinată tuturor sfinţilor în 1762, când i s-a pus piatra de temelie, are alte motive decât cele estetice pentru a i se trece pragul. Istoria ne spune cam aşa: În această biserică măreaţă au fost sfinţite steagurile de luptă folosite în Revoluţia din 1848, condusă de generalul Gheorghe Magheru, tot aici a fost proclamată prima „Constituţie” a Ţării Româneşti, în ziua de 20 iunie 1848 şi tot aici au fost binecuvântaţi soldaţii români, înainte de Razboiul de Independenţă. De asemenea, istoricii sunt de parere că în această biserică a fost cântat, pentru prima dată, imnul naţional al României, „Deşteaptă-te, române!

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 560 [1600x1200]

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 557 [1600x1200]

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 564 [1600x1200]

Emoţionat de cele aflate, mi-am continuat gânditor preumblarea pe Calea lui Traian. Puţin mai sus de Parcul Mircea cel Bătrân, din dreptul unui sens giratoriu, către pădure se deschide un scuar de dimensiuni mari, mai mult lung decât lat. Chiar sub pădure, dincolo de Strada Carol I, se află Monumentul Independenţei. Dincoace de stradă, în trepte, este amenajat un sistem de fântâni arteziene. Acesta este Scuarul Revoluţiei şi este flancat de clădiri care aparţin Ministerului Justiţiei.

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 572 [1600x1200]

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 573 [1600x1200]

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 579 [1600x1200]

Nu avea deloc să fie o întâmplare cântarea imnului nostru pentru prima dată aici. Ştim sigur că versurile sunt opera lui Andrei Mureşanu, când vine vorba de muzică, există ceva dubii, însă un nume ne vine sigur în minte, Anton Pann. Român sud-dunărean, fuge cu armata rusă la Chişinău, unde îi este remarcată vocea. Ajuns la Bucureşti, învaţă şi lucrează în domeniul muzicii bisericeşti. Revolta lui Tudor Vladimirescu îl face să se refugieze la Braşov, unde era un loc de taină al viitorilor paşoptişti români din principate. Ciuma îl fugăreşte din Bucureşti din nou şi în 1826 ajunge la Râmnicu Vâlcea, ca angajat al episcopiei, unde se ocupă cu românizarea cântărilor bisericeşti şi cântă la Buna Vestire, biserica de pe ruinele curţii lui Mircea cel Bătrân. Anul 1848 îl prinde pe malul Oltului şi cu ocazia revoluţiei este cântat pentru prima dată public Un răsunet.

De la Statuia Independenţei, urmând un indicator, am ajuns la cea mai veche construcţie păstrată în Râmnicu Vâlcea, Casa Memorială „Anton Pann”. Este amenajată ca muzeu şi faptul că eram singurul vizitator la acea oră, mi-a oferit confortul citirii fără grabă a tuturor informaţiilor disponibile. Casa a fost mutată vreo 30 de metri de pe amplasamentul original, pentru că încurca măreţele planuri ale conducerii locale de partid.

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 591 [1600x1200]

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 590 [1600x1200]

Merg pe Strada Ştirbei Vodă către vest, pe sub poalele pădurii de pe Capela. Între acest deal şi pârâul Olăneşti, afluent al Oltului, există o zonă întinsă, acoperită cu arbori, numită Parcul Zăvoi. E principalul loc de promenadă şi relaxare al vâlcenilor. Statuia lui Bălcescu e doar preambulul a ceea ce urmează să descopăr.

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 602 [1600x1200]

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 616 [1600x1200]

Un panou informativ de pe care îmi sare în ochi încă de departe Dreptate, Frăţie, vine în întâmpinarea aşteptărilor mele ivite la Toţi Sfinţii şi amplificate la Anton Pann. Aici era locul unde s-a ţinut acea adunare populară, în care a fost cântat pentru prima dată, în cadru oficial, Un Răsunet, devenit imn naţional al României din 1989 încoace şi fost imn naţional al Republicii Democratice Moldoveneşti între 1917 şi 1918 şi al Republicii Moldova între 1991 şi 1994. În fiecare an, din 1998 încoace, se sărbătoreşte prin lege, la 29 iulie, Ziua Imnului Naţional, astfel se aminteşte locuitorilor ţării de prima intonare a acestuia în Parcul Zăvoi în 1848.

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 596 [1600x1200]

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 603 [1600x1200]

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 613 [1600x1200]

Locul din afara oraşului despre care se vorbeşte pe acel panou, unde s-a ţinut acea mare adunare populară, a fost amenajat ca parc în 1850, printr-un act emis de domnitorul Barbu Ştirbei. Drept urmare, în zilele noastre, Parcul Zăvoi este una dintre cele mai vechi amenajări de acest gen din ţară. O statuie ridicată la începutul veacului trecut îi este dedicată ctitorului. Pe lângă partea istorică, Zăvoiul are şi o latură zoologică.

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 597 [1600x1200]

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 608 [1600x1200]

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 632 [1600x1200]

Satisfăcut de câte lucruri noi şi plăcute am aflat în numai vreo trei ore, am luat-o uşor către gară pe altă cale. Am mers printr-o parte a oraşului destul de comună vederii în România, m-am abătut pe la piaţă, pe la un mol şi în cele din urmă m-am trezit pe peron. Mi-a mai atras atenţia în Râmnicu Vâlcea numărul mare de case vechi, întreţinute, renovate plăcut, cu destinaţie de restaurant.

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 636 [1600x1200]

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 652 [1600x1200]

Anunțuri

Un gând despre „Oraşul Imnului

  1. Pingback: MDCCCLIX (O mână de bărbați sau A patra cale) | Drumurile lui Spetcu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s