În patria Moromeţilor

17 08 2010. A rămas în urmă Târgovişte cu ruinele sale şi umbrele domnitorilor valahi. După-amiză târziu către seară soseam în capitală. Îmi era dor de vara bucureşteană cu trotuare înmuiate de căldură, de care nu mai avusesem parte din 2005. Nu ştiu cum se potrivea, dar ajungeam în Bucureşti cu treabă, mai mult în perioada rece a anului. Ultima oară nimerisem odată cu zăpada. Aveam de stat vreo două ore până la următorul tren şi am profitat de acest interval pentru o scurtă plimbare în zona Pieţii Universităţii, un loc în care istoria nu aparţine doar trecutului, ci este scrisă an de an. De atunci s-au mai consumat câteva episoade, dintre care amintesc: protestele anti Băsescu din iarna lui 2012 şi mişcarea de protest contra mineritului cu ceanuri de la Roşia Montană din toamna lui 2013.

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 262 [1600x1200]

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 272 [1600x1200]

În faţa Teatrului Naţional şi a hotelului Intercontinental s-a murit în 1989 la Revoluţie. În 1990 a apărut aici fenomenul Piaţa Universităţii. Comunistul Iliescu i-a pus capăt cu ajutorul minerilor din Valea Jiului. În zilele noastre, acest loc este singurul din Bucureşti unde cetăţenii se pot aduna fără autorizaţie pentru a protesta sau a aduce în atenţia opiniei publice anumite probleme. Am mers pe terasa La Motoare, care se afla pe acoperişul Teatrului Naţional. Acum teatrul este într-un amplu proces de renovare şi va dobândi o faţă nouă.

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 276 [1600x1200]

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 277 [1600x1200]

Din Gara de Nord am luat rapidul de Timişoara. Nu am mers mult, la a doua am coborât. În următoatele două nopţi aveam să dorm într-o casă cochetă de pe o uliţă prăfuită din Roşiorii de Vede, judeţul Teleorman. Începea incursiunea în lumea Moromeţilor, în patria morţilor care votează, pe moşia profundului corupt Dragnea şi alte descrieri mai mult sau mai puţin reuşite. Cam peste un an, în vara lui 2011, am petrecut câteva zile minunate în compania a doi teleormăneni, care aveau pe mână o aburoasă, cu care se plimbau prin judeţul Suceava, într-un exerciţiu de heirupism turistic marca Flutur. M-am aciuat pe lângă ei şi am trăit experienţe încă prea devreme de povestit. Cu toate acestea, patru episoade tot am scris. Primul aici.

18 08 2010. Roşiorii de Vede este al doilea oraş ca număr de locuitori, puţin sub 30 de mii, al judeţului Teleorman şi are rang de municipiu. Câteva secole a fost reşedinţă de judeţ. Ca orice orăşel de câmpie, trăieşte din prelucrarea pentru industria alimentară a produselor obţinute din agricultură. Este un nod feroviar important. În gara Roşiori Nord se întâlnesc drumuri de fier din cele patru puncte cardinale. Pe vremea când România era cunoscută drept grânarul Europei, recolta de pe întinsele suprafeţe deţinute de moşieri, era cărată pe calea ferată până în portul Turnu Măgurele, de unde, pe Dunăre, lua calea altor ţări. Locuitorii oraşului spun că se trag din Împăratul Roşu, personaj de basm ce are corespondent în realitate un monarh vlah de la sud de Dunăre, a cărui cetate a fost arsă de turci şi o parte din locuitorii ei s-au stabilit aici, pe râul Vedea.

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 285 [1600x1200]

Lângă gara principală a oraşului, pe o suprafaţă importantă, se întinde parcul Nicolae Bălcescu. Într-o parte a sa e amenajat un ştrand şi acolo am dibuit ceva urme de civilizaţie, în rest Dumnezeu cu mila. Câini cât cuprinde, paragină şi pustietate. În loc să fie un centru de interes pentru public, parcul era evitat pentru că reprezenta un loc periculos pentru locuitori. Statuia revoluţionarului de la 1848 arăta ca naiba. În apropiere erau şi nişte blocuri părăsite. Destul de tristă această parte de nord a aşezării.

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 287 [1600x1200]

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 292 [1600x1200]

Peisajul urban se schimbă uşor pe măsură ce înaintăm către centru. În faţa unui liceu am găsit un Eminescu fără gât. Destul de caraghioasă reprezentarea.

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 295 [1600x1200]

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 296 [1600x1200]

Lumea doritoare de linişte evita parcul de lângă gară fiindcă avea alternativă. Aproape de centrul oraşului există o grădină publică întinsă, formată mai mult din salcâmi, cu alei asfaltate, cu bănci întregi şi curate. Am înţeles de ce în Moromeţii salcâmul era atât de important. În această parte de ţară este copacul cel mai potrivit climei şi reliefului. În zilele toride de vară dunăreană, umbra lui protectoare este o binecuvântare. Prin apropiere am găsit cinematograful Modern. Nume şi destin similare cu cel din Suceava.

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 299 [1600x1200]

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 303 [1600x1200]

Pietonal oraşului este pavat cu piatră cubică, reminiscenţă de pe la începutul secolului trecut. Pe el se găsesc câteva terase îmbietoare când arde mai tare soarele. În parcul central, mult mai mic decât celelalte două amintite, se afla statuia celui care i-a făcut cunoscuţi lumii pe Moromeţi. Tot fără gât. Teleormanul a dat patriei câteva personalităţi de primă mână: Marin Preda, Constantin Noica, Zaharia Stancu, Gala Galaction şi Miron Radu Paraschivescu.

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 306 [1600x1200]

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 308 [1600x1200]

Impune respect monumentul dedicat eroilor din Primul Război Mondial. La baza lui se depun coroanele de flori când au loc comemorări. Peste drum se află primăria şi casa de cultură. Clădirea primăriei, veche de un veac, are pe faţadă, în zona centrală superioară, trei cercuri pictate în tricolorul românesc, ascunse de copaci în fotografie.

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 313 [1600x1200]

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 312 [1600x1200]

La capitolul particularităţi locale, am observat că pe indicatoarele din oraş cu direcţia Caracal, apare scris Caracăl. Cică aşa se pronunţă la Roşiorii de Vede numele oraşului de peste Olt. Apoi, am observat pe pereţii mai multor case, anunţuri puse în ramă, cu numele unor persoane decedate, care au locuit în acele imobile.

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 314 [1600x1200]

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 315 [1600x1200]

Roşiorii de Vede au un aer de oraş în care nu se întâmplă nimic. În afară de ţigănia din partea de nord-est a oraşului, unde se vede ceva vânzoleală, în rest e linişte şi pace. Multe case îngrijite par pustii. Sunt ale celor plecaţi demult din oraş, dar care revin în concedii pentru puţină odihnă. Străzile secundare nu sunt asfaltate, în schimb sunt pavate cu piatră de râu şi în perioadele de secetă, maşinile ridică praful fără a circula cu viteză.

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 317 [1600x1200]

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 319 [1600x1200]

Ne-am urcat într-un microbuz şi am traversat de la nord către sud Câmpia Burnazului, subdiviziune a Câmpiei Române, ce ocupă cea mai mare parte a judeţului Teleorman. Aproape de vărsarea Oltului în Dunăre, la 45 de km de Roşiorii de Vede, se găseşte al treilea oraş ca număr de locuitori al Teleormanului, Turnu Măgurele, şi el cu rang de municipiu. Microbuzul ne-a lăsat în faţa gării. Intenţionam să ne întoarcem cu trenul şi am făcut o vizită tristului obiectiv.

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 326 [1600x1200]

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 328 [1600x1200]

S-a scris din vechime despre o cetate numită Turris, ridicată de împăratul Traian. Minţile mai mult sau mai puţin luminate au încercat să o localizeze în teren aproape de confluenţa Oltului cu Dunărea. Arheologia a infirmat această ipoteză, iar o explicaţie ar fi că împăratul roman aflat la furat de aur pe aceste meleaguri, nu ar fi trecut niciodată Oltul într-o zonă aşa sudică. În cele din urmă s-a constatat că cetatea e una medievală, a fost ridicată de Mircea cel Bătrân şi se numea Turnu, însă Ţara Românească nu s-a bucurat mult de ea, că au făcut-o turcii raia, împreună cu câteva sate din jur, pentru 400 de ani. Cu toate acestea, Turris a intrat adânc în conştiinţa publică. Hotelul principal al oraşului, ajuns de câţiva ani pe mâna clanului Dragnea, a primit acest nume, iar un festival de metal, care s-a întins pe câteva ediţii, s-a numit Turris Metal Night. Mircea cel Bătrân are o statuie fără nume în oraş şi de el se leagă pe aceste locuri nişte fapte de arme despre care voi aminti mai la vale.

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 331 [1600x1200]

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 341 [1600x1200]

În localităţile dunărene, evenimentul istoric cu cea mai mare greutate în memoria colectivă este Războiul de Independenţă din 1877. E normal să fie aşa, pentru că ostaşii români au trecut fluviul prin aceste locuri, iar mulţi nu s-au mai întors niciodată. I-au salvat pe ruşi, la Plevna, care e la o aruncătură de băţ mai la sud, de o mare ruşine, iar istoria altor state, chiar şi a Bulgariei, pe teritoriul căreia s-au petrecut luptele, oferă, puţin spre deloc, importanţă aportului românesc la victoria rusească asupra turcilor. În Turnu Măgurele, cucerirea independenţei este eternizată prin două monumente: Statuia Dorobanţului şi Monumentul Independenţei.

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 333 [1600x1200]

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 337 [1600x1200]

Strada Independenţei este artera principală a oraşului. Arborii umbroşi şi florile o fac plăcut de străbătut. Se opreşte în dreptul Monumentului Independenţei, care se află la intrare în parcul central al urbei, format din salcâmi bătrâni. În luna mai, când aceştia sunt înfloriţi, serile petrecute pe acolo trebuie să aibă ceva paradisiac.

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 332 [1600x1200]

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 412 [1600x1200]

Cele mai reprezentative clădiri din Turnu Măgurele sunt catedrala ortodoxă şi tribunalul. Prima împrumută, ca multe biserici de pe întregul cuprins al ţării şi de peste graniţele actuale, elemente de arhitectură specifice bisericii mânăstirii Curtea de Argeş. Tribunalul m-a fermecat de cum mi-a sărit în ochi cu coloanele şi frontonul, care te duc cu gândul mai la sud şi cu două milenii înapoi. Ambele edificii au mai mult de un secol, iar cutremurul din 1977 nu a reuşit să le cauzeze decât daune minore.

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 339 [1600x1200]

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 345 [1600x1200]

La capitolul industrie, Turnu Măgurele stă ceva mai bine decât celelalte municipii din judeţul Teleorman. Aflată la ieşirea înspre sud din oraş, fabrica de motoare electrice Electroturris, la vremea când am ajuns acolo, arăta ceva activitate. Nu ştiu cum a trecut prin criză. Din faţa fabricii porneşte un drum de piatră cubică, ce se opreşte tocmai în apele Dunării, 4 km mai la sud. Am străbătut acest drum la picior, deşi afară era o căldură greu de suportat.

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 356 [1600x1200]

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 357 [1600x1200]

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 359 [1600x1200]

Când Petre Roman anunţa că industria românească e un morman de fiare vechi, sigur se referea şi la Uzina de Valorificare a Cenuşilor de Pirită. Atunci era în teren, acum cine ştie peste câte mări şi ţări a ajuns pe bucăţi. Pe malul Dunării, întins pe hectare multe, se află combinatul chimic Donauchem, producător de îngrăşăminte pentru agricultură. Aparţine lui Ioan Nicolae, cel mai bogat român, şi încă funcţionează. Într-un schimb lucrează cam patru autobuze de salariaţi, ceea ce pentru un oraş ca Turnu Măgurele este mană cerească.

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 360 [1600x1200]

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 367 [1600x1200]

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 372 [1600x1200]

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 371 [1600x1200]

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 376 [1600x1200]

După 4 km prin arşiţă, ne-am retras puţin pe o terasă aflată în port. Dunărea se poate traversa cu bacul şi există un punct de trecere al frontierei. Ruinele cetăţii Turnu se aflau la vreo 2 km în bălării înspre vărsarea Oltului în fluviu. Am văzut un drumeag, însă nu ne-am aventurat. Acum îmi pare rău că nu am făcut-o. Mi-au atras atenţia câteva semne de circulaţie pe apă.

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 387 [1600x1200]

Pe malul bulgăresc, foarte abrupt şi complet diferit de cel românesc, se află oraşul Nicopole. Despre el ştim de la istorie. În prezent este o aşezare uitată de lume, în care mai mult de jumătate din locuitori sunt turci. De pe malul românesc nu se pot observa foarte multe din cauza diferenţei de nivel. Oraşul e aşezat ca într-o strachină pe valea unui pârâu. Pe un promontoriu se află ruinele cetăţii lui Şişman, ultimul ţar al bulgarilor, iar pe o movilă se desluşeşte un monument, care aminteşte de luarea oraşului de către ruşi în războiul din 1877-1878. Norocul acestora a fost să ajungă mai repede decât armata otomană şi astfel turcii s-au văzut nevoiţi să se retragă la Plevna.

Pe la sfârşitul secolului al XIV-lea, Baiazid Fulgerul ia tronul otoman şi face ravagii în Balcani. Cucereşte cam tot ce înseamnă popor creştin la sud de Dunăre şi ţine Constantinopolul într-un asediu continuu. Trece Dunărea şi la Rovine pierde ruşinos în faţa lui Mircea cel Bătrân. Nervos din cale-afară, se duce la Nicopele, unde ţarul Şişman controla cetatea şi încă vreo câteva sate lângă Dunăre, îl învinge, îi taie capul şi se termină cu libertatea bulgarilor pentru jumătate de mileniu. Vreo câţiva din apus, mari războinici în închipuirea lor, se adună la Nicopole să-l bată pe Baiazid şi să-şi răzbune fratele creştin. Mircea cel Bătrân, care avea deja experienţa confruntării cu sultanul, este ignorat şi nu se implică în luptă. Creştinii pierd în cel mai urât mod şi câţi scapă fug acasă. Mircea nu va mai avea probleme cu Baiazid, care se duce să rezolve nişte treburi prin Asia, unde este capturat, prin trădare, de Tamerlan, ţinut prizonier şi în cele din urmă executat.

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 380 [1600x1200]

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 393 [1600x1200]

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 402 [1600x1200]

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 394 [1600x1200]

Tot pe jos ne-am şi întors în Turnu Măgurele, ceea ce ne-a cam terminat resursele de energie, astfel că până la tren am preferat să ne odihnim. Atunci, pe linia Roşiori Nord – Turnu Măgurele, transportul era asigurat de CFR Călători cu doar două perechi de trenuri pe zi, acum este închiriată de Regiotrans şi lucrurile merg mult mai bine.

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 414 [1600x1200]

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 417 [1600x1200]

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 426 [1600x1200]

Din tren, de la km buni depărtare, impunătorul mal bulgăresc se ambiţionează să nu dispară dincolo de orizont. Culorile câmpiei au cam terminat tranziţia de la verde la auriu, ceea ce înseamnă că recoltele de toamnă sunt aproape de a fi mutate în hambare. Traversarea nesfârşitul şes îmbrăcat în nuanţele belşugului agrar, oferă senzaţia de linişte şi relaxează.

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 428 [1600x1200]

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 437 [1600x1200]

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 448 [1600x1200]

Din Teleorman s-a ridicat şi a făcut cunoscut ţării folclorul local, rapsodul Liviu Vasilică, mort mult prea devreme. În zilele noastre, cântecele sale au devenit foarte populare printre tinerii învârtitori de potenţiometre, care ştiu să se joace cu softurile de făcut şi refăcut muzică.

Cea de-a doua gară din Roşiorii de Vede se numeşte Roşiori Est. Este amplasată tot la margine de oraş, ceea ce ne-a făcut să coborâm la gara principală, deoarece distanţele până la casa în care aveam să mai dorm o noapte erau aproximativ egale.

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 450 [1600x1200]

Nu m-au mirat multe în patria Moromeţilor. În general lucrurile stau ca peste tot pe la noi, însă am fost de-a dreptul şocat să văd că în Roşiorii de Vede se găseşte bere Suceava, ceea ce în bazinul Dornelor, aflat în judeţul Suceava, lipseşte cu desăvârşire.

2010 08 16-20 (Targoviste - Bucuresti - Rosiori - Turnu - V. Ol) 457 [1600x1200]

Anunțuri

2 gânduri despre „În patria Moromeţilor

  1. Pingback: Salut, bătrâne Tomis! (Sudul litoralului românesc cu nisipurile şi pietrele sale) | Drumurile lui Spetcu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s