Oameni și sate din Podișul Sucevei – episodul 1

La Suceava, de cele mai multe ori, se întâmplă ca vara să cadă într-o zi. Dacă nu eşti atent, ai pierdut-o şi va trebui să aştepţi până anul următor să ai posibilitatea să o reîntâlneşti. În 2013, întâmplarea a făcut ca vara să pice exact pe 28 iulie. M-am sincronizat bine cu acest eveniment şi în acea zi am executat o plimbare prin câteva sate din apropierea Sucevei. După obiceiul format în ultimii ani, am luat trenul din gara Suceava Vest sau Şcheia şi nu m-am aşezat, pentru că am coborât la prima, adică la Stroieşti.

aDSC6925 [1600x1200]

Am mers pe uliţele satului până am ajuns la DN17, şoseaua care leagă Suceava de Cluj-Napoca. Aproape de principala intersecţie din Stroieşti, pe un dâmb, foarte vizibil, se află un monument recent. A fost ridicat în mandatul cetăţeanului Ştefan Crainiciuc, numele este cel mai întâlnit în comună, dar omul e unic. Tractorist la bază, a picat examenul pentru obţinerea permisului de conducere categoria B de peste 25 de ori. A devenit vedetă locală după participarea la câteva emisiuni Sara pe deal la postul Bucovina TV. Am dat mâna cu el într-o redacţie de ziar în urmă cu vreo şapte ani.

aDSC6929 [1600x1200]

Accesul către monument este destul de dificil indiferent de unde vii. A fost ridicat şi atât. Nu s-a mai ocupat nimeni de amenajarea civilizată a locului. Noi oricum veneam din sensul greşit, aşa că am ales deplasarea pe lângă un lan de grâu care aştepta să fie treierat.

aDSC6935 [1600x1200]

aDSC6948 [1600x1200]

Monumentul este o reprezentare a lui Ion Grămadă, erou în Primul Război Mondial, scriitor, publicist, istoric, născut la Zahareşti, sat din comuna Stroieşti, aflat la 5 km sud de intersecţia în care ne aflam. La nivel de simbol, Ion Grămadă este pentru românii bucovineni, exact ce reprezintă Apostol Bologa (Emil Rebreanu) pentru românii ardeleni. Este unul dintre numeroşii români care au dezertat din armata imperială austro-ungară şi s-au alăturat armatei române în luptele din Carpaţii Orientali. Lângă statuie se află două plăcuţe cu nume. Pe una din ele întâlnim alţi români bucovineni, care au murit, la fel ca Ion Grămadă, pentru idealul naţional al unirii tuturor românilor într-o singură ţară independentă. Inspirat de scrierile lui Dimitrie Marmeliuc, coleg de şcoală şi camarad de arme al lui Ion Grămadă, Ion Drăguşanul, care are o slăbiciune pentru eroul de la Cireşoaia şi ale cărui scrieri le-a adunat într-un volum numit Cartea Sângelui, izbuteşte, cu ajutorul mai multor funcţionari ai vremii şi al câtorva sponsorizări, să ridice, în acest loc cu vizibilitate bună, un bust al celui care a murit în linia întâi în uniforma armatei române.

Drăguşanul a scris şi scrie multe. Momentan pierde vremea cu poze trucate în care ataşează faţa mea corpului Elenei Udrea. Pentru că doresc să rămân în Suceava şi să cunosc istoria locului şi oamenii care au trăit aici, de-a lungul timpului m-am intersectat de multe ori cu scrierile sale. Am aflat şi încă aflu foarte multe informaţii utile oricărui sucevean care doreşte să-şi cunoască rădăcinile. Dorinţa scriitorului de a-i demonstra, peste decenii, lui Nicolae Iorga, că s-a înşelat când a afirmat că în Bucovina nu s-a făcut cultură românească importantă, s-a transformat, cu trecerea anilor, într-un talibanism bucovinist, care a servit şi serveşte doar circului politic şi manevrelor financiare. În cazul meu, efectul deşănţatei propagande bucoviniste a fost contrar manipulării scriitorului sucevean, cu o carieră prolifică şi nemaiîntâlnită la nivel judeţean, în post de culturnic. Acesta a fost ideolog al bucovinismului sulfuros şi delirant, care a stat la baza neroziilor promovate la nivel de administraţie judeţeană în mandatul lui Gheorghe Flutur. Deşi s-a născut în afara graniţelor Bucovinei istorice, asemenea cazuri de bucovinişti înflăcăraţi fiind des întâlnite, practică delirul bucovinist ca nimeni altul.

Mostră a deraierii de la normalitate a demersului său lădudabil şi o primă amprentă a gândirii bucoviniste de tip zdruncinat, se observă privind cealaltă listă cu nume. Apar drept Martiri ai Bucovinei, persoane care şi-au legat destinul de această zonă, dar activitatea lor nu a fost dedicată decât în parte Bucovinei, unele dintre ele au scris istorie în România Mare şi au murit în urma instaurării democraţiei populare cu tancurile sovietice. Astfel, în mintea lui Drăguşanul, Traian Brăileanu, filosof, ministru în guvernul Antonescu, mort la Aiud, Grigore Filimon, organizator al însoţirilor de tip Raiffeisen în Bucovina, bănci rurale cu dobânzi mici pentru locuitorii satelor, Vladimir Macoveiciuc, locotenent în Armata Regală Română, organizatorul nucleului de partizani anticomunişti din Obcina Mare, sunt amestecaţi de-a valma împreună cu alte figuri cu care nu au mare lucru în comun.

De ani de zile se tot screme Drăguşanul să demonstreze cât de altfel e românul bucovinean în comparaţie cu moldoveanul sau valahul, cum numeşte orice român care nu a fost supus imperial austriac. E un fel de Vasile Stati de Suceava, care s-a apucat să rescrie istoria şi îşi împăuneze demersul cu un utopic bucovinean, locuitor al unei şi mai utopice Bucovina. De multe ori are un discurs comparabil cu al unor martori ai lui Iehova, numai că regatul se numeşte Bucovina viitoare sau Bucovina mileniului III. Deşi asemenea unitate administrativă nu mai există pe nicio hartă, pe soclul monumentului apare un anume Orest Onofrei, catalogat drept Prefect al Bucovinei. Asta e deja de perfuzii în cap.

aDSC6960 [1600x1200]

aDSC6955 [1600x1200]

aDSC6956 [1600x1200]

Am coborât prin iarbă de la monumentul lui Ion Grămadă şi ne-am îndreptat spre nord. Asfaltul s-a terminat neaşteptat de repede, iar după câteva sute de metri şi satul. Drumul se îngustează şi devine din ce în ce mai accidentat. Căldura începea să devină o problemă. În dreapta noastră, sau spre est, în apropiere de staţia de televiziune de pe dealul Teişoara, 528 m, cea mai mare altitudine din jurul municipiului Suceava, se află cătunul Florinta, care face parte din comuna Şcheia.

aDSC6964 [1600x1200]

aDSC6968 [1600x1200]

aDSC6970 [1600x1200]

Nu urcăm prea mult şi ni se deschide privirii valea Ilişescului. Coborâm o pantă abruptă printre stâni şi ajungem în cătunul Vâlcele. Până în 1964, această aşezare s-a numit Gropi, a fost rebotezată printr-un decret, alături de alte localităţi din ţară, al căror nume nu erau pe placul conducătorilor Republicii Populare Române.

aDSC6973 [1600x1200]

aDSC6975 [1600x1200]

Satul cu numai câteva case aparţine de comuna Stroieşti. Linişte, pace şi căldură mare. După ce am trecut pârâul Ilişescu, numit în vechime Costâna, am văzut câţiva flăcăi adunaţi la umbră cu nişte provizii de bere. Cătunul Vâlcele are o singură intersecţie. În dreapta mergi la Costâna, în stânga la Ilişeşti, iar înainte la Bălăceana. Noi am luat-o tot înainte. La ieşire din sat direcţia drumului se schimbă spre vest.

aDSC6983 [1600x1200]

aDSC6984 [1600x1200]

La fel de îngust, dar în uşoară urcare pe un fals plat, drumul pietruit către Bălăceana este umbrit sporadic de câte un copac. Pe la jumătatea distanţei dintre cele două sate am făcut un popas de odihnă şi hidratare la umbra unui arbore. Liniştea ireală pe care un orăşean o percepe ca pe un dar divin era întreruptă din când în când de câte o Dacie veche care ridica colbul în urma ei. Înainte aveam Bălăceana. În spate Vâlcele. În urmă cu mulţi ani, am găsit pe un blog de călătorii al unui cicloturist polonez, imagini din Vâlcele şi mi s-a făcut puţin ruşine că acel om trecuse pe acolo, iar eu, care am copilărit mai mult prin Costâna, nu călcasem niciodată în acest cătun, care apărea destul de des în povestirile bunicului meu.

aDSC7020 [1600x1200]

aDSC7027 [1600x1200]

Comuna Bălăceana este una dintre cele mai mici din judeţul Suceava. Este formată doar din satul Bălăceana. Aşezarea a fost menţionată pentru prima dată, ca şi Costâna, în 1490, pe vremea lui Ştefan cel Mare. Poate fi încadrată între cele mai vechi localităţi ale judeţului. La Bălăceana a existat o comunitate de nemţi, încă înainte ca imperiul să se apuce de colonizat temeinic alţii. La intrare în sat, după ce am trecut de o făbricuţă de procesare a laptelui, nu ne-a observat nimeni, în afară de nişte cocostârci toropiţi de căldură. Drumul pietruit continuă până la o intersecţie din centrul satului. Aici ai două opţiuni. La stânga mergi către Braşca şi ieşi la DN17 în Ilişeşti sau la deal. Noi am mers la deal şi pe drum ne-am întâlnit cu oamenii care ieşeau de la biserică. Portul popular este ţinut încă la loc de cinste. Pas cu pas dispare, deoarece bătrânii doresc să fie înmormântaţi în el, iar tinerii nu-l mai poartă, decât dacă s-au pus pe făcut parale cântând la nunţi.

aDSC7033 [1600x1200]

aDSC7034 [1600x1200]

aDSC7036 [1600x1200]

Urcuşul se domoleşte exact în faţa primăriei. Acolo dă şi uliţa pe care se află biserica. Din acea direcţie veneau grupuri de bărbaţi care se instalau peste drum de primărie, unde e bufetul satului.

aDSC7046 [1600x1200]

Nu puteam fi contra curentului, aşa că şi noi ne-am îndreptat către crâşma prevăzută cu terasă. Imediat m-a luat la ochi un cetăţean, care a vrut să comunice cu mine. Nu a dorit să apară în poză. În schimb, tovarăşa de drum a surprins câteva figuri de localnici, care discutau aprins la crâşmă, după liturghie. Eu cu bere Suceava, interlocutorul cu Adio mamă sau Drumu’ cimitirului. Era un nebun cu acte în regulă care umbla liber. Ce-i drept, era pașnic și avea un lexic foarte bogat. S-a dovedit a fi un partener foarte plăcut pentru o singură discuție în efemera mea trecere prin Bălăceana. Omul avea o mare problemă, pe care o conştientiza. A trecut de la ateism la bigotism şi avea multe chestiuni de reglat cu Dumnezeu. Mi-a expus o teorie interesantă despre viciu ca factor de echilibru al psihicului. Nu prezenta delir mistic și știa poezii faine, cu tentă erotică.

aDSC7038 [1600x1200]

aDSC7039 [1600x1200]

aDSC7040 [1600x1200]

aDSC7042 [1600x1200]

aDSC7044 [1600x1200]

Am lăsat în urmă poetul adept al lui Bahus, dar închinător la icoane şi sfinţi şi am pornit la deal pe lângă primărie. Drumul urcă uşor printre case vechi cu cerdac, îngrijite, specifice locului şi pictate la exterior cu vechi simboluri tradiţionale utilizate probabil pentru prima dată pe ceramica descoperită la Cucuteni şi de care e plin solul Moldovei. Acele chiciuri ordinare, care abuzează faţa oricărui sat tot mai violent, ridicate de căpşunari în aşezările noastre, după modelul văzut pe unde au ajuns, sunt cantitate neglijabilă la Bălăceana.

aDSC7053 [1600x1200]

aDSC7067 [1600x1200]

aDSC7068 [1600x1200]

Cum se termină satul, se termină şi asfaltul. Drumul redevine îngust şi reapar stânile. Avem de ales între a merge înainte către Humoreni sau la dreapta către Comăneşti. Mergem tot înainte încurajaţi de o firavă adiere a vântului.

aDSC7070 [1600x1200]

aDSC7075 [1600x1200]

Din vârful interfluviului dintre văile Ilişescului şi Soloneţului, vedem în spate, cu oarecare ajutor din partea obiectivului, Dealul Mare de la Costâna şi staţia de televiziune de pe dealul Teişoara de la Mihoveni.

aDSC7076 [1600x1200]

aDSC7077 [1600x1200]

Înaintea noastră se deschide valea Soloneţului, mult mai adâncă şi mai accidentată decât cea a Ilişescului, însă ceva mai îngustă. În partea stângă observăm satul Humoreni, iar în dreapta satul Comăneşti. Se văd bine şi primele creste ale Obcinei Mari.

aDSC7080 [1600x1200]

aDSC7084 [1600x1200]

aDSC7086 [1600x1200]

Acum câţiva ani, pârâul Soloneţ a ieşit din matcă şi a făcut prăpăd în Humoreni. Unii sinistraţi au fost mutaţi în case ridicate pe coastă. Satul are o importantă, din punct de vedere numeric, comunitate de ţigani. Aceştia sunt puţin diferiţi de cei de la Şcheia sau Pătrăuţi. Fac parte din ceea ce Creangă numeşte lăieşi şi formează o ţigănie mai liniştită şi mai serioasă decât multe altele din judeţ.

aDSC7096 [1600x1200]

aDSC7101 [1600x1200]

aDSC7103 [1600x1200]

aDSC7110 [1600x1200]

Satele Humoreni şi Comăneşti formează, din 2002, atunci când s-au separat de Botoşana, comuna Comăneşti. Pe valea Soloneţului, Humoreni este cunoscut mai mult ca Liuzi. Denumirea vine de la Liudi Humorului, adică oameni supuşi mânăstirii Humor. De aici şi denumirea oficială Humoreni. După ce am trecut Soloneţul, pe un pod, în zona căruia puradeii se bălăceau, am urcat până la calea ferată şi apoi ne-am îndreptat către Comăneşti, pe aceasta, până la o trecere la nivel, apoi pe drumul judeţean. Între cele două sate ne-au ieşit în cale nişte cetăţeni puţin aghezmuiţi, dornici de vorbă cu necunoscuţi, dar şi de fotografii. Un ţigan gospodar, posesor de cal şi căruţă, care observase episodul, mi-a spus trist că aceşti oameni beţâi fac satul de râs.

aDSC7118 [1600x1200]

La intersecţia cu drumul care duce prin Comăneşti către Botoşana, turiştii descoperă o ofertă bogată de obiective. Căruţaşii care obişnuiesc să poposească la crâşmele din zonă, trebuie să aibă mare grijă.

aDSC7119 [1600x1200]

aDSC7120 [1600x1200]

La Comăneşti, pe locul fostului CAP, se ţine un târg săptămânal, în ziua de sâmbătă. Am fost în copilărie de câteva ori la acesta. Pe valea Soloneţului, de la Dărmăneşti şi până la Cacica, urcă cea mai veche linie ferată care uneşte Suceava de Gura Humorului. În zona acelei intersecţii, pe teritoriul satului Comăneşti, se găseşte halta Soloneţ. Am trecut de multe ori prin această haltă, chiar am şi aşteptat trenul multe ore la un moment dat.

aDSC7140 [1600x1200]

Cu trenul am ajuns înapoi la Suceava. Am coborât în trista şi abandonata gară Iţcani sau Suceava Nord, fostă Aron Pumnul într-o perioadă frumoasă a istoriei noastre.

aDSC7154 [1600x1200]

Anunțuri

3 gânduri despre „Oameni și sate din Podișul Sucevei – episodul 1

  1. Pingback: Oameni și sate din Podișul Sucevei – episodul 2 | Drumurile lui Spetcu

  2. Pingback: Dealul Mare din Costâna | Drumurile lui Spetcu

  3. Traseul asta l-am facut mai mult fara sa vreau cu bicicleta acum cativa ani. M-am pornit din Suceava pe DN17 si am luat-o spre Valcele, am gresit drumul spre Costana si m-am trezit in Balaceana, Comanesti … dupa care am luat-o paralel cu linia 513 inapoi spre Costana, Mihoveni, Scheia, Suceava.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s