Clandestin în Smirnovia (The Hunting Party – versiunea Nistru)

08 08 2010. Povestea începe într-o duminică dimineață, nu prea devreme, pe malul unui pârâu, cu rol de frontieră între Republica Moldovenească Nistreană, pe atunci SMIRNOVIA, astăzi SHERIFFIA, nerecunoscută de nicio țară cu steag la ONU și Republica Moldova. Am înlocuit pantalonii camuflaj și tricoul de metalist, cu treningi de cocalar și tricou de PDL-ist. Am fost înzestrat de un membru al partidului portocaliu cu acel tricou. Nu-l puteam purta decât la țară, dar numai când aveam treabă în dosu’ șurii și la ocazii speciale. O incursiune clandestină într-un teritoriu în care nu se aplică niciun punct din ce cunoaștem ca fiind Drepturile omului, am considerat că e o ocazie suficient de specială. Tricoul PDL mulat pe burtă, treningul de cocalar și fața de moldovean chel, formau combinația perfectă ca să fiu considerat un țăran de la țară, care merge duminica la oraș, pentru a-și cumpăra o pânză de bomfaier și o mânuță de cuie de șase din talcioc.

Călăuză pe plaiurile unde stă să iasă, din uzina de la Râbnița, prima versiune brută a omului nistrean, manufacturat după cel mai nou şablon croit în laboratoarele KGB, chiar mai nou decât maldavanul şi fyromezul, a fost Oxana. O persoană față de care am sentimente total contradictorii, pe de o parte o admir și prețuiesc pentru curaj, dezinvoltură, opinie asumată, iar pe de altă parte o detest pentru implicare în tot felul de masturbări, demersuri fără finalitate utilă societății, făcute în scopul de a raporta o activitate și a avea creierul ocupat. Risca la un moment dat să intre în breasla românilor de profesie. Societatea actuală, a cărei valoare supremă este ipocrizia, se bazează din ce în ce mai mult pe masturbatori, oameni goi de conținut, dar posesori de ambalaj sclipitor. Ca să arzi etape, ca să te poziționezi, ca să-ți faci relații, calea facilă e masturbarea socială. Undeva între aceste extreme o încadrez, fără cale de mijloc, de aici au apărut tot felul de conflicte între noi, mai mult sau mai puțin serioase. Acum nu pot decât să le privesc în cheie amuzantă.

Din localitatea Fârlădeni, al cărei singur etnic român declarat la ultimul recensământ era chiar Oxana, anul acesta sper să fie cel puțin patru, că pentru trei persoane am făcut eu invitație în România, pentru a-și depune dosarul de redobândire a cetățeniei române, urma să ieșim de pe teritoriul controlat de autoritățile Republicii Moldova. Fârlădeni e un sat mărișor aflat în sud-estul Tighinei. Pe ulițele sale se vorbește limba româna. La sud de acest sat trece un drum principal care leagă localitatea Căinari de regiunea separatistă. Acel drum e păzit mai atent de milițienii nistreni. Căinari e o localitate importantă, pentru că de acolo pornește o cale ferată, construită recent pe amplasamentul aproximativ al unei linii dezafectate, care data din perioada României Mari şi care ajunge la Revaca, într-o suburbie a Chișinăului.

Această cale ferată a scos din joc nodul feroviar Tighina. În timpul războiul de pe Nistru, Elțîn l-a luat de guler pe Snegur și i-a poruncit ca Tighina să fie subordonată Tiraspolului. Snegur a executat imediat ordinul. Tighina a fost al patrulea nod feroviar ca importanță din URSS și nu se putea renunța așa ușor la un asemenea atuu. Tiraspolul nici măcar o gară serioasă nu are. Voronin, care, cât timp a fost președinte, nu a putut să vadă mormintele neamurilor sale, aflate în zona controlată de separatiști, a ticluit o lovitură de maestru, pentru a-și descărca frustrarea şi a-i pune în dificultate pe partenerii săi de afaceri de la Tiraspol. Astfel a apărut calea ferată de care am amintit mai sus. Până la deschiderea acesteia, toate trenurile care legau Chișinăul de sudul republicii, treceau pe la Tighina, oraș la cheremul separatiștilor. Această linie a fost o lovitură de KO dată lui Smirnov. Voronin, cel mai serios tovarăș de pahar al lui Băsescu, este un caz trist. Un mancurt cu un bunic primar de comună sub mareșalul Antonescu, cu neamuri refugiate în România, cu o nepoată care a studiat recent la Suceava.

Aveam la mine doar pașaportul și câțiva lei moldovenești. Dacă mă luau la 11 m oamenii noi de rit nistrean, aveam să le spun că sunt cetățean european și am drepturi. Buletinul și telefonul erau într-un loc sigur, gata să ajungă unde trebuie dacă intram în rahat. Trecem pe lângă ghereta în care se aflau doi polițiști moldoveni. Aceștia nu intervin. Trecem pârâul și imediat după el, într-un fel de cort de dimensiuni mari, confecționat dintr-o plasă de camuflaj, se aflau câțiva soldați ruși și un blindat. Erau pacificatorii aflați sub egida OSCE. Un organism internațional fără niciun rezultat demn de luat în seamă. De fapt erau soldaţi ai armatei ruse de ocupaţie. Atunci am văzut pentru prima dată arme AK-47 cu glonț pe țeavă. Se anunța o zi toridă. Aveam emoții și tensiunea mare. Nu se observa. Ajungem la postul grănicerilor nistreni. Nici nu ne-au băgat în seamă. Unul se juca pe telefon, iar celălalt făcea curat într-o Lada, stând efectiv cu curu-n sus. Sunt scoşi din letargie doar de maşinile cu număr de Chişinău.

Așa am ajuns în localitatea Gâsca, o suburbie a Tighinei. Imediat după ce am trecut pârâul, călcam stingher ca o fecioara pe Ulița Lenin, cum se numește axa așezării. Am observat că smirnoviștii au asfaltat 200 de m de drum care, până în acea vară, am aflat că era doar pietruit. Din centrul satului Gâsca am luat microbuzul spre Tighina. În argoul maldavnesc de inspirație rusă, microbuzul se numește marșrutcă. Se poate plăti și cu lei moldovenești și cu ruble nistrene. Pe rublele nistrene se găsește Suvorov. Despre el mai la vale. Pe geamul microbuzului văd clădiri care mai păstrează urmele războiului. Pătrundem în Tighina dinspre sud-est pe Strada Comuniștilor. Îmi rămâne în memoria vizuală doar stadionul. Coborâm undeva între piață și autogară. Trecem prin mijlocul unui talcioc de vechituri expuse de pensionari ai raiului sovietic. În spatele nostru doi vlăjgani ascultă manele la telefon. Sunt siderat. Mă mir cum dracu’ prind așa de bine manele la utilizatorii de odnoklassniki.ru? Descopăr pe viu, în numele străzilor, limba moldovenească, română scrisă în alfabet chirilic.

Pe un spațiu comercial îmi sare în ochi Bender – 1408. Turcii, după ce au luat Tighina de la domnii moldoveni, au botezat-o Bender. Rușii i-au spus și îi mai spun tot Bender. Maldavanii spun Bender, de asemenea. 1408 este anul primei atestări documentare a Tighinei. Era pe timpul lui Alexandru cel Bun. Din acest punct de vedere, Tighina este de o seamă cu Iași și Cernăuți. Ce axă formidabilă a statului moldovean! Peste drum, în autogară, văd un autobuz al cărui loc ar trebui să fie într-un muzeu tehnic. E de pe vremea lui Hrușciov și merge pe gaz metan. Așa ceva nu mai văzusem de când aveam 5 ani și în Suceava circulau autobuze cu recipiente uriașe poziționate deasupra, în care se afla gaz metan sub presiune, folosit pe post de combustibil.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 011 [1600x1200]

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 010 [1600x1200]

Peste drum de autogară se află o bază militară de dimensiuni serioase. Nu e cea mai mare din oraş. Nu ştiu câţi militari sunt pe acolo şi ce tehnică de luptă au. Urmăm Strada Tiraspol şi descoperim primul memorial al zilei, care are mai multe componente. Veţi observa că la monumente, memoriale, propagandă şi îndoctrinare, Republica Moldovenască Nistreană stă foarte bine. Aşa de bine stă, că te umflă râsul de atâta chici şi absurd. Acest memorial, ridicat pentru a aminti de războiul din 1992 şi a comemora victimele de atunci, este încadrat de străzile: Suvorov, Kotovski şi Tkacenko. Nume mari!

Războiul a durat puţin peste patru luni şi s-a soldat cu peste 1000 de morţi de ambele părţi. Separatiştii nistreni, mult mai bine înarmaţi, au pierdut considerabil mai mulţi oameni şi ar fi pierdut tot războiul, dacă, a nu ştiu câta oară în istoria românilor, factorul politic nu decidea să accepte un armistiţiu ruşinos şi astfel o stare de fapt contra oricărei logici durează de 20 de ani. În iunie 1992 a avut loc aşa numita Bătălie de la Tighina, atunci a intrat în joc, pe faţă, cu tancuri şi blindate, Armata a 14-a rusă şi a respins forţele româneşti care deja stăpâneau mare parte din oraş. Au murit în acele zile, sub gloanţele soldaţilor ruşi, ajutaţi de cazaci şi puşcăriaşi aduşi din penitenciarele din Rusia, câteva sute de civili, locuitori ai Tighinei.

Republica Moldovenească Nistreană nu e Transnistria, aşa cum Republica Moldova nu e Basarabia. RMN nu s-a născut peste noapte, ea îşi are rădăcinile în 1924, când Stalin, pentru a destabiliza România Mare, a confecţionat pe teritoriul Ucrainei, dincolo de Nistru, Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, iniţial cu capitala la Balta, mai apoi la Tiraspol şi cu limbi oficiale: româna, rusa şi ucraineana. Tot atunci a apărut curentul maldavnist care, cu unele ajustări de-a lungul timpului, încă este suficient de viguros. După Al Doilea Război Mondial, RASSM a fost unită cu teritoriul dintre Prut şi Nistru, dar au fost operate câteva modificări pe hartă. Balta şi câteva localităţi de dincolo de Nistru, nordul Basarabiei şi Bugeacul au trecut în componenţa RSS Ucraina. Astfel s-a născut Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, fără ieşire la mare, dar cu şase raioane dincolo de Nistru.

Minţile lui Stalin şi ale urmaşilor săi au gândit pentru următoarele decenii şi toată industria statului care nu moşteneşte Moldova, dispărută de pe harta lumii la 1859, ci RASSM, a fost concentrată dincolo de Nistru şi în Tighina, astfel că restul republicii unionale a rămas eminamente agrar. În 1992 s-a resimţit din plin acest lucru. Situaţia e similară, dar la o altă scară, în ceea ce priveşte Ucraina. Estul industrializat e controlat de Rusia, iar vestul agrar vrea UE. O Ucraina mai mică, fără industrie, ar fi perfectă pentru UE, ar mai avea încă o piaţă de 20 de milioane de flămânzi, cărora să le vândă gunoaile lor, aşa cum fac cu România, iar deschiderea graniţelor le-ar aduce o nouă infuzie de sclavi creştini albi, pe care să dea vina, aşa ceva e corect politic, pentru toate porcăriile din ţările lor.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 012 [1600x1200]

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 017 [1600x1200]

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 024 [1600x1200]

De lângă acest memorial se desprinde o bretea de şosea, care duce pe celebrul pod de peste Nistru, către Tiraspol și mai departe spre Odesa. Nu am mers pe ea, ci tot înainte. De pe un pasaj observam ca în palmă postul armatei ruse de ocupație, denumită eufemistic pacificatoare. Blindatul și soldații sunt ascunși sub același tip de cort ca între Fârlădeni și Gâsca. Fac rapid o fotografie, deși acest lucru e interzis și ne continuăm drumul. Faptul că am intrat clandestin în Smirnovia, ne-a scutit de a fi urmăriți de securitatea nistreană, care poartă numele MGB și de a avea un timp limitat de vizitare.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 025 [1600x1200]

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 026 [1600x1200]

Imediat, chiar în intersecția din zona podului, dăm de o serie de monumente de mici dimensiuni. Comemorau ori ruși ori nistreni. Nu am insistat foarte mult, dar deja imaginea îmi era clară. Totul e făcut și banii au curs gârlă în acest sens în ultimii 20 de ani și încă mai curg, pentru a întipări în mintea omului nistrean, celui care încă nu a fugit în Rusia sau nu a pus mâna pe pașaportul românesc pentru a se pierde în vreo țară UE, că acolo este pământ rusesc, că numai Rusia îl ocrotește și dacă duce viața minunată pe care o are în acea regiune cu statut de colonie penitenciară, asta se datorează rușilor morți de-a lungul timpului și celor din corturi, care-l apără în prezent de naționaliștii moldoveni și de imperialiștii români.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 027 [1600x1200]

Visul pe care-l aveam de câțiva ani și pe care am început să-l pun în practică în 2008, era îndeplinit. Am traversat strada și mă aflam la porțile Cetății Tighina. Era închisă și nu se putea vizita. Abia de prin 2012 a fost deschisă pentru turiști. Pe acel loc, Ştefan cel Mare a ridicat pentru prima dată o cetate de pământ, cu rol de a opri invaziile tătare pe la vadul Nistrului de la Tighina. Petru Rareş a ridicat prima cetate de piatră, pe care avea să o piardă în favoarea lui Soliman Magnificul, cel care a devastat şi jefuit, după o trădare, Cetatea de Scaun a Sucevei şi i-a furat, din mormântul de la Putna, lui Ştefan cel Mare, sabia. Turcii instalaţi la Tighina, i-au schimbat numele în Bender („port” în limba persană), au transformat teritoriul în raia şi au mărit fortăreaţa. Puţini au fost domnii moldoveni, care s-au mai ridicat împotriva turcilor, cel mai bun exemplu este Ioan Vodă cel Viteaz.

Turcii au mărit-o, au întărit-o şi au folosit-o câteva sute de ani. L-au găzduit acolo şi pe regele Suediei, Carol XII, care a fugit unde a văzut cu ochii după ce a pierdut ruşinos la Poltava. În 1792 moscalii ating Nistrul. Suvorov ridică oraşul Tiraspol peste satul de pescari români Sucleia. După războiul ruso-turc din 1806-1812, Tighina, ca şi întreg teritoriul dintre Prut şi Nistru, intră în componenţa Imperiului Ţarist. De fapt ruşii intrau când aveau chef în principatele române şi susţineau mişcările antiotomane din Balcani. Românii şi-au închipuit că dacă scapă de turci le va fi mai bine. Le-a fost mult mai rău sub ruşi şi s-a demonstrat încă o dată că imperiile creştine au fost cele care au distrus cât au putut fibra naţională românească în locurile ocupate prin deportări şi colonizări. Despre venirea ruşilor la Nistru şi pierderea Basarabiei citiţi aici. În linişte şi fără grabă.

Deşi ruşii nu au stăpânit decât un secol, înainte de România Mare, această cetate, toată propaganda nistreană se învârte în jurul acestui veac. După reintrarea estului Moldovei sub cizma rusească, de data asta pentru jumătate de secol, cetatea a fost închisă şi a fost transformată în unitate militară şi depozit de armament. Căderea URSS a dus-o la cheremul separatiştilor de la Tiraspol, care au menţinut în ea rămăşiţele Armatei a 14-a ruseşti. Sovieticii, pe lângă baza militară, au mai ridicat şi două fabrici, acum dezafectate, pe teritoriul cetăţii. În 2012, nistrenii, să mai facă rost de bani, au dat un var, au ridicat câteva statui şi au deschis cetatea pentru a fi vizitată de turişti. Ce găsiţi dincolo de porţile închise de care m-am lovit eu şi despre cum a fost arborat steagul României în cetate, prima oară după 1944, citiţi aici, dar din nou, în linişte şi fără grabă.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 029 [1600x1200]

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 028 [1600x1200]

Mergem pe lângă zidurile cetăţii pe trotuar până în dreptul unui sens giratoriu. Facem stânga şi ajungem pe un pod pe sub care trec linii de cale ferată. De pe pod zărim clădirea gării Tighina 2. Orașul are două gări. Prin aceasta, poziţionată în nordul urbei, trec trenurile care leagă Chişinăul de Moscova. De aici linia merge câteva sute de metri şi trece Nistrul. De pe pod urmăm un bulevard larg şi pustiu. Dăm de un prim benăr în care ni se aminteşte că se împlinesc 65 de ani de la victoria în Marele Război pentru Apărare a Patriei. Mesajul e clar. Ni se spune că încă suntem în URSS. Traversăm o zonă industrială. Funcţională şi nu prea. În dreapta noastră se arată Combinatul de Panificaţie.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 038 [1600x1200]

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 039 [1600x1200]

Aşa cum la Cernăuţi s-au sărbătorit cu mare fast 600 de ani de la prima atestare documentară a oraşului, dar nu s-a spus în ce context apare pentru prima dată numele așezării, doar s-a amintit ceva de un oarecare Oleksandr Dobre, exact la fel a fost ridicat la Tighina, cu bani ruseşti, un fel de arc de triumf, cu stema Rusiei, împrumutată și oraşului, pe el. Oare la ce triumf se referă nistrenii? La triumful păcii. Construcția se numeşte Arca Păcii – Bender 600. Genul ăsta de monumente au mai ridicat rușii în teritoriile unde au măcelărit localnici, care nu le mai doreau cizma puturoasă în curtea lor. Prin deschiderea arcului observăm un magazin Sheriff. Sunt multe în toată republica separatistă, de fapt aproape orice e Sheriff, rar vezi ceva ce nu e Sheriff.

Folclorul nistrean spune că după războiul din 1992, niște arabi aduceau tot felul de mărfuri și le vindeau sub numele Sheriff. În 1993, căpitanul GRU Victor Gușan, rus cu nume românesc și pașaport moldovenesc, împreună cu un alt colaborator al serviciilor ruse, Ilia Kazmalî, i-au fugărit pe acei arabi și le-au luat afacerea, pe care au reprofilat-o atât de bine, că a acaparat, cu ajutorul politicului, tot ce înseamnă economie în Republica Moldovenească Nistreană. Acest Gușan a fost arestat în 1992, după o operațiune condusă de Tudor Petrov Popa, membru al Grupului Ilașcu. A fost eliberat la presiunea Moscovei. Ca și în 1940 la ultimatum și în 1992, românii cu putere de decizie au dat dovadă de totală lipsă de demnitate și bărbăție politică. Exact ca în zilele noastre, când Ponta merge la Soci să bea cu Putin, în timp ce directorul liceului român de la Tiraspol este arestat.

Gușan și Kazmalî au fost însărcinați de Moscova să gestioneze economia teritoriului separatist, în timp ce de partea politică s-a ocupat Smirnov până în 2011, fix 20 de ani. Ca să-i poată controla pe cei doi care au întins Sheriff pe tot teritoriul RMN, Oleg, fiul cel mai mic al lui Smirnov, a fost introdus în conducerea societății. Alături de Smirnov au fost și doi mancurți români: Mărăcuță, la bază tractorist de profil larg, devenit ulterior doctor în drept și Caraman. Românii, sub denumirea de moldoveni, reprezintă și acum cea mai numeroasă etnie din regiunea separatistă. În zilele noastre Sheriff înseamnă: cea mai mare reţea de benzinării din RMN, cel mai mare lanţ de magazine, o reţea de service-uri auto, clubul de fotbal cu acelaşi nume, Agroprombank – cea mai mare bancă nistreană, companiile Tirotex, Interdnestrkom, Kvint, piaţa telefoniei mobile și cel mai popular post de televiziune din stânga Nistrului – TCB.

Cele două tabere au conlucrat bine până în 2011. Atunci, enervați de rigiditatea lui Smirnov, acești băieți care fac bani, nu au mai fost la fel de docili ca în ultimii 20 de ani și, chiar contrar Moscovei, care a susținut un alt candidat, Kaminski, au instalat în postul de președinte al RMN, prin vot popular desigur, un băiat de casă al lor, pe nume Eugen Șevciuk, etnic ucrainean și independent politic. Din echipa acestuia face parte și un anume Burlă, mancurt român născut lângă Storojineț. Practic, de când a fost înlocuit Smirnov cu Șevciuk, nu s-a schimbat nimic, doar oligarhii nistreni nu mai au bătăi de cap cu primul dintre ei, care dorea să aibă controlul asupra orice se întâmpla în teritoriul separatist. Greşesc, a fost schimbat şeful securităţii nistrene, un anume Antiufeev, care a fugit în Rusia, după ce a căzut în dizgraţia sheriffienilor. Din 2011, SMIRNOVIA a devenit SHERIFFIA, înainte era doar economic, acum e și politic.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 044 [1600x1200]

Peste drum de Arca Păcii se află intrarea într-un memorial de dimensiuni mari. Vedem un soclu gol și un milițian. Întrebăm milițianul dacă se poate vizita. Ne spune că pentru asta a fost ridicat. Eram în fața cimitirului eroilor români „General Dragalina”, transformat în 2007, de autoritățile nistrene, în cimitir al eroilor ruși. Povestea acestei profanări de neiertat, menită să falsifice, de data asta într-un mod scârbos de abject, istoria locului, o citiți aici. Crucile eroilor români căzuți în cele două războaie mondiale au fost luate, s-a turnat pământ pe deasupra, s-a nivelat și au fost ridicate tot felul de monumente funerare cu nume fictive.

Într-un colț al cimitirului au fost instalate câteva dintre crucile românilor. Nistrenii sunt și ei ievropeni, respectă trecutul! Culoarea albă le diferențiază de tot ce e în jur și noi am mers direct la ele. Pe o placă neagră, așezată înaintea lor, scrie în limbile rusă și română, că acolo sunt îngropați ofițeri și soldați români. În română s-a strecurat o greșeală. Eram trist, dar nu puteam să nu fac comparația cu halul în care arată cimitirul eroilor români din Chișinău. Este efectiv o groapă de gunoi și doar o cruce de lemn strâmbă amintește de acei soldați îngropați acolo. Pentru a face comparație, citiți impresiile mele de la Țiganca și Chișinău. În cimitirul de la Chișinău am fost și în 2008 și în 2013. Nu s-a schimbat nimic. Pentru a afla cine a fost cocoțat pe soclul de la intrare și ce monumente noi ale propagandei ruse cu specific nistrean au mai fost instalate la Tighina, mergeți aici.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 053 [1600x1200]

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 058 [1600x1200]

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 060 [1600x1200]

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 067 [1600x1200]

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 068 [1600x1200]

Ne continuăm drumul pe bulevardul larg numit Ermakov. Nu vedem țipenie de om. De fapt, în afară de piață, unde am coborât din microbuz, prin restul locurilor prin care ne-am plimbat, destul de rar ne-am întâlnit cu oameni. Teritoriul Republicii Moldova, aflat sub ocupație rusească, a pierdut, în 20 de ani, cam un sfert din populație, iar municipiul Tighina a rămas doar cu jumătate din locuitorii pe care-i avea în 1992. Tineri nu întâlnești decât dacă sunt milițieni sau militari. În drumul nostru am dat și peste o bisericuță. Am văzut acolo câteva persoane. Era duminică. Din RMN pleacă în primul rând rușii, nu le place deloc raiul nistrean care, dacă ar funcționa după legile economiei de piață, s-ar prăbuși în maximum un an.

Atunci am fost efectiv șocat descoperind un oraș mare, plin de monumente înșelătoare, dar fără oameni. Puținii întâlniți erau pensionarii captivi acolo. Aceștia își primesc banii direct de la Moscova. Un nou benăr ne amintește că, pe lângă cei 65 de ani de la victoria sovieticilor, reprezentată prin panglica Colorado, se împlinesc și 20 de ani de la victoria nistrenilor, care păstrează steagul Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești. Aproape de ieșirea din oraș către Pădurea Hârbovăț, undeva în partea dreaptă, se găseau un restaurant și un parc de distracții pentru copii. Păreau părăsite, cred că și erau părăsite. Abia anul trecut la Pripiat am găsit ceva mai sumbru.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 072 [1600x1200]

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 074 [1600x1200]

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 078 [1600x1200]

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 084 [1600x1200]

Parcul de distracții părăsit se află la intersecția acelui bulevard larg și pustiu cu Strada Chișinău. Coborâm pe aceasta din urmă. Mai întâlnim sporadic oameni, întotdeauna bătrâni. Trecem pe lângă o incintă împrejmuită cu un gard înalt din beton. La poartă observăm arborat steagul Rusiei. Probabil e încă un obiectiv de-al fostei Armate a 14-a.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 085 [1600x1200]

Continuăm plimbarea prin acea zonă pustie şi obscură până ajungem la un păienjeniş de căi ferate. Ne deplasăm pe lângă nişte vagoane părăsite până întâlnim o pasarelă. Urcăm treptele şi ni se deschide o privelişte uluitoare prin numărul mare al liniilor ferate şi lipsa trenurilor de pe ele. Nu fluiera nicio locomotivă, nu aştepta pe peron niciun călător. Jos vedeam gara Tighina I. Gara principală a oraşului. Prin ea nu mai trece niciun tren. Cele din sudul Republicii Moldova merg la Chişinău pe acea linie nouă de care am amintit mai sus, iar trenurile dinspre Chişinău spre Tiraspol trec prin gara Tighina II.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 088 [1600x1200]

Coborâm scările în dreptul gării. Clădirea e frumoasă, îngrijită bine, încuiată şi dureros de liniştită. În limba moldovenească observăm inscripţia „Gara”. Pe unul din pereţii edificiului îmi atrage atenţia o placă de metal pe care sunt scrise numai în limba rusă următoarele: „De la stația Bender, începând cu 13 iunie 1941, au fost duși mii de oameni nevinovați, care au fost supuși unor chinuri inumane și exterminării de către organele NKVD. Asta nu trebuie să se repete!” Hopa! Omul nistrean e puţin perfid. El spune oameni, nu spune români sau moldoveni, zice de NKVD, dar nu spune scopul şi despre al câtălea val de deportări este vorba.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 094 [1600x1200]

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 095 [1600x1200]

Lângă gară se află un tren cu locomotivă cu abur. Are rol de muzeu. Aceasta a fost singura locomotivă pe care am văzut-o în zona separatistă. Ne-am căţărat puţin pe aburoasă şi am făcut nişte poze. Nu a trecut nimeni pe acolo. Trenul-muzeu era închis. Trei mecle de lucrători la căile ferate erau puse în nişte stâlpi, de parcă scăfârliile le-ar fi fost ridicate în nişte pari. Era clar că acest muzeu avea legătură cu marile fapte de vitejie pe care le-au făcut feroviarii sovietici în lupta de clasă a proletariatului. Se ştie, şi la noi în ţară avem destule exemple, că muncitorii cu cea mai înaltă conştiinţă de clasă au fost lucrătorii de la căile ferate. Mai în spate, undeva la coada trenului-muzeu, un monument de tip basorelief, ne aduce aminte că pe acele locuri a fost şi foamete. Să le pară bine că nu au fost în URSS, ci în România Mare, înainte de Marele Război pentru Apărarea Patriei, că altfel nu scăpau de Holodomor.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 096 [1600x1200]

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 097 [1600x1200]

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 112 [1600x1200]

Ne pierdem pe nişte străzi fără oameni şi fără maşini. Liniştea e nefirească pentru un oraş, despre care se spune că ar avea 100 de mii de locuitori. Pe Strada Puşkin ne întâlnim cu cel mai negru ca ţiganii. Înţelegem că în această zonă, propaganda rusească de tip nistrean, preţuieşte războinicii ruşi mai mult decât orice şi poate tocmai din acest motiv, nu putea să-l uite pe poetul care a mierlit-o într-un duel.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 116 [1600x1200]

Într-un colţ al Parcului Gorki, descoperim o clădire cu urme de gloanţe. Pare părăsită. A fost un cămin pentru elevii de liceu. Acest parc are îngrijite doar câteva alei, în rest paragină. Aici am văzut primii oameni de când am traversat căile ferate.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 122 [1600x1200]

Ieşim din parc pe Strada Comuniştilor, unde recunosc stadionul cu o singură tribună. Pe acesta joacă echipa de fotbal Dinamo Bender. Următoarea intersecţie e una de un real angajament ideologic. Strada Comuniştilor se întretaie cu Strada Comsomolului. Citind cele două denumiri scrise în limba moldovenească  şi limba rusă, mă umflă râsul.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 126 [1600x1200]

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 128 [1600x1200]

Mai mergem pe Strada Comuniştilor până la intersecţia cu Strada Lenin. Apoi ne plimbăm pe cea din urmă. E strada centrală a Tighinei. Pe ea se află primăria şi cea mai importantă biserică din oraş. O parte a acestei străzi este organizată ca pietonal. Aici am văzut, în sfârşit, mai mulți oameni, printre care şi tineri.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 129 [1600x1200]

Peste drum de primărie, într-un fel de scuar, sunt sudate, pe un gard, figurine din fier forjat. Acestea au rolul de a trece în revistă scene importante din istoria oraşului. Mi-a atras atenţia un portret al voievodului Alexandru cel Bun. Explicaţia e simplă şi este legată de 1408, prima atestare documentară a aşezării. Ce m-a mâhnit, a fost faptul că la Tighina, voievodul moldovean are un fel de statuie, la Cernăuţi are o placă pe o clădire, pe când la Suceava, unde a domnit peste 30 de ani, nu are decât un nume de stradă. Nu este ruşinos pentru capitala statului moldovean din perioada de glorie a voievodatului? Din cale-afară de ruşinos este, dar într-un oraş, unde incultura şi complexul de sclav de tip bucovinean omoară tot ce ţine de Moldova medievală, a neglija memoria voievozilor, e deja un lucru banal.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 136 [1600x1200]

Înaintăm pe pietonal şi observăm puţină agitaţie în zona unei fântâni arteziene. Nişte boraci se jucau în apă. Erau primii copii întâlniţi şi deja aveam câteva ore de când ne plimbam. Strada Lenin se termină în faţa casei de cultură. Acolo dăm de statuia lui Pavel Tkacenko, nume de cod Ursu, fost secretar al CC al PCR. A fost unul din principalii promotori ai creării RASSM – cap de pod al expansiunii comunismului în România și apoi în Balcani. Mintea lui a scornit că moldoveneasca nu e română și țărănimea din Basarabia e o națiune aparte, care trebuie să pornească lupta de clasă contra românilor. Aberațiile sale științifice au fost băgate în manualele din RSSM după 1940. Fiind născut la Tighina și având o asemenea biografie, nu putea fi ignorat de poporul nistrean.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 139 [1600x1200]

Ocolim casa de cultură şi ajungem pe malul Nistrului, în zona fostei gări fluviale. Atât aceasta, cât şi hotelurile, sanatoriile şi alte centre de odihnă şi tratament aflate în acel loc, sunt închise şi părăsite de 20 de ani. Probabil pentru a masca geamurile sparte, omul nistrean a întins un benăr de dimensiuni prostesc de mari, în care ne indică victoriile sale.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 144 [1600x1200]

Prima vedere a Nistrului la Tighina e dezolantă. Mai multe barje eşuate sunt lăsate să ruginească de mai bine de de 20 de ani. Faleza e neingrijită, pustie şi poartă urmele ultraşilor echipei Zimbru Chişinău. Zărim o terasă. Era unica. Muzică în surdină. Eram singurii clienţi de acolo. Chelnerul s-a arătat oarecum surprins. O bere la halbă pe malul Nistrului ar fi trebuit să fie ceva banal.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 163 [1600x1200]

Stam sub o umbrelă şi ne trăgeam sufletul. Ca din pământ apare un flăcău. Se poziţionează la vreo 30 de m sprijinit de balustrada falezei şi ne analizează. Am zis că ne-au reperat securiştii, că prea am bătut străzile. Îmi pregăteam discursul pentru un viitor interogatoriu. Cu coada ochiului văd pe Nistru două bărci dotate cu drapel nistrean. Deja securistul nu se mai uita la noi, se uita la Nistru. Una dintre bărci trage la un debarcader. Apare un om care ia o atitudine umilă. Mă uit mai bine şi văd că în barcă e chiar Smirnov. Ce situaţie! Enigma securistului se dezlegase, era un băieţaş care se ocupa cu protecţia prezidentului şi acum se uita admirativ la modul cum acesta dădea indicaţii preţioase. Profit de moment, mă fac că iau o gură de bere, suficient cât să fiu paravan, pentru ca Oxana să-l tragă în poză pe marele cârmaci nistrean.

Era o zi de duminică. Smirnov, despre care se spune că umbla pe moşia lui fără gărzi de corp, se da cu barca pe Nistru. La barcă avea escortă. Un securist cu el şi încă unul în altă barcă. Mi-ar fi plăcut să vină la terasă să bea o bere cu mine şi să-i spun că în republica lui poate intra cine vrea. Această întâmplare mi-a adus aminte de filmul The Hunting Party, în care un criminal de război, oficial căutat de toată lumea, îşi vedea de treaba lui vânând vulpi, fără ca nimeni să-l deranjeze. Aşa era mai bine pentru toţi greii care iau decizii şi văd ţările şi naţiunile ca pe nişte surse de profit.

Igor Smirnov este un rus născut în Kamceatka, trimis de Moscova cu misiune la Tiraspol. A avut ca sarcină precisă să pună beţe-n roate Republicii Moldova, care dorea Unirea cu România, imediat după declararea independenţei. Ce nu ştiau cei din mişcarea de eliberare naţională de la Chişinău, era că la Bucureşti comanda tot Moscova, prin pionul Ion Iliescu. Încă înainte ca RSSM să iasă din URSS, Smirnov şi colaboratorii săi au declarat independenţa Republicii Moldoveneşti Nistrene. De aici a pornit războiul din 1992. Trupele armate, constituite ad hoc din miliţieni, ale Republicii Moldova, împreună cu tot ce a fost serviciu special şi trupe de elită, au acţionat foarte bine. Aproape câştigaseră războiul. Pe Smirnov, serviciile moldoveneşti l-au prins la Kiev şi l-au adus la Chişinău într-un portbagaj. Snegur îi avea în colivie şi pe Smirnov şi pe Guşan, dar politrucul s-a supus Moscovei şi i-a eliberat. După încheierea războiului, Smirnov a transformat teritoriul separatist în SMIRNOVIA.

Mai târziu, am analizat la rece tot ce am văzut în această incursiune în Smirnovia şi am realizat câtă dreptate avea marele patriot român Ilie Ilaşcu, când, după aproape 10 ani de temniţă la Tiraspol, i-a cerut lui Iliescu un comandou de elită al trupelor române, pentru a organiza o acţiune de comando şi a-i scoate din puşcăria nistreană pe cei trei colegi ai săi rămaşi: Andrei Ivanţoc, Tudor Petrov Popa şi Alexandru Leşco. Atunci, Ioan Talpeş, şef SIE în exerciţiu, un cunoscut om al ruşilor la Bucureşti, s-a scăpat în izmene şi a refuzat o asemenea operaţiune. Alexandru Leşco avea să iasă în 2004, după 12 ani de închisoare, iar Ivanţoc şi Petrov Popa în 2007, după 15 ani de detenţie. Deşi am vorbit cu Ilie Ilaşcu pe Facebook, aş vrea să pot purta cu el o discuţie faţă în faţă, că sunt tare curios ce le-a făcut ruşilor, de l-au condamnat la moarte şi îl urăsc atât de mult.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 168 [1600x1200]

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 172 [1600x1200]

După ce a dispărut Smirnov, a dispărut şi securistul. Având calea liberă, am pornit într-o preumblare pe faleza pustie a Nistrului. Nu am ratat ocazia să mă spăl pe picioare în râu, tălpile mele aveau nevoie de asta. Ziua era abia la jumătate, cu toate că soarele de august ne cam înmuiase. Priveam spre pod şi în minte aveam scenele din război.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 173 [1600x1200]

Pe malul Nistrului a existat un parc de distracții prevăzut cu teatru de vară. Mai există doar ruine, totul este distrus și abandonat. Cine naiba să se mai distreze, pensionarii?

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 178 [1600x1200]

Pe un zid, descopăr un afiș, în care recunosc figura generalului Lebed. Cel care se lăuda că ajunge în două ore la București, pe când comanda Armata a 14-a. Ulterior a demisionat din armată și a început o carieră politică. A candidat și la președinția Federației Ruse. În cele din urmă s-a mulțumit cu un post de președinte al unei republici din federație și la un moment dat, din cauze mai mult sau mai puțin întâmplătoare, elicopterul care-l transporta, s-a prăbușit. Astfel a dispărut pe vecie din viața publică.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 181 [1600x1200]

Lăsăm Nistrul și pornim pe Strada Gagarin către centrul Tighinei. Întâlnim Oficiul de Stare Civilă, pe care scrie în limba moldovenească: „Casa fericirii”. Puțin mai sus dăm peste cea mai veche clădire din oraș, în afara cetății. Aceasta găzduiește Colegiul de Medicină. Deasupra ușii scrie în limba rusă: „Bine ați venit.”

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 182 [1600x1200]

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 183 [1600x1200]

Paralel cu străzile Gagarin și Lenin, dar între ele, se află Strada Lazo. Aceasta pornește de la gara Tighina I și se oprește pe malul Nistrului. De pe această stradă, din dosul primăriei, am luat troleibuzul numărul 19. Această linie leagă Tighina de Tiraspol. Între cele două orașe sunt 12 km pe șosea și se mai află un sat numit Parcani, loc predilect pentru învârteli, mișmașuri și ilegalități, din cauza slabei prezențe a miliției și securității nistrene. La un moment dat, în înțelepciunea lor, tovarășii sovietici au dorit unirea celor două orașe și a satului respectiv, într-o aglomerare urbană, care să poarte numele Suvorov. Acest lucru nu s-a realizat. Nu mai țin minte cât a costat biletul în ruble smirnoviste, dar știu că a fost un preț infim, ridicol de mic.

Coborâm lângă piața centrală de legume şi fructe din Tiraspol. Trecem prin ea și după ce traversăm Bulevardul Karl Marx, se deschide o insulă imensă de verdeață. Un fel de parc, dar fără copaci. Toată întinderea e dominată de statuia ecvestră a lui Suvorov. Până la statuie, pe o alee destul de lungă, pensionarii nistreni au organizat un talcioc de vechituri. Fiecare vindea ce nu-i mai trebuia pe acasă. Cam în toate orașele foste sovietice pe care le-am vizitat, am observat fenomenul, dar la Tiraspol, amploarea lui m-a făcut să-mi pun unele semne de întrebare cu privire la sărăcia localnicilor. La coada calului lui Suvorov, mă abordează un cetățean, m-a cunoscut după față că-s moldovean și a început să-mi vorbească românește, era din Tașlâc, un sat de la vreo 30 de km nord de Tiraspol. Venise la cumpărat vechituri.

Alexandre Suvorov e o figură specială în istoria Imperiului Țarist. S-a bătut prin toată Europa și nu a pierdut niciodată. Cu toate astea, a picat de multe ori în dizgrație, dar de fiecare dată a revenit, pentru că era nevoie de calitățile sale deosebite. Când a atins Nistrul, în 1792, l-a pus pe De Volan să ridice pe malul său, pe teritoriul satului de pescari români Sucleia, o cetate, pe care a botezat-o Tiraspol, în ton cu directivele trasate de Ecaterina a II-a. L-a capturat pe Kosciuszko, erou de legendă al polonezilor, pe care l-am întâlnit sub zidurile Wawel-ului, s-a bătut prin Italia și Elveția, pe turci i-a nimicit la Râmnicu Sărat și Focșani, iar la Izmail, împreună cu câțiva dintre băieții de pe statuia țarinei de la Odesa, au scos complet turcii din ceea ce după 1812 va purta numele de gubernia Basarabia. La Dumbrăveni, între Râmnicu Sărat şi Focşani, Suvorov are o statuie de dimensiuni mari, foarte vizibilă, pe soclul căreia apare scris din când în când: „Basarabia Pământ Românesc”.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 185 [1600x1200]

În faţa statuii se deschide Piaţa Suvorov. Aceasta este străbătută de Bulevardul 25 Octombrie. Înţeleg că duminica lumea se odihneşte, dar şi la Tiraspol, exact ca la Tighina, foarte rar trecea câte o maşină, iar oameni deplasându-se nu prea vedeai. În schimb, am observat că tancheta de la Tighina, pe celălalt mal al Nistrului, a devenit tanc T-34. Pe trotuar se deplasa un grup de soldaţi. Or fi ieşit la agăţat în oraş în ziua lor liberă, dar nu prea aveau pe cine. Pe celălalt trotuar, un grup de turişti străini se deplasa în stilul Vine ca oile. Nistrenii fac bani din organizarea de excursii pentru străinii care doresc să vadă URSS-ul încremenit în timp sau pentru nostalgicii din fosta RDG. Pe o clădire scrie ca să priceapă orice tâmpit: „Puterea noastră stă în Rusia”.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 196 [1600x1200]

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 198 [1600x1200]

Tighina e un oraş mai înghesuit. Pustietatea e mascată acolo. Tiraspolul e croit cu bulevarde largi. Penuria de locuitori şi vehicule este atât de evidentă, încât te întrebi dacă omul nistrean există în realitate sau e doar propagandă. Observăm că nistrenii se mai şi căsătoresc, însă numai sub oblăduirea secerii şi ciocanului.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 199 [1600x1200]

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 201 [1600x1200]

Am traversat bulevardul şi ne-am îndreptat către locul unde am zărit tancul. Am descoperit un memorial de dimensiuni mari, luxos şi chicios în acelaşi timp. Memorialul Apărătorilor Nistreniei. Mai era vizitat atunci, în afară de noi, de trei turişti ruşi din Rusia. Tancul este orientat către Tighina, pentru că de acolo vin naţionaliştii moldoveni şi imperialiştii români, cei mai mari duşmani ai poporului nistrean. O grămadă de liste cu numele celor decedaţi în războiul din 1992 şi trei statui. Când te uiţi la ele, te umflă râsul, chiar dacă e vorba de un memorial.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 209 [1600x1200]

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 204 [1600x1200]

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 216 [1600x1200]

Pe o clădire, la vreo câţiva paşi de memorial, văd pe perete moaca generalului Mihail Frunză. Camaradul de arme al lui Troţki, născut în Kîrgîstan dintr-un medic român şi o rusoaică, învingătorul altui rus cu rădăcini româneşti, Alexandru Colceag, în timpul războiului civil dintre albi şi roşii. A fost eliminat de Stalin cu ajutorul medicilor în timpul unei operaţii banale. Capitala Kîrgîstanului i-a purtat numele până în 1991.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 219 [1600x1200]

Cea mai cunoscută imagine din Tiraspol este cea de mai jos. Clădirea Sovietului Suprem al Republicii Moldoveneşti Nistrene, în faţa căreia străjuieşte de pe un soclu nefiresc de înalt, marele bărbat Lenin. Văd un flăcău în chiloţi, aveam să aflu ulterior unde se duce. Nu puteam să nu mă trag în poză în buricul Tiraspolului, ars de soare şi în tricou portocaliu.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 210 [1600x1200]

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 223 [1600x1200]

Am revenit la memorial şi mai apoi am mers pe un pod foarte îngust, lat cât pentru o singură maşină, să vedem Nistrul şi la Tiraspol. Pentru ca oraşul să nu fie expus duşmanului moldovean, omul nistrean a trecut sub administraţia sa şi localitatea Chiţcani, aflată pe malul moldovenesc, unde se află şi Mânăstriea Noul Neamţ. Omul nistrean iubeşte în stil sovietic, drept urmare a umplut singurul pod din Tiraspol cu lacăte.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 233 [1600x1200]

Aşa arată Nistrul la Tiraspol. Pe malul râului sunt amenjate mai multe plaje. Cea mai mare o vedeam undeva în dreapta. Acolo mergea acel băietan în chiloţi. Cu oarecare eroare, consider că pe acea plajă se afla cam jumătate din populaţia Tiraspolului, cealaltă jumătate era în târgul de vechituri de la coada calului lui Suvorov.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 235 [1600x1200]

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 236 [1600x1200]

Dorind să mai vedem şi alte minunăţii ale capitalei Nistreniei, ne întoarcem spre Piaţa Suvorov, dar de data asta alegem să ne plimbăm prin Parcul De Volan. Pustiu şi acesta, dar cu multe statui. Ofiţerul imperial, arhitectul oraşului, De Volan şi ţarina Ecaterina a II-a, pe care i-am întâlnit şi la Odesa, alături de demnitarul nistrean Victor Sinev şi posesoarea distincţiei de erou al muncii socialiste Valentina Solovieva. Ce combinaţie, ce juxtapunere!

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 243 [1600x1200]

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 242 [1600x1200]

Omul nistrean se uită 3D la filme ale capitalismului descompus şi duşmănos. O fi bine tovarăşe Smirnov? Nu a fost bine, că de aia te-au dat afară şi l-au pus pe Şevciuk.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 246 [1600x1200]

Un benăr, care a făcut senzaţie, în 2010, printre vânzătorii de vechituri, înfăţişează pe Smirnov dând mâna cu Medvedev, pe sub zidurile Kremlinului. E un trucaj foarte prost, Smirnov e de două ori mai înalt decât piticul Medvedev, dar ce mai contează, ambii au fost trecuţi pe linie moartă.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 247 [1600x1200]

Pe un bloc, un benăr fotoşopat dibaci, ne spune: „Tiraspol – oraşul nostru iubit”. Al nostru al cui? Scrie „gorod”, deci e clar al cui.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 249 [1600x1200]

În regiunea separatistă, pătrund din restul republicii Moldova, doar vinurile şi bomboanele Bucuria, cumpărate recent de un rus. Vorbesc legal, că ilegal pătrund multe din ambele părţi. În afară de acestea, în virtutea fructuosului parteneriat de afaceri între Smirnov şi Voronin, lanţul de piţerii Andy’s Pizza, deţinut de odrasla lui Voronin, şi-a deschis un stabiliment şi la Tiraspol. Să apreciem şi minunata lucrare de artă de pe peretele blocului.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 253 [1600x1200]

Omul nistrean este amator de cultură, dar se închină şi la Dumnezeu. Şi-a făcut o catedrală mare, poleită cu aur pe acoperiş, ca să crape de invidie Căntărean.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 250 [1600x1200]

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 256 [1600x1200]

Am revenit în Piaţa Suvorov. Am luat acelaşi troleibuz 19, care pe acolo se întoarce către Tighina. În regiunea separatistă mai sar în aer autobuzele şi troleibuzele, nu e vorba de acte teroriste, ci de neglijenţa unor cărăuşi de materiale explozibile, furate din zonă. Am suflat oarecum uşuraţi, diferenţa de vârstă între noi doi şi restul călătorilor era de zeci de ani, deci puţin probabil ca un pensionar să care trotil în geantă. Când părăseam Tiraspolul şi treceam chiar pe lângă Stadionul Sheriff, aflat lângă o benzinărie Sheriff, înţelegeam de ce la meciurile echipei Sheriff bate vântul în tribune şi rar se adună 1000 de oameni. În baza sportivă Sheriff, dotată cu cel mai modern stadion din Republica Moldova, fostul căpitan GRU Guşan a băgat peste 200 de milioane de dolari.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 257 [1600x1200]

Abia când treceam podul peste Nistru am putut vedea Cetatea Tighina. Atunci am fost trist că nu am putut să mă plimb prin ea. Din centrul Tighinei am luat microbuzul către Gâsca. Am coborât în locul unde urcasem dimineaţă. Emoţiile nu se încheiaseră, urma să trecem iar prin posturile miliţiei nistrene şi ale armatei de ocupaţie ruse. Aveam în mână, pentru banalitate, o plasă Sheriff, în care căram nişte cvas de Tiraspol şi bere. La postul nistrean nu ne-a băgat nimeni în seamă. În dreptul ruşilor, un soldat citea la umbra cortului, se uită la mine, îl salut din cap, răspunde la fel, merg mai departe. Suntem dincolo de pod. Suntem pe malul pârâului controlat de administraţia Republicii Moldova.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol)484 263 [1600x1200]

Concluzii:

1. Republica Moldova nu este Basarabia, pentru că are teritorii de ambele părți ale Nistrului. Identic, Republica Moldovenească Nistreană nu este Transnistria, așa cum greșit i se spune republicii separatiste nerecunoscute de nimeni.

2. Am fost acuzat că atentez la statalitatea Republicii Moldova. Prin demersul meu de a nu recunoaște autoritățile separatiste, nu am făcut decât să susțin integritatea teritorială a Republicii Moldova.

3. Râdem de omul nistrean și ni se pare o aberație, exact la fel era acum două secole și omul bucovinean, între timp, cel din urmă a ajuns mândria complexului de inferioritate moldovenesc. Politicul bate etnicul, nu de multe ori, dar suficient de des, atunci când există interese pentru un teritoriu.

4. Republica Moldovenească Nistreană are o singură șansă: destrămarea Ucrainei, a cărei parte de sud-est să fie înglobată în Federația Rusă, astfel Tiraspolul va fi un oraș rusesc și de iure și de facto.

5. De Tighina sunt legate două destine de foști conducători români. Emil Constantinescu, un președinte la fel de ticălos ca Ion Iliescu, din cauza tratatului semnat cu Ucraina, s-a născut pe malul Nistrului și Ștefăniță Lupu, cunoscut mai mult ca Papură Vodă, s-a prăpădit pe sub zidurile cetății. Nu în luptă, ci de boală.

6. Republica Moldovenească Nistreană este o zonă în centrul continentului Europa, unde câțiva oameni fac ce vor. Ceva mai mulți sunt amestecați și profită de această stare de fapt. RMN nu e nici Oseția de Sud și nici Abhazia, deși până la un punct au avut același rol. Federația Rusă nu recunoaște RMN, cum a făcut cu celelalte republici surori menționate mai sus, pentru că apoi trebuie să aplice LEGILE proprii în acel teritoriu, iar momentan o zonă gri menținută pentru treburi murdare e mai utilă Moscovei, decât o altă republică obedientă, asta și pentru că opinia publică rusă nu dorește un al doilea Kaliningrad.

7. Dacă Federația Rusă recunoaște Republica Moldovenească Nistreană, nu mai are cu ce șantaja dârzul popor al Republicii Moldova. Nu poți avea la discreție un teritoriu în care să faci orice, fără să dai socoteală nimănui, așa că folosești propagandă de tipul: dreptul la independență a multimilenarului popor nistrean.

8. Așa cum nu dorește Filat să-și distrugă imperiul financiar prin Unirea cu România, exact la fel banda Sheriff nu dorește să se lase absorbită de Republica Moldova. La Tiraspol există o singură grupare care controlează totul. La Chișinău există trei: banda Filat, banda Plahotniuc și banda Voronin.

9. Istoria ne spune că: În anul 2004, OSCE și Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg au hotărât că Republica Moldovenească Nistreană și Federația Rusă trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a pune capăt detenției arbitrare a reclamanților: Andrei Ivanțoc și Tudor Petrov-Popa – membri ai Grupului Ilașcu aflați în închisoarea de la Tiraspol de peste 12 ani și să asigure imediat punerea lor în libertate. Eliberarea lui Petrov-Popa a survenit abia la 4 iunie 2007, la două zile după eliberarea unui alt membru al Grupului Ilașcu, Andrei Ivanțoc. Deținuții au fost eliberați la termen, nu la deciziile CEDO și demersurile OSCE. În afară că înghite foarte mulți bani și se adună unii să se admire între ei, să bea, să crape și să se împerecheze prin hoteluri de cinci stele, OSCE are vreun rol serios?

10. Ideal și datorie pentru orice român. Tudor Petrov-Popa: Eu cred că lupta și suferința noastră nu au fost degeaba. Ce am dorit noi? Să avem o țară mare și unită. N-am câștigat până acum, o să câștigăm de acum încolo. Mai e timp. S-a pierdut poate o bătălie, dar lupta pentru România Mare nu s-a încheiat. O să vină timpul!

11. Adevărul crud. Andrei Ivanțoc: Am spus și spun și acum că, dacă timpul s-ar întoarce înapoi, tot așa aș face, dar cu o altă gândire poate, mai bună. Îmi pare rău că suntem ocupați și mă doare că nu se face nimic. Am impresia că cei de la Chișinău joacă aceeași carte cu Moscova.

Anunțuri

16 gânduri despre „Clandestin în Smirnovia (The Hunting Party – versiunea Nistru)

  1. „Republica Moldovenească Nistreană are o singură șansă: destrămarea Ucrainei, a cărei parte de sud-est să fie înglobată în Federația Rusă, astfel Tiraspolul va fi un oraș rusesc și de iure și de facto.”…citesc de la coada la cap articolul si mi-a sarit asta in ochi :) Stiai tu ceva, inca din 09.02.2014? :)

    • După ce am bătut pământul românesc încă neaflat în graniţele ţării şi am înţeles lucrurile observând, nu citind raportări ale unora şi altora, mi-a fost oarecum uşor să anticipez unele evoluţii.

  2. Bun…acum l-am si citit. Tot…impresionant stil de viata. Nu ca al nostru ar fi mai bun, dar, luat pe o scara gradata, ce se intampla acolo, e nefiresc de inapoi. In Moldova care este situatia…aproape ca in RMN?

  3. Pingback: Operaţiunea Est: Gânduri din Transnistria | demeseriecalator

  4. Pingback: Operațiunea Est: Transnistria, pasarela spre poarta unui cimitir românesc | demeseriecalator

  5. Pingback: CERNOBÎL sau drumul de la ATOMUL PAŞNIC la un DISNEYLAND RADIOACTIV | Drumurile lui Spetcu

  6. Pingback: Trei state în patru km şi două frontiere artificiale între români | Drumurile lui Spetcu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s