Odesa. Pусский город sau yкраїнське місто?

06 08 2010. Reveniţi în faţa gării, zărim un microbuz din care cobora lumea. Tocmai încheiase o cursă expres între Gara Principală din Odesa şi gara din Belgorod Dnestrovsk. Operaţiunea NISTRU trecea la un plan alternativ. Deşi o oprire la Odesa nu era bătută în cuie, când am plecat de dimineaţă din Chişinău, ne-am zis că e binevenită, aşa că am urcat în microbuz. Un oraş de un milion de locuitori, al treilea ca mărime din Ucraina, aflat la vreo 70 de km de Cetatea Albă, nu trebuia ratat, mai ales că Odesa aduce aminte de cea mai importantă victorie a Armatei Române, după eliberarea teritoriilor ocupate de sovietici în vara anului 1940.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol) 292 [1600x1200]

Mereu m-am întrebat de ce Regiunea Odesa are numerele de înmatriculare începând cu BH adică VN. Încă nu am primit vreo explicație. În câteva minute atingem litoralul Mării Negre. Ajungem la Bugaz, oraş aşezat pe o limbă de pământ între Limanul Nistrului şi Marea Neagră, staţiune şi nu resort cum auzim din gura dobitocilor, fostă localitate de frontieră în România Mare, căreia ruşii i-au spus Zatoka. Maldavanii tot Zatoka îi spun. Diferenţa între un român de peste Prut şi un mancurt se observa şi din pronunţarea numelor localităţilor. Un român va spune tot timpul: Tighina, Cetatea Albă, Bugaz. Un maldavan sau mancurt va folosi următoarele denumiri: Bender, Blegorod Dnestrovsk, Zatoka.

Limanul Nistrului are legătură cu Marea Neagră prin Strâmtoarea Ţarigrad. Noi am stat cam jumătate de oră şi am aşteptat să treacă un vapor. Podul de peste strâmtoare se ridică atunci când înălţimea vapoarelor o cere. Limba de pământ era un furnicar de turişti în slipi şi costume de baie. Cârcotaşii spun că mitropolitul întregii Moldove, Căntărean pe numele său de mirean, gradul în serviciile speciale ruse încă nu-l cunosc, vine în această staţiune să se simtă bine, deghizat în blatnoi, adică şmecher în argoul maldavnesc de inspiraţie rusă. Vedeam pentru prima dată în viaţă Marea Neagră. Nu am fost atras niciodată de mare şi distracţiile de litoral, aşa că această noutate o trec la câştigurile călătoriei.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol) 294 [1600x1200]

Ecaterina a II-a, prin generalii săi, a construit oraşe ruseşti peste sate româneşti, în a doua jumătate a secolului 18. Astfel au apărut: Tiraspolul în faţa Tighinei, ridicat peste satul de pescari Sucleia şi Odesa peste orăşelul Moldovanca, populat cu români de prin toate locurile în care aceştia trăiesc, nu doar moldoveni. Alegerea numelor nu e deloc întâmplătoare. Astfel, în faţa Cetăţii Albe, apare în aceeaşi perioadă, oraşul Ovidiopol. De data asta, numele poetului roman exilat la Tomis este utilizat, nu fără sens, pentru că Dimitrie Cantemir, în Descriptio Moldaviae, povesteşte că Limanul Nistrului purta numele de Lacul Ovidului.

Am trecut în ceea ce se numeşte Transnistria, adică teritoriul dintre Nistru şi Bugul de Sud. Printre cei mai mulţi dintre românii de pe ambele maluri ale Prutului persistă o confuzie impardonabilă. În mintea lor, Transnistria se confundă cu Republica Moldovenească Nistreană, în componenţa căreia, garantată de rămăşiţele Armatei a 14-a, se află şi Tighina, oraş de pe malul moldovenesc al Nistrului. Despre continuitatea românească dincolo de Nistru şi chiar mai încolo de Bugul de Sud, citiţi AICI. Sunt sigur că veţi întâlni foarte multe informaţii care vă vor face să priviţi în altă lumină cele scrise de mine. Au fost câţiva ani în care harta României a arătat aşa:

romania19411944

Am trecut Strâmtoarea Ţarigrad, ne-am îndreptat către nord-est pe lângă Oviudiopol şi în ceva mai mult de o oră coboram în dosul Gării Centrale din Odesa. Cândva văzusem aceasta gară în nişte fotografii şi aş fi dorit să cobor dintr-un tren pe peronul său, dar nu eram foarte supărat, pentru că acum aveam ocazia să o văd pe viu. Am mers pe peroane, i-am studiat puţin arhitectura, am văzut statuile plasate pe partea dinspre stradă. Fotografiile nu mă păcăliseră. E o clădire impunătoare. Nu sare din tiparele sovietice. Am observat în titulatura gării că Odesa este oraş erou. După Marele Război pentru Apărarea Patriei, care patrie nu se spune, probabil că e vorba de aceeaşi naşa, Stalin a acordat titlul de oraş erou doar pentru patru aşezări: Leningrad, Stalingrad, Sevastopol şi Odesa. După aproape 15 ani a primit şi Kiev această distincţie. Când URSS s-a destrămat, pe teritoriul său existau 12 oraşe erou.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol) 301 [1600x1200]

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol) 306 [1600x1200]

Până am mai căscat gura, până ne-am orientat, până a întrebat Petrea un cetăţean, în limba rusă, desigur, cum ajungem în centrul oraşului, soarele plecase la culcare. În piaţa gării am zărit un McDonald’s. Au mare succes în ţările fostei URSS aceste stabilimente care oferă mâncare rapidă, scumpă şi proastă. Chiar mai mare decât în România. Pe mine altceva m-a făcut să mai stau câteva minute. Mânăstirea Pantelimonovski. O construcţie în renovare lipită de clădiri de locuit. Îmi amintesc brusc că mania acoperişurilor de biserici spoite cu aur a venit din est şi i-a cuprins pe cei mai manelişti dintre popii noştri.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol) 309 [1600x1200]

Cetăţeanul ne-a spus să ţinem strada din faţa noastră şi ea ne va duce exact unde dorim. O stradă pavată cu piatră cubică, foarte umbroasă şi întunecată datorită platanilor ieşit din comun de groşi, probabil că unii dintre ei au depăşit veacul. Mi-a plăcut că nu-i sluţeşte nimeni ca la noi. Strada era cu sens unic, maşinile veneau numai din spate şi din cauza pietrei cubice făceau un zgomot deranjant. Pe această arteră am găsit foarte multe clădiri plăcute ochiului, bine întreţinute, sedii de instituţii, hoteluri, sinagogi. Odesa are aer vest european, centrul ei e croit într-o geometrie exactă, vom vedea mai la vale de ce. Este diferită de oraşele din fostul Imperiu Austro-Ungar aflate acum în componenţa Ucrainei: Liov, Cernăuţi şi Stanislav (Ivano Frankivsk), care emană aer central european. Strada pe care ne aflam poartă numele Puşkin. Ea porneşte de la gară şi se opreşta în Piaţa Dumska, între primărie şi Muzeul Marinei. În această piaţă, poziţionată în faţa primăriei, am descoperit statuia lui Puşkin, pe care citim că a fost cetăţean al Odesei. Steagul de pe primărie ne-a amintit că suntem în Ucraina.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol) 327 [1600x1200]

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol) 335 [1600x1200]

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol) 351 [1600x1200]

Provenit dintr-un negru adus din estul Africii şi ajuns nobil în Imperiul Ţarist, cel mai mare poet de limbă rusă din istorie avea să intre în conflict cu autorităţile ţariste, care l-au exilat la Chişinău. În gubernia Basarabia intră în contact cu Eteria şi se face mason, apoi vine la Odesa, unde nu stă prea mult, dar suficient cât numele său să fie legat de oraş. Lui Puşkin, Vasile Alecsandri i-a dedicat poezia de mai jos. De ce? Vă las pe voi să aflaţi. Cert e că în inima Chişinăului nu are ce căuta statuia acestui poet rus.

Fiind mai negru ca ţiganii,

Ce-ai tot cerşit la noi cu anii?

Tu, cel primit cu dor de sus,

Nici bogdaproste nu ne-ai spus.

Cu dar de pâine şi de sare,

Cu vin din valea noastră mare

Te-am ospătat, dar tu în zori,

Râzând, te-ai scârnăvit în flori.

Apoi prin codri de milenii

Ai tot umblat, râzând alene,

Ei, vezi, atunci pun mâna-n foc:

Tu n-ai fost cal arab, ci porc!

Şevciuk din Ufa, la un secol distanţă, muzician şi fondator al formaţiei rock ДДТ, avea să intre în conflict cu autorităţile sovietice după Porcul de pe curcubeu. El a compus şi cântă unul dintre cele mai frumoase cântece despre Puşkin. Ultima toamnă. Momentan se află în conflict cu Putin.

Pe lângă Muzeul Marinei am găsit o ancoră. Se înnoptase de-a binelea.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol) 339 [1600x1200]

Teatrul de Operă şi Balet este probabil cea mai frumoasă construcţie din Odesa. Aparţine stilului arhitectonic baroc. A fost renovată în 2007, atunci când mai multor clădiri considerate simboluri ale oraşului li s-a înnoit exteriorul.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol) 343 [1600x1200]

Am revenit în faţa primăriei, unde, lângă Puşkin, se găseşte expus un tun de dimensiuni considerabile, pe care se urcau turiştii pentru a se trage în poze. Tunul este un trofeu de război din 1854 capturat de pe un vas britanic implicat în Războiul Crimeii.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol) 353 [1600x1200]

Din faţa primăriei porneşte un pietonal foarte luminat şi buchisit de turişti. Bulevardul Primorsk. Acesta ajunge într-o piaţetă unde plimbările cu caleaşca erau foarte populare.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol) 358 [1600x1200]

În mijlocul acestei piaţete, cu faţa către mare, se găseşte statuia Ducelui de Richelieu. Omul de stat francez, fugit din ţara natală din cauza disensiunilor cu Napoleon, a fost vreo 10 ani guvernator al Odesei, după care s-a întors acasă, unde a ocupat numeroase dregătorii până la moartea sa, printre care şi cea de prim-ministru. Sub conducerea lui, Odesa a devenit un oraş asemenea celor din vestul Europei şi a ajuns să fie al treilea că mărime din tot Imperiul Ţarist. De la baza statuii sale se vede portul de călători şi Hotelul Odesa.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol) 359 [1600x1200]

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol) 362 [1600x1200]

De la statuia Ducelui de Richelieu şi până la port se ajunge coborând Scările Potemkin şi traversând pe o pasarelă căile ferate ale gării Odesa-Port. Scările Potemkin şi-au dobândit faima şi numele, după ce regizorul Sergei Eisenstein a realizat în 1925, într-o manieră genială, probabil cel mai bun film mut din istorie, Crucişătorul Potemkin. Este un act cultural de propagandă, care transformă revolta unor marinari de pe vasul care dă numele filmului, într-o primă răbufnire a celor cu conştiinţă de clasă, ce, câţiva ani mai târziu, vor strivi definitiv asupritorii proletariatului şi ai ţărănimii, călăuziţi fiind de marele bărbat Lenin. Cea mai celebră parte a filmului este scena căruciorului scăpat pe scări.

După ce le-a tras clapa cazacilor zaporojeni, Ecaterina a II-a, prin generalii săi, a cucerit pas cu pas tot sudul actualei Ucraina. A fost împinsă de nevoia de a avea acces la o apă ceva mai caldă decât Marea Baltică sau Oceanul Arctic. Pământul cucerit a primit denumirea de Noua Rusie şi a fost colonizat cu toate neamurile Europei. Potemkin a fost unul dintre oamenii de bază ai ţarinei şi mai mult decât atât. După numele său a fost botezat oraşul Grigoriopol, aflat în Republica Moldova, pe malul Nistrului, dar sub controlul separatiştilor de la Tiraspol.

Pe lângă faptele de arme, Potemkin a rămas în istorie ca predecesor al comuniştilor în a prosti lumea pe faţă prin prezentarea unor decoruri pe post de aşezări umane prospere. Metoda e folosită cu succes şi sub Putin. Când împăratul de la Viena şi regele Poloniei s-au aventurat prin Imperiul Ţarist braţ la braţ cu Ecaterina a II-a, Potemkin i-a fraierit pe toţi cu nişte decoruri de teatru, care trebuiau să arate excepţionalele cuceriri teritoriale realizate. Ţarina l-a crezut mai tare decât ceilalţi şi a ajuns astfel cel mai influent om de încredere al ei. Potemkin a mierlit-o pe lângă Iaşi, după ce a mâncat o gâscă de unul singur. Întru amintirea sa, flota ţaristă a dat numele Potemkin unui vas de război, pe care a izbucnit o revoltă când se afla în apele Odesei.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol) 363 [1600x1200]

După ce am traversat pasarela, am ajuns în portul maritim pentru pasageri. Mai era o oră până la miezul nopţii, dar locul era plin de turişti. Mirosul şi briza mării ne făceau bine.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol) 373 [1600x1200]

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol) 374 [1600x1200]

În port, cu privirea spre mare şi cu copilul urcat pe balustradă, întâlnim Nevasta marinarului. O statuie care produce puţină emoţie.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol) 378 [1600x1200]

Dincolo de clădirea portului de pasageri şi de hotel se află biserica marinarilor. În extremitatea acelei limbi de pământ este amenajat un port pentru iahturi. Înghesuială mare acolo. Cum nu mă interesează deloc astfel de bărci, am găsit o bancă şi am stat puţin să-mi trag sufletul.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol) 394 [1600x1200]

Ne-am întors pe pasarelă şi puteam privi Scările Potemkin în toată splendoarea lor nocturnă. În stânga acestora se află un funicular. Şi mai la stânga am găsit un chioşc non stop. Am băut câte o bere de căciulă şi am luat-o la pas mai departe. Era abia miezul nopţii.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol) 400 [1600x1200]

Am revenit lângă statuia Ducelui de Richelieu şi ne-am continuat plimbarea pe Bulevardul Primorsk. La fel de populat cum îl lăsasem.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol) 408 [1600x1200]

În capătul său dăm peste Palatul Voronţov cu anexa Coloanele. Acest palat a fost reşedinţa guvernatorilor Noii Rusii. Primul dintre ei care a locuit în el şi pentru care a fost ridicat, s-a numit Voronţov. Acesta a angajat un arhitect italian, pentru a-i face un palat. Arhitectul Boffo a realizat şi Scările Potemkin şi clădirea primăriei şi alte 30 de clădiri din Odesa. Nu s-a mai întors niciodată acasă, a murit şi este îngropat la malul Mării Negre. Când am ajuns noi acolo, zona acestui palat nu era deloc luminată, iar pe monumentul Coloanele era plin de mâzgălituri ale inculturii urbane.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol) 415 [1600x1200]

De la palat am mai mers puțin prin întuneric și am ajuns pe Podul Soacrei. Un pasaj pietonal peste strada care coboară în port. Atunci am observat pentru prima dată mărturiile jurămintelor de iubire ale tinerilor ruși. Veșnicia sentimentului care leagă oamenii de sexe opuse este simbolizată printr-un lacăt închis pe una din componentele unui pod. Pe lacăt sunt scrise numele celor doi îndrăgostiți.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol) 418 [1600x1200]

În 1941, Armata Română a cucerit Odesa cu ajutorul nemților, după un asediu prelungit. Sovieticii și-au dat seama că nu mai rezistă mult și și-au retras administrația pe mare. La plecare au devastat toate clădirile serioase, mai puțin una, sediul NKVD. Pe aceasta au minat-o. Un general român mult prea infatuat nu a ascultat avertismentele localnicilor și a stabilit comandamentul armatei în fostul sediu NKVD. Citiți întreaga poveste aici. Clădirea a sărit în aer. Au murit mulți militari, printre care și ofițeri români de rang înalt, inclusiv cel care a neglijat avertismentul. Au urmat crunte represalii suferite mai ales de populația evreiască. Istoria cunoaște acest episod sub numele de Masacrul de la Odesa.

România are la Odesa un consulat. În fața acestuia, în 2011, a fost amplasată statuia lui Mihai Eminescu. Simbolul culturii românești a văzut marea pentru prima dată la Odesa. Probabil acolo i-a încolțit în minte Dintre sute de catarge. Poetul național al românilor și moldovenilor, a avut un bust în fața Facultății de limbi străine a Universității din Odesa, ridicat la începutul anilor ’90. A fost furat și deteriorat, apoi recuperat, iar în 1994 a dispărut definitiv. De atunci miliția ucraineană nu l-a mai găsit. Cum am văzut anul trecut la Adâncata (Hliboca), Regiunea Cernăuți, Eminescu are nevoie de protecție în Ucraina. În fața consulatului României, protestează destul de des, un individ pe nume Anatol Fetescu, reprezentant la moldovenilor din Regiunea Odesa. El se plânge că România asimilează moldovenii vorbitori de limbă rusă, adică maldavanii ca el.

Nu ne-am avântat mai departe în întuneric. Ne-am întors către centru, dar nu pe populatul Bulevard Primorsk, ci pe o străduță mai mică botezată cu numele lui Voronțov, luminată bine și fără turiști.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol) 420 [1600x1200]

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol) 422 [1600x1200]

Străduța ne-a scos exact între statuia Ducelui de Richelieu și Piața Ekaterinskaia. În această piață se află un obiectiv cu o viață destul de zbuciumată. Pe un soclu înalt este ridicată statuia Ecaterinei a II-a și puțin mai jos se găsesc generalii săi: de Ribas, de Volan, Zubov și Potemkin. Monumentul a fost amplasat acolo în 1900. Nu a rezistat decât 20 de ani. O parte a fost distrus, iar generalii și-au găsit adăpost prin beciurile muzeelor. Sovieticii au ridicat, pe locul rămas liber, un monument în memoria revoltei marinarilor de pe vasul Potemkin. În 2007, statuia marinarilor a fost mutată în altă parte în oraș, iar Ecaterina a II-a și generalii săi au revenit, spre furia naționaliștilor ucraineni din alte orașe și spre dorința, care a avut câștig de cauză, a populației localnice rusești și rusofone.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol) 423 [1600x1200]

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol) 426 [1600x1200]

Din Piața Ekaterinskaia pornește, paralel cu Strada Pușkin, Strada Ekaterinskaia. Am urmat-o, dar la a doua intersecție am descoperit ceva cu adevărat special: Pietonalul Deribasivska. O stradă pavată cu piatră cubică pe care se află clădiri minunate. Mi-ar fi plăcut să am ocazia să o văd ziua. Era trecut de ora 1 noaptea, dar lumea se plimba ca într-o după-amiază de duminică. Am scris des miliție. Nu este nimic peiorativ. În Ucraina numele pentru poliție a rămas același ca pe vremea URSS. O dubă a statului care a primit acest oraș la pachet cu alte multe teritorii cu care nu are nimic în comun, strica peisajul urban, potrivindu-se contextului exact ca nuca de perete.

Numele străzii provine de la José de Ribas sau Iosif Mihailovici Deribas, o corcitură spaniolo-irlandeză crescută la Napoli și care a câștigat influență mărișoară la curtea țarinei, după implicarea în războaiele ruso-turce. A fost un lup de mare, un războinic care a cucerit teritorii pentru imperiu venind de pe apă. El a luat pământul acesta de la turci și la sugestia sa, Ecaterina a II-a a dat ordin să se ridice o așezare pe care însăși țarina a numit-o Odesa, femininul de la Odesos, colonia greacă aflată tot pe țărmul Mării Negre, dar pe locul actualei așezări bulgare Varna, despre care, în aceea epocă, s-a crezut că a fost construită pe teritoriul Noii Rusii. După această ispravă a fost numit amiral. Acțiunile sale de pe apă au fost permanent corelate cu cele de pe uscat ale lui Potemkin și Suvorov.  

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol) 431 [1600x1200]

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol) 433 [1600x1200]

Chiar dacă era noapte, era foarte cald. Pe străzi multă lume. Am hoinărit o perioadă și chiar glumeam că dacă ne-ar fi urmărit cineva, și-ar fi blestemat zilele la câți kilometri am înghițit. Cu cât ne depărtam de zona centrală, străzile se întunecau și lumea dispărea. În noapte, undeva la vreo șapte străzi distanță de pietonalul amiralului de Ribas, în întuneric, deslușesc silueta unui cazac. Era așa de beznă, că doar la lumina blițului aparatului foto i-am zărit fața. Era hatmanul Anton Holovati. Un monument închinat lui este o treabă destul de perversă la Odesa. Pe de o parte li se arată ucrainenilor că li se prețuiește istoria, dar pe de altă parte, acest hatman poartă răspunderea trecerii sub control țarist a cazacilor zaporojeni.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol) 439 [1600x1200]

Eram puțin în derivă. Ne-am gândit hai să căutăm autogara. Acum nu prea mai găseam oameni cu care să vorbim sau cei pe care-i întâlneam erau foarte beți. În această parte a orașului, eram în cartierul Moldovanca, la fiecare intersecție se găsea câte o movilă mare de harbuji, de care nu avea nimeni grijă. Zărim undeva sub un lampadar, o raritate pe acolo, un grup format din doi băieți și o fată. Băieții beți cizmă, fata doar amețită. Unul din ei stătea cu sticla în mână gata să bea. Petrea îi abordează și îi întreabă: Unde e autogara? Aflăm că nu e departe, doar vreo câteva intersecții și apoi avem de ținut o stradă. Gagica avea chef de vorbă, în limba rusă, desigur, și nu prea voia să ne lase să plecăm. La un moment dat îi face un reproș lui Petrea, dar uitându-se la mine: Prietenul tău moldovean nu-i prea vorbăreț! Săraca rusoaică amețită nu a luat în calcul că nu știam limba prieteniei popoarelor, dar important e că mi-a spus că am față de moldovean și nu de bucovinean.

Mai încolo, dintr-o sufragerie pe roți, de culoare albă, cum preferă blatnoii din structurile mafiote de inspirație rusă, se aude, la volum nesimțit de ridicat, Vîsoțki. Asta mi-a plăcut. La noi șmecherii ascultă Guță, nu Tudor Gheorghe. O fi fost ăla vreo excepție, că și la ei acest gen de oameni ascultă cântecele de pușcărie din specia șanson. Am ajuns la autogară. Era trecut de ora trei. Aflăm că avem două autobuze spre Chișinău, unul pe la cinci, care merge prin Tiraspol și unul după opt, care merge prin Palanca, adică ocolește zona Republicii Moldovenești Nistrene. Optez pentru al doilea, nu aveam chef să apar în vreo înregistrare a separatiștilor de la Tiraspol, pentru că ultima parte a Operațiunii Nistru era programată exact în ograda lor.

07 08 2010. Toată viața am fost un tip extrem de matinal. După un somn odihnitor de două ore cu rucsacul sub cap pe o bancă din interiorul autogării din Odesa, pe la cinci și un pic eram în picioare. Petrea nu dormise deloc. M-a păzit de boschetarii de pe acolo. Mai aveam trei ore de stat în oraș. Hai la mare! Ne interesăm și aflăm că există o linie de tramvai în apropiere care ne duce exact pe litoral. Ne întoarcem pe unde am venit și după ce întâlnim linia, căutăm cea mai apropiată stație. Tramvaiele încă nu circulau. Găsim o babă, singurul călător din stație. După câteva minute s-a aglomerat locul. Petrea intră cu ea în vorbă, în limba rusă, desigur. Află ce eu descifram lent pe o hartă a transportului public de călători din Odesa, plus că pe babă o supără reumatismul.

Eram pe Bulevardul Tiraspolska și cu ajutorul tramvaiului 5 ajungeam direct pe plaja numită Arkadia. Aceasta se află în sudul litoralului Odesei. Distanța dintre plaja Arkadia și Capul Langeron (botezat după alt francez aflat în slujba Imperiului Țarist și care și-a legat numele de acel loc), pământul odesit care pătrunde cel mai adânc în Marea Neagră, este egală cu cea dintre acesta și portul maritim de călători, aflat în nordul litoralului. Când se crăpa de ziuă a apărut și primul tramvai.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol) 443 [1600x1200]

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol) 445 [1600x1200]

Drumul a durat cam jumătate de oră. Am trecut prin fața gării. Când afară era deja lumină, tramvaiul 5 a ajuns la capătul liniei. Întorcea exact unde începea o alee cu palmieri sfrijiți, flancată de hoteluri gigantice. Unele finalizate, altele în construcție. Pensionarii mergeau către mare. Tinerii beți veneau dinspre mare.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol) 474 [1600x1200]

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol) 448 [1600x1200]

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol) 452 [1600x1200]

Ne-am făcut socoteala și aveam maximum o oră la dispoziție să privim marea. Superb loc această plajă. Numai că foarte murdar. E ciudat să ajungi la mare întâmplător! Apa destul de caldă. M-am băgat până la genunchi, ca să respect versurile cântecului: Nu mă spăl decât la mare / Și-atunci numai pe picioare. După 20 de minute de stat în apă, mi-a dispărut toată oboseala din organism, simțeam că sunt în stare să merg iar zeci de kilometri.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol) 453 [1600x1200]

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol) 455 [1600x1200]

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol) 462 [1600x1200]

M-am încălțat și am mers în extremitatea unei limbi din beton, care pătrundea vreo 200 de m în apă. În față aveam doar marea. În spate pescari pensionari. Deodată a năvălit o cireadă de tineri beți. Aceștia au spart pe plajă sticlele de bere pe care le aveau în mâini și s-au aruncat în mare. I-am privit pasiv. Moșnegii pescari au fost puțin revoltați. Le-a trecut repede, semn că astfel de lucruri nu sunt rare.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol) 464 [1600x1200]

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol) 467 [1600x1200]

Am părăsit frumoasa și murdara plajă Arkadia. Marea nu a reprezentat nici atunci și nici acum nu reprezintă vreo atracție pentru mine. În schimb sunt atras de istoria locurilor și dacă acestea sunt la țărmul mării, cu atât mai bine.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol) 469 [1600x1200]

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol) 473 [1600x1200]

Ne-am întors la autogară. Până să plecăm mai aveam vreo 20 de minute. Timp suficient pentru o șaorma cu gust dubios. Am trecut Nistrul pe la Maiac, am ocolit Limanul Nistrului pe la nord și am intrat în Republica Moldova pe la Palanca. În dreptul localității Tudora ne-am înscris pe drumul pe care am venit spre Cetatea Albă. După prânz intram în Chișinău pe bulevardul preferat al lui Brejnev. Un duș, o masă în fugă, rucsacul în spate și altă călăuza mă aștepta.

2010 08 05-08 (Chisinau-Cetatea Alba-Odessa-Tighina-Tiraspol) 479 [1600x1200]

Concluzie: Răspunsul întrebării din titlu este foarte clar. Odesa este oraș rusesc! Pe străzi auzi foarte rar limba română, dar mult mai des decât limba ucraineană. Este doar o chestiune de timp până când Odesa va fi oraș rusesc și de iure. Țineți minte harta asta! Deocamdată rușii sunt la Tiraspol. Mâine pot fi la 20 de km de Galați.

ucrainadivizata

Anunțuri

10 gânduri despre „Odesa. Pусский город sau yкраїнське місто?

  1. Scrii că nu vorbeşti ruseşte. Ucraineşte vorbeşti? Cum poi aprecia cît se aude o limbă pe străzile unui oraş dacă nu vorbeşti limba aia, iar rusa şi ucraineana sînt asemănătoare?

    • Mă trag dintr-o familie mixtă din județul Suceava. Tatăl meu este rutean (ucrainean). Cu bunică mea vorbește de multe ori în limba ucraineană. Deci, știu să fac bine diferența între aceste două limbi. Ucraineana seamănă mai mult cu polona, decât cu rusa.

    • Rus ca etnie nu prea există, decât tribul muscalilor din jurul Moscovei, în rest numai nații asimilate. Diferența e de limbă, iar limba ucraineană seamănă mai mult cu belarusa și polona, decât cu limba rusă. În rest e politică. Ucraineana e altceva decât rusa, pe când noi vorbim aceeași limbă cu diferențe minime de accent.

      • Citeam, cum ca in Belarus, foarte putina lume mai vorbeste limba belarusa, in comparatie cu limba rusa, care detine ponderi mult mai mari.
        Apoi…legat de ceea ce ai spus tu, referitor la etnia rusa…o situatie similara, este sin cazul maghiarilor, a caror aparteneta la un trib maghiar, ai mai intalni-o doar in zona Budapestei, in rest, sunt tot asa, tot felul de natii asimilate la un nucelu central maghiar.

        • Ungurizare prin maghiarizare se numeşte procedeaul şi avem cel mai clar exemplu populaţia secuiască, asimilată total. Belarus este republica fostă sovietică cel mai puternic asimilată. Situaţia nu e departe în unele regiuni din Ucraina, numite rusofone, deoarece sunt locuite de ucraineni care vorbesc limba rusă. Odesa e una dintre acestea. Apoi, avem în Republica Moldova populaţia găgăuză, care a fost complet asimilată de ruşi şi găgăuze mai sunt unele nume, în rest nici 2% din această populaţie nu-şi mai vorbeşte limba. Ruşii au făcut treaba asta sub ţari, apoi prin soviete şi de fiecare dată au folosit activ armata, biserica, propaganda şi îndobitocirea prin sărăcie.

        • Am discutat cu o cunostinta, cu care mai discut chestii de genul acesta…Romania, ar fi cea mai tare in privinta asimilarilor, exemplul fiind Dobrogea…ce zici? :)

        • Dobrogea e o situaţie specială. Să nu uităm cu după cedarea Cadrilaterului au fost făcute schimburi de populaţie cu Bulgaria, apoi aromânii din Balcani care se simţeau oprimaţi erau încurajaţi să se stabilească în Dobrogea. România a asimilat şi asimilează în continuare, mai ales populaţia ucraineană, însă şi românii din alte state se lasă asimilaţi. Cert e că rar e vorba de metode violente şi constrângeri în relaţia statului România cu minorităţile sale.

        • Corect! Pe ce te bazezi cand spui ca asimilam ucrainieni? Banuiesc ca aceasta asimilare, nu are nici o legatura cu actualul conflict, ea fiind mult mai veche…nu?

        • Nu. Pe rezultatele ultimelor trei recensăminte. Exact la fel se întâmplă peste graniță cu populația românească, mai ales că e și divizată artificial între români și moldoveni.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s