Trasee în Giumalău

17 07 2010. După multe zile cu ploi serioase am prins un sfârşit de săptămână în care vremea părea să se îndrepte. O bună oportunitate pentru a termina ce nu am reuşit în urmă cu mai puţin de un an. Am plecat cu primul tren de dimineaţă din Suceava până la Vatra-Dornei, apoi de acolo cu o maşină de ocazie până la Rusca. La trecerea Bistriţei ni s-a arătat un râu umflat serios de precipitaţii şi deloc plăcut vederii. Încă înainte să ieşim din sat şi să începem urcuşul, ne-a oprit un pădurar care, foarte serios, ne-a avertizat să avem grijă la vipere, pentru că după ploi se încălzesc la soare pe pietre sau în drum, deci să fim atenţi unde ne aşezăm sau pe ce călcăm.

2010 07 17-18 (Giumalau) 002 [1600x1200]

Cam trei ore am urcat printr-un cadru natural sluţit de mâna omului. Munţi întregi devastaţi şi cheliţi. Nici în jumătate de secol nu vor mai fi reacoperiţi de pădure acei munţi. Asta dacă cineva îi va mai reîmpăduri vreodată. Sunetul pâraielor era aproape permanent însoţit de zgomotele produse de drujbe şi tractoare. Acest traseu marcat cu triunghi roşu este cel mai accesibil către vârful Giumalău.

2010 07 17-18 (Giumalau) 022 [1600x1200]

2010 07 17-18 (Giumalau) 025 [1600x1200]

2010 07 17-18 (Giumalau) 031 [1600x1200]

După trei ore de mers normal se iese în golul alpin. Această ieşire înseamnă vânt. Nu prea puternic şi nici rece, era mijlocul verii. Am mers la cabana Giumalău şi am lăsat rucsacii. Rezervasem o cameră cu câteva zile înainte. Atunci era 20 de lei de persoană pe noapte.

2010 07 17-18 (Giumalau) 045 [1600x1200]

De la cabană până la 1857 m, cel mai înalt punct al masivului, se face mai bine de jumătate de oră. În vârful Giumalău, în orice anotimp şi pe orice vreme, bate vântul foarte tare. Nici acea zi nu a fost o excepţie. Ultima parte a urcuşului e destul de interesantă raportată la vârfurile apropiate din munţii Bistriţei, Bogolinu (1748 m) şi Pietrosu (1791 m). Acestea se arată foarte impozante la nivelul cabanei, apoi se fac tot mai mici până când par nişte vârfuri oarecare.

2010 07 17-18 (Giumalau) 048 [1600x1200]

2010 07 17-18 (Giumalau) 052 [1600x1200]

Se spune că de pe vârful Omu din Bucegi se vede Dunărea în zilele senine. În zonă, am auzit că de pe Giumalău se vede oraşul Cernăuţi. Legenda vine din perioada existenţei Bucovinei. Atunci Giumalăul era cel mai înalt vârf al bucăţii de Moldova aflată pentru un secol şi jumătate sub ocupaţie austriacă, iar Cernăuţi capitala acesteia, însă doar din 1860 până la Unirea din 28 noiembrie 1918. A devenit reşedinţă abia după un secol de ocupaţie, până atunci capitala era la Liov, iar Bucovina o componentă a Galiţiei. Aveam la mine un binoclu performant, dar nu am prins o zi senină. M-am mulţumit cu admirarea locurilor ceva mai apropiate de Giumalău decât Cernăuţii. Cum ar fi, de exemplu, valea Bistriţei şi masivul Rarău, cu cele trei vârfuri principale ale sale: Pietrele Doamnei (1634 m), Rarău (1651 m) şi Popii Rarăului (1628 m).

2010 07 17-18 (Giumalau) 057 [1600x1200]

2010 07 17-18 (Giumalau) 063 [1600x1200]

2010 07 17-18 (Giumalau) 080 [1600x1200]

Pe Giumalău, în urmă cu câţiva ani, localnicii din Pojorâta au ridicat o cruce impresionantă. Are câţiva metri înălţime şi e vizibilă de foarte departe. Se fac şi slujbe religioase atunci când permite vremea. Crucea e împrejmuită cu un gard şi în faţa ei se află o masă. Pe masă am găsit banane. Au fost foarte bune.

2010 07 17-18 (Giumalau) 062 [1600x1200]

În războaiele secolului trecut, vârful Giumalău a avut un rol semnificativ din punct de vedere strategic. Pe orice hartă militară prezintă importanţă deosebită şi astăzi. La un moment dat nemţii amenajaseră un aerodrom pe unul dintre platourile din golul alpin de sub vârf. Se mai găsesc urme ale luptelor pe toată creasta. Eu m-am aşezat pe un cartuş. Când s-a săpat groapa de gunoi din trecătoarea Mestecăniş, a ieşit la iveală un întreg arsenal.

2010 07 17-18 (Giumalau) 084 [1600x1200]

Mai erau câteva ore până se înnopta şi am mai fi stat noi mult acolo, dar dinspre Călimani se ridicau nori negri brăzdaţi de fulgere. Sporadic se auzeau tunete oarecum în depărtare. Am coborât la cabană şi ne-am culcat.

2010 07 17-18 (Giumalau) 085 [1600x1200]

A doua zi ne-am trezit dimineaţă devreme. Cabana are o masă cu bănci în curte. Acolo mâncau nişte oameni. Se pregăteau de plecare. Au coborât mai apoi spre Vatra Dornei prin vârful Obcina Mare. Pe acelaşi traseu aveam să mergem şi noi, dar numai după alimentare şi hidratare. E minunat să iei masa pe răcoare şi să vezi cum se ridică ceaţa de pe valea Bistriţei. La jumătate de oră după turişti am plecat şi noi. De la cabană până în Vatra Dornei se fac în jur de 5 ore. Se anunţa o zi toridă cu cerul nefiresc de senin.

2010 07 17-18 (Giumalau) 100 [1600x1200]

Am urmat marcajul bandă roşie şi ne bucuram de privelişti. Am lăsat în urmă munţii Bistriţei, am trecut pe sub vârful Giumalău şi în faţă ni s-au arătat munţii Suhard cufundaţi într-o pâclă potrivnică pozelor. Din acest punct se poate opta şi pentru traseul bandă galbenă care coboară în Valea Putnei.

2010 07 17-18 (Giumalau) 105 [1600x1200]

2010 07 17-18 (Giumalau) 107 [1600x1200]

2010 07 17-18 (Giumalau) 115 [1600x1200]

Urmăm marcajul bandă roşie. După ce se intră în pădure, panta se înăspreşte puternic, astfel că o urcare pe această porţiune cu ceva greutate în spate e mai mult decât solicitantă. Mare noroc pe noi că era duminică. Drujbele tăceau. Ne puteam bucura de cântecul păsărilor. Pe acest traseu găseşti apă doar într-un singur loc, undeva la jumătatea sa. Ajungem grupul de turişti care făcea un popas şi continuăm coborârea. În locul numit poiana Ticseni este jumătatea traseului. Aici marcajul se schimbă. Pentru Vatra Dornei devine cruce roşie, în timp ce pentru pasul Mestecăniş rămâne bandă roşie.

2010 07 17-18 (Giumalau) 135 [1600x1200]

2010 07 17-18 (Giumalau) 140 [1600x1200]

După ce se trece de izvor se ajunge în vârful Obcina Mare (1243) din Giumalău. Puţin mai încolo se atinge un punct de unde se zăreşte jos de tot stațiunea turistică de interes naţional Vatra Dornei. Dincolo de aceasta se arată în pâclă culmile Călimanilor. Aceşti munţi, datorită originii vulcanice, sunt bogaţi în apă minerală carbogazoasă, numită burcut în locurile unde iese la suprafaţă. Deşi se vedea relativ aproape, până în Vatra Dornei mai erau cam două ore de mers.

2010 07 17-18 (Giumalau) 153 [1600x1200]

Există un punct pe traseu unde drumul e mărginit de garduri care delimitează prorprietăţi. Sprijinit pe gardurile din lemn de răşinoase poţi admira vârfurile din jur. Acum Giumalăul e departe, vârfurile Pietrosul Bistriţei şi Bogolinu nu mai sunt așa de ascuţite, iar cel mai impozant pare Ouşorul din Suhard.

2010 07 17-18 (Giumalau) 170 [1600x1200]

2010 07 17-18 (Giumalau) 169 [1600x1200]

2010 07 17-18 (Giumalau) 167 [1600x1200]

Ca să urci din Vatra Dornei pe vârful Giumalău ai la dispoziţie două trasee marcate. Cel cruce roşie pe care am coborât noi, întreţinut bine, foarte vizibil şi bandă albastră, nemarcat de multă vreme, pe care aveam să-l testez în iulie 2013. Ele se unesc aproape de izvor şi apoi se transformă în bandă roşie.

2010 07 17-18 (Giumalau) 171 [1600x1200]

2010 07 17-18 (Giumalau) 179 [1600x1200]

Prin 2011 m-am întâlnit în Călimani cu niște polonezi. Am stat la Gura Haitii la o afinată până ne-a fugărit frigul nopţii în cabană. Erau pasionaţi de ciclism montan şi erau a treia oară în munţii noştri. Atunci tocmai se pregăteau să meargă în Giumalău să facă traseele de bicicletă din jurul staţiunii Vatra Dornei. În 2010 le-am descoperit marcate şi oferind informaţii utile prin panourile montate de-a lungul lor. În acea duminică, pe traseul cruce roşie, erau mai mulţi culegători de fructe de pădure, decât turişti.

2010 07 17-18 (Giumalau) 184 [1600x1200]

Relativ aproape de Vatra Dornei traseul trece direct pe proprietăţi. Se sar pârleazuri sau se deschid şi închid porţi ori portiţe de diferite dimensiuni. Foarte vizibilă este cea mai nouă pârtie de schi a staţiunii, botezată Veveriţa. Acum Vatra Dornei are trei pârtii de schi alpin şi una de schi fond.

2010 07 17-18 (Giumalau) 189 [1600x1200]

Soarele de luna iulie a început să frigă tare. Aproape de vărsarea Dornei în Bistriţa nici vântul nu mai bătea. Diferenţa de nivel dintre vârful Giumalău şi stațiunea Vatra Dornei este de aproximativ 1000 de m. Pe ultima porţiune a traseului, principalul nostru inamic a fost căldura. Planurile înclinate nu ne-au pus probleme serioase. Acest traseu de cinci ore este unul dintre cele mai frumoase din judeţ. Nu este foarte solicitant şi oferă panorame splendide. Prefer, totuși, să-l cobor, nu să-l urc. Până la tren mai aveam peste o oră, așa că ne-am dus în dosul gării unde am găsit bere la halbă rece şi bună.

Anunțuri

9 gânduri despre „Trasee în Giumalău

  1. Excelent reportaj!
    Vreau și eu la Giumalău!!!!
    Când mă luați cu voi?
    Chiar intenționez la vară să ajung pe acolo. Dacă veniți la noi (Cernăuți) mă angajez să vă fiu ghid atât în oraș cât și în munții noștri.

  2. Pingback: Creasta Giumalăului | Drumurile lui Spetcu

  3. Pingback: Jocul cu ploaia în Giumalău | Drumurile lui Spetcu

  4. Foarte bun articolul si foarte util.Eu o sa ajung in Vatra Dornei in februarie si m-a ajutat mult sa imi stabilesc drumetiile.
    Respect

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s