Între Orient şi Occident

21 03 2010. Deși credeam că voi fi obosit și voi dormi ceva mai mult, a doua zi, după concertul Rammstein, pe la 6 și ceva, deja îmi sărise somnul. Așa că am plecat într-o plimbare solitară prin Belgrad. Îmi plac la nebunie astfel de preumblări urbane. Eram într-o zonă relativ centrală, nu chiar centru, dar destul de aproape. Cum am ieșit din hostel, mi-am fixat ca reper niște blocuri roșiatice înalte și am pornit. Faptul că majoritatea inscripțiilor erau în grafie chirilică nu m-a deranjat deloc. A urmat vreo jumate de oră de preumblare pe tot felul de străduțe înguste și foarte înguste, ticsite de mașini și umbrite de clădiri, mai vechi sau mai noi, cu tencuiala șubredă gata gata să cadă în capul vreunui nefericit de trecător. Pe aici era exact ca în București pe strada Cobălcescu sau pe strada Berzei înainte de demolările lui Oprescu. Nimic nou și spectaculos pentru mine, totul excesiv de familiar.

2010 03 20-21 (Oradea-Timisoara-Belgrad) 088 [1600x1200]

2010 03 20-21 (Oradea-Timisoara-Belgrad) 098 [1600x1200]

M-am mai fâțâit pe acolo și am ieșit la un bulevard mare. Era bulevardul Regele Alexandru I, una dintre principalele artere ale capitalei Serbiei. Era în reparație cam ca pe la noi și din cauza asta nu am ajuns unde trebuia cu o zi înainte. L-am traversat prin loc neperemis. La ora aia era o pustietate în Belgrad de-ți venea să plângi. Fusese cea mai caldă zi de până atunci și sârbii au stat până spre dimineață prin oraș la băute, paranghelii și chermeze. Am nimerit într-un părculeţ înaintea unei clădiri frumoase ce găzduia casa de cultură a studenţilor. Aici am găsit bustul celui care dădea numele bulevardului, Alexandru I Obrenovic, rege cu foarte multe legături cu România şi cu un sfârşit tragic.

În spatele clădirii se află un parc de dimensiuni mai serioase. Foarte multă mizerie proaspătă după seara de sâmbătă. Pe o bancă, un boschetar dormea nestingherit. Lumea și traficul începuseră să învie ușor ușor. În acest loc am găsit ceea ce admir cel mai mult la alte nații și care la noi este o bătaie de joc, conservarea memoriei. Erau trei statui: călugării Chiril și Metodiu, cei care au moșit alfabetul chirilic intrat în uzul bisericii ortodoxe din ţările române prin intermediul Asăneştilor, poetul rus Puşkin, un gest de simpatie faţă de fraţii ruşi și cea mai grandioasă dintre ele, cea a lui Vuk Karadzic. Întregul parc poartă numele lingvistului şi culegătorului de folclor sârb.

2010 03 20-21 (Oradea-Timisoara-Belgrad) 102 [1600x1200]

2010 03 20-21 (Oradea-Timisoara-Belgrad) 105 [1600x1200]

2010 03 20-21 (Oradea-Timisoara-Belgrad) 110 [1600x1200]

2010 03 20-21 (Oradea-Timisoara-Belgrad) 111 [1600x1200]

2010 03 20-21 (Oradea-Timisoara-Belgrad) 115 [1600x1200]

În timp ce admiram statuia lui Vuk, observ un fel de construcţie cu aspect de șandrama, de care m-am apropiat. Nu scria nimic, doar mirosea a urină. Inițial am crezut că e un veceu public. M-am înșelat. Era intrarea în metroul belgrădean. Pe acolo ajungeai la stația Statuia lui Vuk. Am intrat. Nimic senzațional până am ajuns la scările rulante care coborau foarte mult. Atunci am fost impresionat, între timp am coborât şi în cele mai adânci staţii de metrou din lume, aflate în Kiev. Până am ajuns jos mi s-au înroșit urechile de la curentul care venea din galerie către suprafață. Nu puteai ajunge la tren dacă nu aveai bilet. Era acolo o femeie care vindea bilete într-o gheretă. Am stat puțin. Nu a venit niciun tren. Am revenit la suprafaţă.

2010 03 20-21 (Oradea-Timisoara-Belgrad) 112 [1600x1200]

Am trecut un bulevard la fel de larg care se intersecta, fix în dreptul statuii lui Vuk, cu bulevardul Regele Alexandru. După câțiva metri de mers la vale dau peste statuia lui Tesla. Istroromânul din Croația care a revoluționat știința și a pus bazele ingineriei electrice pe Terra. Sunt pline casele noastre de invențiile sale. Statuia este amplasată în fața Universității Tehnice din Belgrad. Imediat lângă universitate, dar puțin mai la vale, se află și biblioteca universitară.

2010 03 20-21 (Oradea-Timisoara-Belgrad) 126 [1600x1200]

2010 03 20-21 (Oradea-Timisoara-Belgrad) 122 [1600x1200]

M-am întors pe cealaltă parte a bulevardului și am cercetat niște străduțe. Am zis că e timpul să merg să-i trezesc și pe ceilalți. Mai era destul de văzut acolo, dar am renunțat. Totuși în ziua anterioară stabiliserăm un program, de care sigur că nu am reușit să ne ținem.

2010 03 20-21 (Oradea-Timisoara-Belgrad) 120 [1600x1200]

2010 03 20-21 (Oradea-Timisoara-Belgrad) 130 [1600x1200]

Am ajuns ușor la hostel, deși m-am întors pe alt drum. Reperul meu a fost destul de eficient. După ce i-am trezit și s-au echipat, am mai așteptat ceva și am plecat împreună cu ceilalţi. Am convenit că ne vom întâlni cu restul tovarășilor pe undeva prin oraș. De acum am început să o fac pe ghidul. I-am dus să se dea și ei pe scările de la metrou, apoi pe la universitate. De la universitate am mers la pas tot la vale. Nu aveam unde să ne oprim decât în Dunăre sau în Sava. La un moment dat, într-o zonă verde, am dat peste catedrala Sf. Marcu. Era a doua catedrală sârbească în care intram și ce m-a frapat la ambele a fost lipsa picturii interioare. Am observat doar câteva decorațiuni și simboluri sculptate. În această catedrală veche de un secol au fost aduse osemintele unora dintre cei mai importanţi oameni din istoria sârbilor. Aici am văzut mormântul țarului Dușan, dar şi cel care dă numele bulevardului şi-a găsit odihna între pereţii acestei construcţii impozante.

2010 03 20-21 (Oradea-Timisoara-Belgrad) 136 [1600x1200]

2010 03 20-21 (Oradea-Timisoara-Belgrad) 140 [1600x1200]

2010 03 20-21 (Oradea-Timisoara-Belgrad) 143 [1600x1200]

2010 03 20-21 (Oradea-Timisoara-Belgrad) 144 [1600x1200]

A urmat o lungă așteptare sterilă până am fost reperaţi. În drumul mașinii către obiectivul principal al zilei, am văzut că eram la doi paşi de clădirea care găzduieşte Parlamentul Serbiei.

IMG_0929 [1600x1200]

Am traversat centrul Belgradului Vechi cu maşina şi ne-am oprit pe dealul înalt de la vărsarea Savei în Dunăre. Aici străjuieşte din vremuri tulburi vechea cetate Kalemegdan. Accesul la obiectiv se face printr-un parc, pe ale cărui alei se află o puzderie de comercianţi care vând suveniruri. Aceştia acceptă să plăteşti cu dinari sârbeşti, cu euro şi chiar cu lei româneşti. După ce te strecori prin minibazarul instalat în acest parc, ajungi sub zidurile cetăţii. Accesul în interior este liber. Poţi fotografia sau filma fără nicio taxă. Pentru belgrădeanul obişnuit, toată zona e una de promenadă, inclusiv cetatea. Pentru turiştii interesaţi de amănunte se pot plăti ghizi sau poţi urca într-un fel de trenuleţ care face turul obiectivului. Interesante au fost privirile celor ieşiţi la obişnuita plimbare de duminică printre ruine, când au văzut puhoaiele de roacări şi metalişti, care s-au gândit că după un concert merge şi nişte turism.

2010 03 20-21 (Oradea-Timisoara-Belgrad) 153 [1600x1200]

2010 03 20-21 (Oradea-Timisoara-Belgrad) 156 [1600x1200]

2010 03 20-21 (Oradea-Timisoara-Belgrad) 159 [1600x1200]

Cetatea de dimensiuni considerabile are mai multe incinte, ziduri şi şanţuri de apărare. Lângă ea se află pe lângă acel bazar turistic şi grădina zoologică a oraşului. În primul şanţ sunt construite baze sportive şi terenuri de tenis. În al doilea, sârbii, popor excesiv de războinic, au amenajat o expoziţie de tehnică de luptă din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre. Pentru că şanţul nu le-a ajuns, au urcat şi pe ziduri câteva tunuri. După expoziţia de tehnică militară, se intră efectiv în cetate. Interiorul este un platou amenajat ca un parc. Alei, copaci, statui şi din loc în loc inscripţii. Lumea vine aici pentru relaxare. Istoria multimilenară a locului şi puhoiul de neamuri şi civilizaţii care au trecut şi au lăsat urme pe acel deal dintre râuri face ca vestigiile, inscripţiile, statuile şi monumentele să fie dintre cele mai diverse. Iancu de Hunedoara are şi el o inscripţie pe o piatră. Voievodul Transilvaniei a pierit câţiva kilometri mai sus pe Dunăre, peste Sava, în tabăra de la Zemun, localitate actualmente înghiţită de Belgradul Nou.

2010 03 20-21 (Oradea-Timisoara-Belgrad) 161 [1600x1200]

2010 03 20-21 (Oradea-Timisoara-Belgrad) 165 [1600x1200]

2010 03 20-21 (Oradea-Timisoara-Belgrad) 170 [1600x1200]

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Cele mai ocupate bănci sunt cele aflate în zona care oferă o panormă ideală asupra Dunării. În dreptul vărsării Savei în fluviu, acesta este împărţit în două braţe care delimitează o insulă. Această insulă doarme în prezent, însă are o istorie poate la fel de zbuciumată ca însăşi cetatea. Un episod aici. Multă vreme Sava şi această cetate au fost linia de demarcaţie dintre Orient (otomani, ortodoxie) şi Occident (habsburgi, catolicism). Pe aici trecea drumul turcilor către pristolul de la Roma, la care nu au ajuns niciodată. Dacă nu era acel tratat de la Trianon, atunci România ar fi început de dincolo de Dunăre, aşa cum au hotărât românii la Alba Iulia în 1918 şi astăzi nu am mai fi vorbit de un Banat sârbesc.

2010 03 20-21 (Oradea-Timisoara-Belgrad) 175 [1600x1200]

2010 03 20-21 (Oradea-Timisoara-Belgrad) 185 [1600x1200]

IMG_1023 [1600x1200]

Deasupra confluenţei celor două ape străjuieşte monumentul Victoriei sau Pobednik, ridicat acolo de sârbi după Primul Război Mondial. Pe partea de deasupra Savei se pot observa cel mai bine fortificaţiile Kalemegdanului. Peste Sava se află Belgradul Nou cu clădiri moderne, ceva mai aerisit, dar şi cu giganţi hidoşi din beton, după tipicul arhitecţilor iugoslavi. Tot acolo se află şi acel turn al televiziunii sârbe, care era prezentat fumegând pe toate canalele de ştiri, când americanii au bombardat sfidător mai multe oraşe din ce mai rămăsese din Iugoslavia lui Miloşevici.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

2010 03 20-21 (Oradea-Timisoara-Belgrad) 188 [1600x1200]

2010 03 20-21 (Oradea-Timisoara-Belgrad) 187 [1600x1200]

20-21 Martie 2010 Belgrad 275 [1600x1200]

2010, anul în care am văzut Belgradul, a rămas în istorie pentru sârbi datorită controversatului Srpski film. O operă greu de digerat care atinge anumite zone ale pornografiei şi practicilor sexuale de tipul pedofilie, sado-masochism şi tehnici de umilire. Ce m-a scârbit cel mai tare a fost ipocrizia Norvegiei, care a interzis filmul, tocmai naţia care a inventat noţiunea de sex creativ pentru elită, din care a rezultat la fel de ipocrit numit monstrul Brejvik. Tot în acel an, Serbia fost reprezentată la Eurovision de cântecul de mai jos. S-a clasat mediocru, dacă ne gândim că în 2007 a câştigat trofeul, iar în 2012 a venit pe 3.


2010 03 20-21 (Oradea-Timisoara-Belgrad) 199 [1600x1200]

Pe la 3 jumate, ora României, după amiază am lăsat în urmă Belgradul şi am trecut Dunărea pe singurul pod existent atunci în zona capitalei sârbe. Acest pod a fost apărat de populaţia oraşului, constituită în scut viu, de bombardamentele lui Clinton. Starea lui nu e dintre cele mai bune, însă nu te zguduie prea tare când îl parcurgi. Actualmente este în construcţie un nou pod peste Dunăre, la nord de cel vechi, care se realizează cu ajutorul Chinei, o altă prietenă bună a Serbiei, dar nu chiar aşa bună cum e Federaţia Rusă.

IMG_1072 [1600x1200]

Peste o oră am trecut frontiera fără nicio problemă. Pe la 17:15 eram în Timișoara. Calculați viteza medie de deplasare! Iese periculos de mult! Dacă tot eram în Timișoara, am zis hai să vizităm locurile devenite simboluri ale Revoluției Române din 1989. Am găsit un centru al oraşului foarte aglomerat. Era duminică spre seară, terasele fuseseră scoase și zona de la Catedrală până la Operă era bucșită cu maghernițe din lemn care vindeau orice. Am vizitat Catedrala. E o difernță mare între cele sârbești și cele românești. Pictura din interiorul catedralelor noastre le face mult mai primitoare și estetice. Pe scările edificiului am văzut câteva plăcuțe comemorative pentru cei care au căzut aici în decembrie 1989.

2010 03 20-21 (Oradea-Timisoara-Belgrad) 218 [1600x1200]

2010 03 20-21 (Oradea-Timisoara-Belgrad) 202 [1600x1200]

2010 03 20-21 (Oradea-Timisoara-Belgrad) 205 [1600x1200]

Am mers în parcul din apropiere. Cam lăsat de izbeliște, însă plăcut. Era seara unei zile minunate de primăvară. Sunt destule clădiri frumoase în centrul Timișoarei, însă foarte puține renovate și foarte multe în paragină. Exemplul Oradei ar trebui urmat și de Timișoara. Civilizația bănățeană cu care se laudă unii mi-a lăsat un gust amar. Banatul în sine, că e românesc sau sârbesc, e plin de mizerie la marginea drumurilor, iar apele sunt suprasaturate de gunoaie, pungi și PET-uri. Ce am înțeles eu e că bănățeanul nu e deloc un român special, chiar dacă e român, sârb, șvab, ungur, croat sau slovac. E frumos să te crezi special și civilizat, dar dacă îmi aduci și ceva argumente, poate mă convingi. Deocamdată nu e cazul. Chiar dacă eram în întârziere, nu puteam pleca din Timișoara până nu vedeam de aproape și balconul Operei. Acesta face parte din istoria noastră recentă. Deși era multă zarvă în jur, muzică de toate felurile, miros de grătare și șaorma, puhoi de lume, pentru un moment am încercat să mă întorc în timp în decembrie 1989.

2010 03 20-21 (Oradea-Timisoara-Belgrad) 211 [1600x1200]

2010 03 20-21 (Oradea-Timisoara-Belgrad) 215 [1600x1200]

2010 03 20-21 (Oradea-Timisoara-Belgrad) 214 [1600x1200]

Am părăsit Timișoara pe înserate. Înainte de Salonta, aflu telefonic de la un cetăţean că a plecat un tren din Arad spre Cluj via Oradea. Îmi comunică și că în urmă cu un sfert de ora a trecut prin Salonta. Începe o cursă de urmărire ca în Misiune Imposibilă 1, 2 sau 3, cu 140 la oră prin localitate. Scăpăm ca prin urechile acului atunci când un participant la trafic, cu un gipan înmatriculat în Ungaria, nu semnalizează schimbarea direcției de mers și în timp ce-l depășeam, a vrut să intre în noi și să ne trimită în șanț în cel mai bun caz. A frânat la timp și la noi s-a auzit ceva scrâșnet de roți și mașina s-a bălăngănit puţin.

Ajungem în gara Oradea. Luăm rucsacii și la fugă. Trenul era la peron. O ramă Desiro, cunoscută de la Mitrea încoace și ca Săgeata Albastră. Stăm un minut și pleacă trenul. Vine controlul. Era o femeie. Ne facem că plouă, că abia l-am prins și că o să luăm bilet de la ea. Ca o mamă prevăzătoare, ne anunță că biletul de la ea e foarte scump, dar ne asigură că are informații precise și că până la Cluj nu va veni niciun control. Îi dăm 50 de lei pentru două persoane și ne lasă în pace. Ajungem la miezul nopții în Cluj. Mai aveam o oră jumate până la trenul spre Iași. Cu boschetarii în gară nu mai aveam chef să stau. Îi zic tovarăşului că ştiu un pub în apropiere.

În tren am dat peste doi oameni mai puţin inteligenţi, de vreo 50 de ani fiecare, care tocmai mâncau. Le-am zis Poftă bună! Erau veseli nevoie mare. Pe la Gherla află că trebuiau să coboare la Războieni. Ei mergeau la București. Când au auzit, le-a rămas mâncarea în gât și au coborât la Gherla. Bucuria mea. Mi-am băgat rucsacul sub cap și am dormit până la Vatra-Dornei. La 8 fără ceva eram la Suceava. Era luni şi începea o zi de muncă.

Anunțuri

11 gânduri despre „Între Orient şi Occident

  1. O descriere frumoasa a capitalei Serbiei,care si mie-mi place f. mult,(si pe care o vizitez anual).Nu mi-a placut din nou ca esti cam nationalist (moldovean),si ii desconsideri pe ceilalti locuitori ai Romaniei.Nu trebuie sa comentezi despre lucruri pe care nu le cunosti.Ai tu habar cum arata Ardealul si mai ales Banatul,inainte de a fi colonizat masiv cu moldoveni si olteni?Eu as putea sa-ti spun,ca am trait aici toata viata alaturi de sarbi,svabi unguri,slovaci,bulgari,etc..si stiu ca nu era plin de gunoaie si mizerie,si nu erau nici probleme (false)interetnice,ca acuma..

    • Şi în Suceava am aceeaşi problemă cu cei care se declară „bucovineni” şi deşi s-au născut în comunism, plâng după imperiul ai cărui supuşi nu au fost niciodată. Mai demult nu erau gunoaie de tipul nailoane, PET-uri, cauciucuri şamd, totul era biodegradabil. Dintre ţările pe care le-am vizitat de la Nipru până la Adriatica, cea mai murdară de departe e Serbia şi nu cred că acolo au mers moldovenii să arunce gunoaie. Şi în Polonia am văzut PET-uri în râuri, deci consider că problema ţine de cu totul altceva. Din ce am observat eu şi din ce ştiu de la prieteni, în Banat nu există probleme interetnice, doar apucături de peluză de fotbal.

      • Eu ma refeream la altceva….Adica stii cum arata de exemplu un sat locuit doar de svabi pe timpuri(adica inainte de a-i vinde Ceausescu Germaniei),si cum arata astazi,dupa ce l-au preluat moldovienii nostri?Iti spun eu,l-au transformat intr-o ruina din pacate….Iar probleme inter etnice n-au fost din fericire,si nu ca nu s-ar fi incercat provocarea lor,,ci pt.ca oamenii au putina minte,si cu totul alte preocupari.

        • Eu sunt de acord cu ce spui. Cei care au plecat din Moldova şi nu numai, că şi oltenilor şi maramureşenilor tot „vinituri” li se spune, erau scursurile, săracii, cei care nu se comportau mai frumos nici în satul lor natal. Acest gen de oameni fără căpătâi au mers şi în centrele industriale de la Reşiţa şi Hunedoara şi în Valea Jiului şi în alte locuri. Interesantă pentru mine şi de aprofundat e rivalitatea dintre saşii ardeleni şi şvabii bănăţeni, câţi or mai fi, şi mai ales de unde a pornit şi pe ce se bazează.

  2. Ma bucur sa vad ca suntem de acord,in privinta acestor lucruri,si nu sunt singurul care vede astfel lucrurile.Ai dreptate suta la suta referitor la „vinituri”,si nu numai…Iar despre rivalitatea dintre svabi si sasi,pot sa-ti spun doar ca seamana cu cea dintre „mitici”si clujeni de exemplu.Poate se trage doar din faptul ca sasii sunt din nordul Germaniei iar svbabii sunt din sud,de pe la Goppingen,Ulm,Tubbingen,etc..,si se cred putin mai „smecheri”decat restul lumii..In realitate nu sunt chiar asa(si o spun pt.ca am fost detasat la Goppingen cam un an),si stiu exact ce-i acolo,si vorbesc si germana,asa ca m-am putut intelege cu ei cat de cat.Oricum in Germania,bavarezii sunt vazuti cam ca oltenii la noi,nu sasii sau svabii,dar nu exista probleme deosebite intre ei.In Elvetia ai fost?Daca da,ce parere ai de ei?Asta mi-ar placea sa stiu…Poate mai vorbim,mie mi-ar face placere,ca si eu sunt fff.pasionat de calatorii.Sa ai o zi buna.

    • Încă nu am ieşit din „lagărul comunist”. Mi-am propus ca abia după ce văd ţările europene foste socialiste să trec şi dincolo de „cortina de fier”.

  3. Sa te duci daca poti,ca acolo n-ai sa vezi cum arata un pet aruncat in apa,in schimb locurile te lasa „mut”.Sunt locuri pe care trebuie sa le vezi neaparat,cum ar fi Liechtensteinklamm si cascada Krimml din Austria,ca sa nu mai zic de Lauterbrunnen,si cascadele de pe Rin din Elvetia,sau Paso dello Stelvio din Italia….Eheeeii,mdaaaa….Sa mai scrii despre ce vizitezi,ca anul asta de exemplu,dupa ce am citit impresiile tale,am fost in Polonia,si am urmat in parte traseul tau(Katowice,Krakovia,Oswiecim,etc..),apoi am mers la Gdansk,de unde cu feribotul la Stockholm,apoi cu masina la Uppsala,si spre cercul polar…Si pe acolo iti recomand sa mergi ca n-o sa regreti..Salut.

    • Timp şi bani să fie. Passo dello Stelvio mi-e cunoscut foarte bine din Turul Italiei la ciclism, apare cam o dată la doi ani în traseu, restul obiectivelor le notez pentru o viitoare plimbare

  4. Tot eu sunt,scuze,dar am vrut sa te intreb daca ai fost la Brno si la Praga,si daca da,eram curios daca ti-au placut sau nu?Poate ca ai si scris despre ele,dar n-am gasit eu.Inca odata scuze de deranj,dar am vazut putini oameni care circula prin Europa,si care sunt documentati,si au habar cam ce ar trebui vizitat in locurile prin care colinda,nu doar magazine si outlet-uri pline cu „gioarse”.

  5. Pingback: Traversând Voivodina | Drumurile lui Spetcu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s