Dimineaţa: Oradea, după-amiaza: Belgrad, seara: RAMMSTEIN

20 03 2010. Ajunşi dimineața devreme la Oradea după o minunată călătorie de 10 ore cu Foamea, am profitat că aveam timp la dispoziție și am făcut o plimbare de două ore prin urbe. În 2009, prin mai, bătusem orașul dintr-un capăt în altul la picior, dar nu văzusem centrul. Sosise momentul. În dreptul unei clădiri frumoase aflată într-o stare cam jalnică am hotărât să urmăm strada din fața ei. Puțin mai încolo aceasta se transformă într-un pietonal ce șerpuiește printre edificii mai mult vechi, de toate neamurile și stilurile. Puține renovate, puține în paragină, cele mai multe în curs de renovare. Pe tăcute Oradea a lepădat paragina şi acum în 2013 este unul dintre cele mai frumoase oraşe ale României.

2010 03 20-21 (Oradea-Timisoara-Belgrad) 001 [1600x1200]

2010 03 20-21 (Oradea-Timisoara-Belgrad) 007 [1600x1200]

Am rămas foarte plăcut surprins să descopăr parcurgând pietonalul o statuie în mărime naturală a unuia dintre artizanii UNIRII de la 1918. Aurel Lazăr.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Acest pietonal duce până în Piața Ferdinand, unde se află edificii plăcute ochiului, printre care și teatrul. De pe podul ce traversează Crișul Repede, cu același nume ca și piața, avem o panoramă splendidă asupra clădirilor administrative ale municipiului Oradea şi judeţului Bihor.

2010 03 20-21 (Oradea-Timisoara-Belgrad) 016 [1600x1200]

2010 03 20-21 (Oradea-Timisoara-Belgrad) 017 [1600x1200]

Peste pod este Piața Unirii. Pe lângă clădirile administrative se întâlnesc numeroase biserici vechi, unele în renovare. În piață, ca în multe orașe ardelene, tronează statuia lui Mihai Viteazul. Puțin mai încolo este și cea a lui Emanoil Gojdu, de o talie asemănătoare cu prima. În Oradea există și un parc central de dimensiuni medii. În mijlocul parcului se află monumentul închinat ostașilor români care au luptat cu fasciștii, știindu-se că în apropiere, la Carei, a fost eliberată ultima brazdă de pământ românesc de sub jugul fascist, cum era și mai este exprimarea în limbaj de lemn. Acest monument a fost ridicat de comuniști, iar neocomuniștii ce au urmat nu au considerat necesară schimbarea textului de pe el.

2010 03 20-21 (Oradea-Timisoara-Belgrad) 021 [1600x1200]

2010 03 20-21 (Oradea-Timisoara-Belgrad) 036 [1600x1200]

2010 03 20-21 (Oradea-Timisoara-Belgrad) 039 [1600x1200]

2010 03 20-21 (Oradea-Timisoara-Belgrad) 041 [1600x1200]

2010 03 20-21 (Oradea-Timisoara-Belgrad) 042 [1600x1200]

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Până a sunat telefonul care anunţa plecarea către sud am găsit o statuie a unui om politic maghiar. Szacsvay Imre. Multitudinea de coroane se datora faptului că sărbătoarea naţională a poporului vecin şi neprieten tocmai trecuse.

2010 03 20-21 (Oradea-Timisoara-Belgrad) 053 [1600x1200]

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Eram patru bucăți. Am plecat de la Oradea și nu ne-am oprit până la Timișoara. Unde mergi prima dată când ajungi la Timișoara, cum era cazul meu? La mol, desigur. Mi-am mai luat de undeva de lângă o piață un hamburgăr sârbesc numit pleșcaviță. Adică o chiftea cu gust de mici de Kaufland băgată între două felii de pâine rotundă, la care se adaugă varză, muștar și checiap. De pe traseu am mai pescuit un ins și ne-am dus cu toată viteza înainte spre graniță. Astfel s-a încheiat precoce primul meu contact cu Timișoara.

Punctul de frontieră de la Moravița era cel mai jalnic prin care trecusem până atunci. Acolo nu se descoperise asfaltul. Am scăpat repede, pentru că și-au dat seama după îmbrăcaminte și muzica pe care o ascultam cine suntem și unde mergem. De dimineață tot trecuseră de ăștia ca noi și sâmbătă 20 martie 2010 cred că traficul de mașini dinspre România spre Serbia se triplase față de o zi obișnuită în vama Moravița.

Deși plecasem târziu din Timișoara, am câștigat o oră cu trecerea frontierei la fraţii ortodocşi sârbi. Ciudat se mai joacă oamenii cu timpul. De fapt trecusem în Banatul sârbesc, component al regiunii cu statut de autonomie extinsă Voievodina din Serbia, despre care casele de pariuri din Londra spun că va fi viitoarea țară după Kosovo ce se va desprinde din ceea ce a fost Iugoslavia care, în ultimii 20 de ani, a evoluat exact ca telefoanele Nokia. Partea asta a Banatului a devenit sârbească în urma Trianonului care, pentru români, este la fel de dureros pe cât e pentru unguri, pentru că la 1 decembrie 1918 s-a hotărât UNIREA până la Tisa, ori frontiera de vest actuală a României nu prea este pe Tisa. Dacă ar fi fost așa, atunci granița României cu Serbia ar fi fost Tisa și Dunărea.

În drumul nostru către Belgrad am întâlnit și sate românești. După ce se trece Dunărea, pe singurul pod din zona capitalei Serbiei, începe Belgradul. Plănuisem mai întâi să mergem pe unde ne rezervasem locurile de dormit pentru a lăsa bagajele. Pentru că Belgradul e fratele geamăn al Bucureștilor, cu singura diferență că nu are câini vagabonzi, doreii lucrau și înlocuiau țevi în cel mai balcanic stil posibil, astfel traficul era dat peste cap și multe străzi închise. Am remarcat totuși la ei că numărul celor care muncesc simultan este mai mare.

Nu s-au putut respecta indicațiile Ioanei și deși hostelul nostru era la 3 km de centrul Belgradului, ne-am dus de nebuni peste câteva culmi, până când orașul a rămas în urmă și ne-am trezit într-un fel de sat la marginea pădurii. Ne-am întors și după câteva incursiuni pe niște străduțe înguste și îmbâxite am ajuns. Am lăsat bagajele și am mers cu cei care găsiseră cazare la cineva care stătea într-o monstruozitate de bloc, cum numai în țările care au cunoscut comunismul poți vedea. De la balconul cetățeanului respectiv aveți câteva poze grăitoare.

Belgrad este orașul fost comunist care are clădiri, nu la fel de sinistre ca acelea din orașul minier polonez Katowice, dar mai chicioase și mai dezgustătoare decât cele din Phenian. Când le privești te furnică pe spate și îți vine să întorci privirea. Sunt pur și simplu niște monștri giganți din beton. Câteva mostre mai jos și o panoramă a acestei zone a Belgradului surprinsă de la același balcon. Stați calmi, o să vă arăt și clădiri mai frumoase din Belgrad.

IMG_0884 [1600x1200]

IMG_0890 [1600x1200]

IMG_0896 [1600x1200]

IMG_0897 [1600x1200]

Scăpați de bagaje am mers la plimbare. Vremea fiind foarte plăcută, sârbii abia ieşiţi din iarna năprasnică au umplut străzile și parcurile. Ne-am dus să vizităm catedrala Sf. Sava, despre care se spune că este cea mai mare din Balcani. Este un edificiu impresionant și impunător. Când aud Balcani sunt derutat pentru că nu conştientizez nicio delimitare clară. Interiorul catedralei era în plin proces de restaurare și e un adevărat șantier cu schele, moloz și mașinării. Cum intrai în catedrală te izbea un curent cu vreo 10 grade mai rece decât temperatura exterioară. Într-o aripă a edificiului erau amenajate un altar și locuri pentru aprins lumânări. Slujbele se țin într-o biserică din apropiere. Aici există un parc și alte câteva clădiri administrative. Îmi place mult la sârbi că unde au un loc mai vizibil amplasează o statuie sau un monument, ceea ce nu ar fi rău să facem și noi.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Întrucât se înserase și deja se făcuse ora 19, am hotărât să lăsăm turismul pentru a doua zi și să ne deplasăm câtre Beogradska Arena, o sală polivalentă nouă și modernă aflată în partea Belgradului de peste râul Sava, numită și Belgradul Nou. Am găsit cu greu loc de parcare și ne-am dus să ne procurăm biletele a căror rezervare o plătisem încă din noiembrie 2009.

Când eram prin liceu făcusem rost de la un prieten de coloana sonoră a filmului Matrix, după care el era înnebunit. Eu nici astăzi nu am văzut acel film întreg, nici măcar varianta Planeta Moldova. Pe acea casetă era și cântecul Du hast, care mi-a intrat direct la suflet. M-am interesat apoi de Rammstein și am ascultat albumele lor. Când a apărut Mutter, l-am procurat de la unii care vindeau discuri piratate aduse din Ucraina. Am devenit un fel de fan. Împreună cu prietenul meu am făcut un legământ și anume că vom face ce vom face și vom merge la un concert Rammstein. Timpul a trecut, am terminat liceul, am terminat și facultatea, stăm la câteva sute de kilometri distanță, dar în acea zi venise momentul pe care îl așteptam de vreo 10 ani. A fost să fie la Belgrad.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

20-21 Martie 2010 Belgrad 044 [1600x1200]

Accesul în sală se făcea prin mai multe locuri. Noi a trebuit să coborâm undeva spre subsolul arenei și acolo se intra în valuri. Era un badigard care dădea drumul cam la 20 de inși odată, apoi zbiera “Dobră!”. De acolo te percheziționau corporal și ajungeai în sfârșit în sală. Impresionantă și modernă și din interior. Când am intrat era 20:30. Am stat câteva minute și concertul a început. Nu erau Rammstein, erau Combichrist, niște flăcăi ce se încadrează ca stil muzical pe la electro și a căror sarcină a fost aceea de a aduna lumea în sală. Am înaintat puțin, cât s-a putut, până pe la jumătatea zonei numită Parter Regular, de aici înainte nu se mai putea. Eram într-o situație nefericită. Nu vedeam mare lucru, doar auzeam. Caracteristica principală a trupelor de tipul Combichrist e că vocaliștii izbesc de podeaua scenei microfoanele cu tot cu stativ. Mie mi se rupea de ăștia, în mintea mea era cum dracu’ să fac să ajung într-o zonă din care să văd și eu ceva.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Acesta era ultimul concert din turneul început în toamnă pentru promovarea albumului Liebe ist fur alle da lansat în 2009. Combichrist a deschis toate concertele turneului. A doua limbă vorbită în seara aceea în Beogradska Arena a fost româna. Cred că 10% din cei peste 20 de mii de spectatori erau români. Mai erau și ceva bulgari, muntenegreni, albanezi și austrieci. La noi e cam greu de făcut un asemenea concert, pentru că nici dracu’ nu ar putea ajunge într-o noapte și o zi de la Budapesta sau de la Belgrad cu vreo 15 tiruri cu echipamente. Mai mult ca sigur cel puțin 3 se vor pierde pe parcurs în râpile de pe valea Oltului sau în vreun cap de pod pe așa numita A1. Încă înainte de începerea șoului Rammstein tricolorul românesc flutura deja, spre mirarea unor sârbi de lângă mine, care aveau dubii al cui e steagul ăla. Mai târziu au scos și bulgarii un steag de-al lor, sârbii nu aveau, că la cât de des li se schimbă frontierele și drapelul e cam greu să țină pasul. Primul steag sârbesc a putut fi zărit mult mai târziu.

20-21 Martie 2010 Belgrad 162 [1600x1200]

Concertul a început cu Rammlied. Mi-am zis că e timpul să fac ceva. M-am uitat la un tovarăş de drum. Era deja împăcat cu situația. Eu nu. Încerc să mă infiltrez pe centru, dar nicio șansă. Mi-am amintit de Cornel Dinu și ale sale atacuri pe flancuri. Am plecat de acolo și am luat-o spre dreapta. Pe drum m-am întâlnit cu un alt tovarăş, care credea că îl caut. Am stat puțin cu el și apoi am reluat atacul. De data asta mi-am încins haina la brâu și mi-am descheiat cămașa, că deja eram ca într-o saună. La un moment dat mi s-a înfundat. Nu mai puteam trece. În fața mea era un sârb gras și transpirat. Mi-am zis, bă stai oleacă, am bătut 1000 de km ca să curgă pe mine sudorea unuia? Răspunsul a fost negativ, așa că am trecut la acțiune. Între timp, pe scenă, concertul continua și ajunsese pe la piesa a doua.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Ăștia au început să cânte ceva care l-a extaziat pe grasul din fața mea. Atunci când era în culmea plăcerii, i-am dat o brâncă și ăsta s-a dus peste ăia din față. Repetând procedeul, am câștigat împreună cu sârbul poziții bune și am înaintat câțiva metri. Problema a fost că la un moment dat, și de la sărit și de la căldură, grasul nu mai era eficient și deja puțea. L-am părăsit. Tot după indicațiile lui Cornel Dinu am ajuns lângă niște namile de 2 m, deja nu mai vedeam chiar nimic. Ce era de făcut?

Simplu. Când piesa era mai ritmată și lunganii se înfierbântau mai tare, mă izbeam prietenește în ei provocându-i la un pogo. Tre’ să fii nebun să faci pogo cu cetăţeni de 2 m și 120 de kile! Eu îi lăsam apoi să se izbească între ei și tot înaintam. La o mișcare de asta câștigam cam 2 m. La un moment dat, un sârb s-a prins. Nu eram eu singurul deștept de acolo și m-a întrebat ceva la mișto pe sârbește. I-am răspuns superior: Ingliș pliz. Flăcăul a făcut o grimasă, apoi a urlat în urechile mele: Der iz no gheit in front! I-am zis râzând: Ai nou, ai nou și mi-am continuat treaba. Undeva după 5 piese, din care nu am înţeles mare lucru și nu am văzut absolut nimic, am ajuns ud ca după o ora de tras la coasă în spatele unor dudui.

Mai încolo nu se putea trece, se termina Parter Regular și urma zona Fan Pit și între astea două erau paznici cu alură de Pavel Turcu, numa’ că rași în cap. M-am sprijinit cu coatele de spatele uneia de acolo și priveam ce e pe scenă. Acum vedeam tot, auzeam tot și mirosul de transpirație de femeie nu mă deranja absolut deloc. M-am uitat să văd dacă mai am actele prin buzunar, dacă nu mi-e ruptă cămașă șamd. Eram în regulă. Pe scenă ăștia cântau Rein Raus. Tilică se juca cu un bidon cu care duc babele laptele de vacă la mașina colectoare.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

A urmat Fruhling in Paris, preferata mea de pe acel album. O piesă lentă care preia pasaje din Edith Piaf  și care se pare că va rezista în concerte mai mult decât altele de pe materialul audio din 2009. Rammstein este acea formație care a reușit genial și unic să îmbine industrialul cu metalul şi sunetele electro. Faptul că nu fac compromisuri și stitlul lor nu a suferit nicio schimbare de-a lungul vremii plus limba germană folosită în aproape toate cântecele lor, i-au consacrat și i-au făcut inconfundabili pe plan mondial pe aceşti RDG-işti.

Trupa reuşeşte în primul rând să cânte şi în al doilea rând să îşi susțină prestațiile cu şouri cum nu mai vezi nicăieri. Pe tot parcursul concertului s-au îmbinat perfect efectele pirotehnice și jocurile de lumini. În fundal se ridicau și coborau complexe dispozitive din zona utilajului greu. Totul a fost ca la carte și nu avea cum să fie altfel, pentru că deja curgerea concertului era rodată după atâtea reprezentaţii asemănătoare. Dacă la partea de lumini concurează cu Jean Michel Jarre și la partea de explozii și artificii cu congresele PSD de la noi, la partea de foc nu-i întrece nimeni.

Rammstein se bazează pe albumele 2 și 3, care sunt scheletul concertelor lor. Am avut parte și de Links 234 cu o coregrafie bună de tot. Albumele 4 și 5 au trecut în uitare și sporadic se mai aude un Benzin sau vreo altă piesă din categoria asta. Sunt curios dacă va rezista ceva de pe Liebe ist fur alle da și la un eventual turneu de promovare al unui viitor album. Au cântat vreo două ore numai cântece alese pe sprânceană. Piesa cea mai cântată și cu șoul cel mai complex a fost Du hast, exact cum ne așteptam cu toții.

Au încheiat partea propriu zisă de concert cu Pussy. Pentru ca clișeul și panarama să fie totale, au dat în sală cu spumă şi au împrăştiat confeti. Eu am avut oarecare probleme, pentru că duduia în care mă propteam, când a auzit Pussy, a început să fie activă și așa de activă a devenit, încât a aruncat-o pe jos pe una care era lângă dânsa de a trebuit să o culeg eu și zbiera în gura mare “I have a dick!“. Din cauza convulsiilor fetei, unu’  cu meclă de contrabandist de benzină și cu barbă în dungi mi-a luat fața și mi-a obturat unghiul de vedere. Cu chiu cu vai, chiar cu prețul de a trimite niște copchile în spatele meu, am revenit într-o poziție favorabilă.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

A urmat un prim bis compus din Sonne, Liebe ist fur alle da și Ich Will, foarte bine primit de public. Ascultând și pe viu aceste melodii mi-am dat seama ce bijuterie de album e Mutter. Pentru cel de-al doilea bis au păstrat Engel. Tilică și-a pus niște aripi de înger care ardeau progresiv și din când în când aruncau flăcări. A fost o modalitate sublimă de a încheia un concert și un turneu fantastic. Personal nu am mai simțit asemenea satisfacție după un concert de metale. În final, trag concluzia că merită să bați 1000 de km ca să-i vezi pe RDG-iștii ăștia.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Anunțuri

Un gând despre „Dimineaţa: Oradea, după-amiaza: Belgrad, seara: RAMMSTEIN

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s