Prima horă a Unirii la Chișinău nu se uită niciodată

01 12 2009. Chișinău, Republica Moldova. De la prima mea vizită în capitala statului vecin avusese loc 7 aprilie și Voronin ieșise aparent din scenă. La putere au venit forțele proeuropene sau maldavropeniste. Pe vremea aia eram membru al grupului Noii Golani. Acest grup desfășura campania Basarabia Pământ Românesc. Mi-a plăcut ideea și am susținut campania mai ales la Suceava. La acea manifestare de 1 decembrie și-au dat mâna toate grupurile de dincolo de Prut care militau pentru reîntregirea neamului românesc. 2009 și 2010 au fost ani romantici. Începând cu 2011 apele s-au limpezit și se poate observa și acum cine în slujba cui este și căror scopuri servește.

În 2006 am umplut Suceava cu afișe ale campaniei Basarabia Pământ Românesc. Atunci am intrat în vederea securiștilor din tot felul de structuri, dacă nu eram și mai înainte când schimbam opinii cu niște tovarăși înregimentați în Societatea Gebeleizis. Ca să-mi arate că ei știu ce fac eu, de parcă mie-mi curgea scuipatul din gură și nu eram conștient, exact cu câteva ore înainte să plec a apărut la ușa mea un milițian îmbrăcat civil cu legitimație de MAI trimis de 2:15. La prima întrebare ne-a bufnit râsul pe amândoi. Omul legii mă întreabă dacă intenționez să părăsesc țara în următoarea perioadă. Raspund DA înainte să-și termine întrebarea. Mă întreabă dacă plec la rude. Îi zic că merg să sărbătoresc Unirea. Tot dialogul era așa de penibil, mai ales că aveam un fiș BPR lipit undeva sus lângă ușă. Ca să găsească o cale de ieșire mi-a cerut numărul de telefon și a plecat. Sunt sigur că-l avea de ani de zile. Unii cunoscuți au fost căutați la telefon, pe mine m-a căutat față în față. A zis că face impresie mai puternică.

Sunt un element periculos pentru siguranța națională a României, pentru statalitatea Republicii Moldova și pentru integritatea teritorială a Ucrainei. Eu știu că structurile de forță veghează la siguranța națională, știu că prind teroriști, că se bat cu corupția la nivel înalt, că fac praf imaginea României în exterior, că apăra statul de drept. Adevărata valoare a acestor supracetățeni care țin oamenii simpli cu botul în țărână a fost dată la Suceava atunci când niște țigani analfabeți cu topoare au devastat o terasă și au băgat în spital un om. Le-a luat 6 zile să-i localizeze și să-i prindă. Dacă erau așa de competenți îi prindeau în 24 de ore. Rețineți: 6 zile. Masturbări de genul teroriști Al Qaeda expulzați din România nu au decât rolul justificării unor bugete colosale. Pentru mine ca om care merg pe stradă teroriștii sunt băieții cu topoare.

Exista un curent care spunea că harta simbol a campaniei BPR a fost dictată celor care au inițiat demersul de către un colonel SBU. E o prostie, harta a plecat din incultură și e cea mai grăitoare dovadă a confuziei din mintea unora între Republica Moldova și Basarabia. Cel mai probabil campania BPR a avut în spate o inițiativă SIE, iar acest lucru îmi este demonstrat de faptul că Mărieș l-a urmat pe MRU în făcătura securistă Forța Civică. Atunci foarte multe conserve s-au deconspirat. Despre subiectul BPR – SIE, năpârlirea în Acțiunea 2012 și transformarea bâcotelor de tineri basarabeni din unioniste în maldavropeniste și susținătoare a regimului Băsescu în altă postare.

Pe mine şi încă pe un flăcău ne-a luat un cetăţean din Botoşani cu maşina pe la 4 şi ceva din Suceava. Din Fălticeni am mai ridicat un flăcău şi am mers spre Iaşi pe o pâclă
ca la Podu’ Înalt. Am ajuns cu vreo 20 de minute întârziere față de cum era programat. La Iaşi autocarul aproape plin. M-am bucurat. Mai târziu avea să-mi treacă bucuria. Drumul până la Albiţa a fost uşor şi am ascultat muzică bună pusă de mine pe un dvd. La graniţă am stat vreo 50 de minute şi am trecut fără probleme. La Leușeni, pe un deal, încă mai străjuiește un tanc sovietic cu tunul îndreptat către România. Pe drum ne-a dat de pomană un om de bine nişte turte cu brânză. Foarte bune. Ne-am continuat drumul prin codrii Moldovei până la Chişinău.

Am ajuns pe la 11 şi ceva. Întrucât la 12 trebuia să fim în Piaţa Principatelor Unite, nu am mai coborât în faţa Guvernului, ci am primit cadou un tur cu autobuzul prin oraş. Am ajuns în cele din urmă la locul cu pricina, o piaţă lăsată de izbelişte cu un soclu de pe care cad plăcile, exact ca la Suceava, Rădăuţi sau în Piaţa Revoluţiei din Bucureşti. Aici am fost în jur de 200 de oameni şi am jucat Hora Unirii, am cântat şi am scandat strigăturile noastre. Poliţia era cu ochii pe noi, dar decent. Televiziuni, ziarişti, fotografi, interviuri. A fost şi Ivanţoc, eliberat recent din pușcăria de la Tiraspol. Unul dintre deținuții politic din grupul Ilașcu. Lumea de pe margine se uita speriată sau cu admiraţie. Printre noi au venit şi leghianerii, care până la urmă au înţeles că în această zi contează doar tricolorul.

DSC07827 [1600x1200]

1decembrie_noiigolani15

Atunci a fost făcută o fotografie celebră care a generat o confuzie regretabilă. Cei de la Mediafax au denumit-o „Doi tineri din Republica Moldova”. Ceea ce e fals.

1 DECEMBRIE 2009 - CHISINAU

De aici ne-am împrăştiat şi urma să ne adunăm la ora 15 la Universitatea Pedagogică “Ion Creangă”. Am luat-o la pas în grup pe trotuar spre staţia de troleibuz de unde urma să luăm 22 până în Centru, unde să schimbăm bani şi să mâncăm ceva că eram lihniţi. Din grupul meu l-am pierdut pe flăcăul din Fălticeni, dar a rămas pe mâini bune. Impresionat şi emoţionat am fost când florăresele din staţia de troleibuz şi mai apoi taxatoarea din mijlocul de transport ne-au spus să mai venim că ne aşteaptă demult, ne-au spus BRAVO şi ne-au felicitat.

Am mers să mâncăm în subsol la Planeta, locul unde în vara lui 2008 spuneam cum o să-şi rupă capul Voronin şi se uitau la mine speriate fătucile de acolo. L-am avut cu noi şi pe arestatul de pe 27 martie 2009, despre care gașca lui Darie de la Unimedia nu a scris nimic. Tot nimic a scris și despre evenimentul de pe 1 decembrie. Și de câțiva ani, acest obedient al lui Filat umblă și dă lecții bâcotelor de tineri basarabeni despre cum se face presă. Ei se cred europenişti, dar fac presă în stilul Conţiu.

2009 12 01 Chisinau 052 [1600x1200]

2009 12 01 (Chisinau) 007 [1600x1200]

2009 12 01 Chisinau 050 [1600x1200]

După ce am terminat masa şi socializarea am plecat să luăm troleibuzul spre locul de start al marşului. În troleibuz, două babe comuniste adepte ale teoriilor Maiei Laguta s-au găsit să se ia de noi. Ele nu ştiau cu cine se pun. M-a întrebat una cu cât am fost plătit să fac ce fac. Eu am întrebat-o cu cât a plătit-o Voronin să voteze comuniştii. S-a enervat baba şi m-a trimis să ma duc la mine în ţară. Eram acolo vreo patru cu paşaport românesc şi doi cu paşaport moldovenesc. I-am zis babei: “Femeie, eu sunt în ţara mea, eu vin de la Suceava, capitala Moldovei când Moldova însemna ceva, nu am creierii spălaţi de Stalin.” Baba a tăcut. Între timp, cealaltă babă a coborât, iar asta rămasă singură a început să bombăne ceva la care i-am răspuns: “Femeie, eu sunt moldovean adevărat, nu de aştia gen tata rus, mama româncă, Ivan maldavan.” În sfârşit a coborât baba şi noi după ea. Mi-au plăcut zâmbetele tinerilor din troleibuz şi sunt sigur că asemenea minţi spălate vor dispărea doar pe cale biologică, norocul nostru e că nu mai avem mult de aşteptat. De atunci datează o altă poză celebră denumită de mine „Începutul unei prietenii frumoase”.

IMG_0275

Am stat vreo jumate de oră până s-a adunat lumea, apoi ne-am organizat cu steagurile, benărele şi inscripţiile noastre. Eram vreo 300 când am pornit. Pe parcurs ni s-au tot alăturat grupuri cu tricolor de tineri şi bâtrâni, vârsta a doua nu participa că are creierul făcut golubaya sperma. Când am ajuns în Centru eram vreo 600 de oameni. Un număr impresionant dacă ne gândim că singura promovare făcută a fost pe internet şi doar câteva afişe au fost puse prin Chişinău. Pe parcurs am cântat cântece patriotice şi am scandat sloganele specifice. Populaţia neinformată nu ştia cum să reacţioneze, ori se uitau speriaţi la mulţimea cu steaguri ce cânta crezând că se repetă 7 aprilie ori aplauda şi unii se solidarizau cu noi. Foarte amuzante grimasele. De remarcat că la Chişinău a fost o zi normală de muncă dintr-o săptămână obişnuită. Pe la ambasada Ungariei, deşi era prin zonă, ambasadorul sau consulul a fugit rapid înăuntru şi s-a închis la vederea puhoiului roş-galben-albastru care se scurgea pe trotuar înspre Piaţa Marii Adunări Naţionale. În faţa ambasadei Rusiei s-a huiduit.

1decembrie_noiigolani29

În faţa clădirii Guvernului ne-am oprit, ne-am adunat toţi şi am făcut Hora Unirii, apoi am simulat ridicarea graniţei de pe Prut prin tărierea unei panglici tricolore care separa grupul în două entităţi şi fiecare a primit câte o bucăţică din acea panglică. S-au aprins fumigene tricolore şi s-a cântat. Momentul în sine a fost emoţionant pentru românii de pe ambele maluri ale Prutului. Un rapsod popular s-a gândit să cânte. A început un vers care s-a terminat cu Dumnezeu, dar pe al doilea l-a început cu Băsescu şi a fost rapid înlăturat fiindcă strică sărbătoarea cu politichie de trei lei vechi. A fost un eveniment care ne-a unit, ne-a făcut să ne apropiem şi să comunicăm, să trecem peste prejudecăţi, să ne cunoaştem românismul, limba şi tradiţiile şi nu europenismul lui Darie bazat pe interes. Dacă eşti român poţi fi european, dar dacă eşti maldavan, mai mult de mancurt nu poţi fi. Trist e că din autobuzul care a venit de la Iaşi, în afară de oamenii care m-au însoțit, am văzut la marş doar vreo două-trei feţe, restul s-au dus la băut, să-şi vadă neamurile sau să-şi reguleze partenera rămasă acasă. Atunci a fost momentul în care am început să iau la bani mărunți ce-i mână în luptă pe acești tineri basarabeni din organizațiile de studenți și elevi din România. Ce am descoperit m-a scârbit peste margini.

1decembrie_noiigolani62

Pentru că în Piaţa Marii Adunări Naţionale Chirtoacă urma să aprindă bradul, noi ne-am deplasat în scuarul din faţa Operei, unde Partidul Liberal al lui Ghimpu a organizat un concert în onoarea zilei de 1 decembrie şi împărţea discuri cu muzică patriotică. Deja seara s-a lăsat şi cum ne-a învăţat istoria, cea mai hidoasă creaţie a evoluţiei umane şi anume comunistul, acţionează cu precădere la lăsarea nopţii, de aceea umblam în grupuri de cel puţin 4-5 oameni. La Operă erau forţe de ordine care supravegheau evenimentele. Comportamentul lor a fost unul decent şi s-a văzut încă de când am pus piciorul în Chişinău că s-a schimbat aerul. A fost muzică populară cu measj patriotic. Hora Unirii cântată de nenumărate ori a făcut ca toţi oamenii prezenţi în acel scuar să se prindă şi să facă cercuri mari. În acest moment erau mai mult de 1000 de oameni acolo. S-a cântat şi folk și hip-hop. S-au auzit și cântece pe versurile lui Grigore Vieru interpretate odinioară de Doina şi Ion Aldea Teodorovici. Am folosit momentul pentru socializare, pentru a cunoaşte localnicii şi pe cei din restul României pe care îi ştiam doar de pe net. Deja oboaseala se instalase, dar era o seară prea frumoasă ca să nu fiu acolo.

Ansamblul_vocal_Prometeu

2009 12 01 (Chisinau) 030 [1600x1200]

Au participat și leghianerii lui Seif. Cei mai mulți sunt doar masă de manevră. Despre N&D în altă postare.

2009 12 01 Chisinau 085 [1600x1200]

La un moment dat am făcut imprudenţa să ies din grup şi am plecat împreună cu tovarășul Horațiu să căutăm o budă ceva. Credeam că-s în Cișmigiu. Pe drum ne-a oprit un chinez şi m-a întrebat în engleză dacă ăla ce-l am e steagul României. I-am zis că da şi i-am explicat ce am sărbătorit noi şi că suntem unionişti. Ne-a făcut o poză şi am dat mâna cu el. Căutând un veceu public dăm pe lângă Mitropolie peste un rusălău de vreo 2 metri cu o doză de bere în mână. Rusălăul a început să behăie ceva pe limba lui Puşkin. Eu îi spuneam să vorbească româneşte. Bâlbâit şi împleticindu-se îmi spunea să îi dau steagul. Eu îl întrebam unde te poţi pişa în Chişinău. El nu, steagul şi steagul şi tot se apropia de mine. Atunci am stat şi m-am gândit: dacă îi dau o coadă de steag unde-l doare mai rău, se-ndoie şi zbiară, dacă îi dau în faţă un jet de piper răcneşte şi eu nu venisem să mă bat cu rusălăi beţi şi să fac circ, aşa că am adoptat ce am învăţat din marea cultură rusă din Nu zaiţ pagadi şi anume să fug. S-a chinuit rusu’ să se ţină după mine da’ slabe şanse, aşa că s-a luat după Horațiu, dar nici aici nu a izbândit şi a rămas ca un prost urlând după noi ceva în limba lui.

DSC07922 [1600x1200]

Am revenit în scuarul de la Operă, unde se lansa discul Uniţi sub Tricolor,  din  vânzarea căruia s-au adunat niște bani pentru Liceul românesc “Lucian Blaga” din Tiraspol. Sunau frumos în centrul Chişinăului “Cereţi-vă drepturile!” şi “România, trezeşte-te!”. Discul s-a vândut bine la Chişinău. La Suceava am dat vreo 30 de bucăți, dintre care doar trei tinerilor basarabeni care, prin 2011, au folosit titulatura acestui disc, ajunsă vestită, pentru o panaramă de tipul basarabian party în Suceava, presărată cu cântece în limba rusă. Atunci s-a produs ruptura definitivă între mine și asemenea tineri organizați în astfel de bâcote pe tot cuprinsul României. În cele din urmă s-a spart gaşca, programul s-a încheiat, mi-am luat rămas bun de la oameni şi am mers în PMAN, de unde trebuia la 20:30 să luăm autobuzul către Iaşi.

Drumul până la frontieră a fost uşor şi rapid. Cam toţi dormeau. La vamă am stat la moldoveni vreo 40 de minute şi la români peste o oră jumătate. Bătaie de joc. Granița asta este ca un spin în fund şi vreau să dispară cât mai repede, pentru că nu e decât feuda unor mafioți care se îmbogăţesc rapid. Momentele de aşteptare au fost speciale, am râs de am crăpat, mai ales că şi fondul sonor din autocar, muzică oligofrenă cu cântăciosul Puya, cataliza starea de bine. De la Albiţa până la Iaşi am adormit. La 2 eram în Iaşi, la 4 în Suceava şi la 8 la treabă.

Privind retrospectiv văd acum foarte clar multe lucruri. Nu am regrete de niciun fel. Toate aceste experiențe m-au făcut să înțeleg starea de fapt de pe Prut și de pe Nistru. România este o țară slabă condusă numai și numai de obedienți care nu sunt capabili de niciun act voluntar ivit din conștiință românescă. Poporul este imbecilizat. Armată nu mai avem. Instituțiile de forță nu sunt decât bande de golani puse pe căpătuială. Grupurile de interese americane, europene și rusești dictează totul. Nu avem niciun bărbat de stat care să fie măcar la genunchiul generației Marii Uniri. La Chișinău conduc niște contrabandiști de țigări și alcool care umblă cu fundul în câte bărci apucă. Aceștia nu au nimic în comun cu Daniel Ciugureanu. Poporul este la fel de imbecilizat ca dincoace de Prut. Câțiva bărbați de stat de ambele maluri ale Prutului ar putea face multe, deocamdată nu există niciunul capabil să se ridice din genunchi și să lepede din gură mădularul licuriciului de unde îi vine lumina.

Anunțuri

Un gând despre „Prima horă a Unirii la Chișinău nu se uită niciodată

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s