Volovăţ, un sat de la începuturile Moldovei

25 10 2009. În acel an, obișnuita plimbare de toamnă de la Rădăuți a avut printre obiective și biserica lui Ștefan cel Mare de la Volovăţ, sat cu o istorie mult mai veche decât a oraşului de lângă el. O trecere succintă prin secole, ce porneşte din neolitic şi ajunge până în zilele noastre, are darul de-a ne lămuri că localitatea a trăit şi vremuri mai glorioase. De la geţi la Dragoş Vodă şi apoi la Ştefan cel Mare. După ce aţi citit legătura de mai sus, urmează să aflaţi şi istoria bisericii. Cea mai veche biserică din lemn din Moldova a fost aici, Ștefan cel Mare a dus-o la Putna și a ridicat-o pe cea de piatră în locul ei. Cea mai veche biserică de piatră din Moldova se păstreză la Rădăuți, deci la doi paşi de Volovăţ.

Înainte să mergem spre Volovăț, am trecut pe la grădina zoologică din Rădăuți. Din 2009 până acum s-au schimbat multe lucruri pe acolo, însă două animale au rămas defavorizate în același spațiu.

2009 10 25 (Radauti-Volovat) 015 [1600x1200]

2009 10 25 (Radauti-Volovat) 018 [1600x1200]

Am ajuns în zona hipodromului, apoi de la intrarea în Rădăuţi dinspre Suceava, unde se află un pod (ani de zile aflat în reabilitare, actualmente terminat) peste pârâul Suceviţa, am luat-o pe un drum pietruit prin câmp. Nu acesta era cel mai scurt drum către Volovăț. Două indicatoare ne anunţau că dacă mergem pe drumul pietruit ajungem la Burla şi Volovăţ. După vreo doi km dăm de un panou cu tricolorul românesc şi drapelul UE, de sub care începe un drum oarecum asfaltat. Acesta duce la Volovăţ şi se desprinde din cel ce are ca destinaţie Burla. După ce intri pe acest drum de câţiva km realizat cu bani europeni în mijlocul câmpului, observi imediat că e ciuruit de gropi şi se circulă pe el mai prost decât pe un drum pietruit. Din groapă în groapă se ajunge anevoios până în sat.

2009 10 25 (Radauti-Volovat) 069 [1600x1200]

2009 10 25 (Radauti-Volovat) 074 [1600x1200]

Am ajuns după amiază târziu. Liniște și pace. Mi-au plăcut câteva case. Biserica am găsit-o închisă. Am petrecut vreo jumătate de oră în cimitir.

2009 10 25 (Radauti-Volovat) 086 [1600x1200]

2009 10 25 (Radauti-Volovat) 088 [1600x1200]

2009 10 25 (Radauti-Volovat) 089 [1600x1200]

Volovăţul are noroc de un preot serios şi implicat în viaţa comunităţii, care face eforturi să-și lumineze enoriașii prin scrieri şi prin fapte. În acest sens, a instalat pe gardul care înconjoară cimitirul care înconjoară biserica plăcuţe cu numele unor figuri marcante care s-au ridicat din sat, care au trăit în Volovăţ sau care sunt îngropate acolo. Acesta este pantheonul de la Volovăţ. În curtea bisericii a ridicat o statuie lui Ştefan cel Mare şi a instalat o placă de pe care afli că acolo au fost cununaţi părinţii compozitorului şi patriotului Ciprian Porumbescu. Vechimea localităţii este redată de multitudinea de cruci arhaice, răspândite în tot cimitirul, unele decorate cu simboluri foarte interesante şi grăitoare, astăzi nemaiuitilizate.

2009 10 25 (Radauti-Volovat) 091 [1600x1200]

2009 10 25 (Radauti-Volovat) 092 [1600x1200]

La Volovăţ, pe lângă tumulii getici şi fosta cetate, este remarcabilă existenţa unor ruine care aşteaptă să fie cercetate şi reconstruite. Ele aparţin unei biserici cu o formă foarte curioasă, unică în România. În lume mai există doar o singură biserică având această formă. Se găseşte tot în spaţiul românesc, la sud de Dunăre, la comunitatea de aromâni. Pentru cercetarea şi refacerea acestui lăcaş, atribuit lui Giurgiu de la Volovăţ, nu sunt niciodată bani, deşi în România se construiesc aiurea jde biserici pe an pentru clanurile de popi.

2009 10 25 (Radauti-Volovat) 106 [1600x1200]

2009 10 25 (Radauti-Volovat) 107 [1600x1200]

2009 10 25 (Radauti-Volovat) 111 [1600x1200]

2009 10 25 (Radauti-Volovat) 113 [1600x1200]

2009 10 25 (Radauti-Volovat) 114 [1600x1200]

Am închis cercul și am mers pe drumul direct către Rădăuți. Cele două localități sunt despărțite de pârâul Sucevița. Imediat ce treci podul, te izbeşte, cocoţat pe un stâlp, un panou pe care, alături de numele oraşului, se află o siglă încărcată de semnificaţiile muncitoreşti ale epocii în care forţa braţelor era excesiv cântată. Mi-am adus aminte de vremurile când pe stema Republicii Populare România era aşezat la loc de cinste un tractor, când aveam sonde şi stâlpi de curent. O tempora! Trecute-s toate.

2009 10 25 (Radauti-Volovat) 132 [1600x1200]

Vă invit să urmăriți un documentar interesant despre chicușurile de Volovăț.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s