Botoșani înseamnă Eminescu

10 10 2009. În sfârșit ajungeam unde mă pornisem demult. Acasă la Eminescu. Doi plecați din Suceava, unul cules la Verești și un ghid local. Am ales să vin cu trenul din curiozitate. Drumul cu un arhaic automotor Malaxa a fost destul de deranjant din cauza zguduiturilor deloc amortizate și repetate. Gara Botoșani arată și acum exact ca atunci. Este renovată doar înspre stradă. Partea dinspre peron e în plină refacere, dar se tot tărăgănează. Acum în 2013 abia se montează liniile și cine știe peste câte decenii va fi finalizată reabilitarea obiectivului.

2009 10 10 (Botosani-Ipotesti) 001 [1600x1200]

O ploaie mocănească ne-a sâcâit câteva ore. Ca să vă daţi seama de importanţa pe care o are omul de geniu, poetul național și cel mai mare gazetar al României, vă spun că în Botoşani rar vezi alte monumente decât cele dedicate lui Eminescu. Și asta cu toate că Botoşanii sunt locul din care s-au ridicat mari genii ale românilor. Pentru a înţelege că afirmaţia de mai sus nu este gratuită, vă îndemn să vă uitaţi pe bancnotele româneşti şi veţi descoperi cu surprindere că jumătate au feţe ale oamenilor plămădiţi din pământul acestui colț de țară. Ca o chestie atipică pentru oraşele moldovene, în Botoşani nu am găsit statui de voievozi.

2009 10 10 (Botosani-Ipotesti) 006 [1600x1200]

P1060541 [1600x1200]

Vechile biserici din Botoşani, chiar şi Uspenia unde a fost botezat Eminescu, sunt extrem de asemănătoare ca arhitectură, indiferent că sunt ortodoxe româneşti sau armeneşti. Se observă la ele puternica amprentă a secolului al XIX-lea şi ca o particularitate a Botoşanilor, pe turlă, sub cruce, se află un fel de elipsoid sau sferoid în acoperiş care dă un soi de specific al locului aşezămintelor de cult. Turnurile respectă acelaşi tipic. Asemănătoare este şi biserica catolică, care are două turnuleţe în stilul gotic foarte frumoase, ce o particularizează. Cele mai multe sunt renovate, altele sunt în plin şantier, însă toate sunt marcate ca monumente istorice. Precizez ca Uspenia deşi este ctitorită de Elena, soţia lui Petru Rareş, arată în felul acesta după o amplă restaurare acum un veac şi jumătate. Una dintre statuile lui Mihai Eminescu de la Botoşani se află chiar în curtea sa.

2009 10 10 (Botosani-Ipotesti) 009 [1600x1200]

2009 10 10 (Botosani-Ipotesti) 010 [1600x1200]

Nu trebuie să uităm că ultima răscoală țărănească a Europei a izbucnit la vreo 20 de km de Botoșani, în 1907, în satul, actualmente oraș, Flămânzi. A fost și mâna unor agitatori ai Imperiului Austro-Ungar, pe care în cel mai scârbos complex de inferioritate îl regretă bucoviniștii, dar au și avut la greu material combustiv, pentru că în regalitatea lui Carol I nu curgea lapte și miere cum prostesc acum creierele hamburgărilor cei ce se recomandă monarhiști.

2009 10 10 (Botosani-Ipotesti) 018 [1600x1200]

Urgia comunistă şi-a pus adânc amprenta pe faţa așezărilor. În zona Moldovei de dincoace de Prut singurul oraş important care se mai poate lăuda cu o rămăşiţă de centru istoric este municipiul Botoşani. În Suceava cam totul a căzut sub lamele buldozerelor, iar în Iaşi se mai păstrează doar strada Alexandru Ioan Cuza. De curând asfaltată, ceea ce i-a răpit definitv farmecul. Deşi oraşul Botoşani este avantajat din această perspectivă, centrul său istoric era în mare parte în paragină, fiind un loc de pripăşire al ţiganilor şi boschetarilor. Ceva lucrări de restaurare au fost demarate, chiar s-au găsit şi vestigii, fapt ce făcea ca atunci să fie deschis şi un şantier arheologic. Câteva clădiri erau renovate, cele mai multe în paragină, iar altele am văzut că erau refăcute pe bani europeni, dar nu la forma iniţială, ci într-un stil futurist cu oţel şi sticlă, astfel încât tot farmecul şi parfumul secolelor trecute s-au dus dracului. Acum am înțeles că fața centrului vechi arată binișor. Voi trece pe acolo data viitoare când ajung în oraș.

2009 10 10 (Botosani-Ipotesti) 019 [1600x1200]

2009 10 10 (Botosani-Ipotesti) 024 [1600x1200]

2009 10 10 (Botosani-Ipotesti) 025 [1600x1200]

P1060569 [1600x1200]

Aici găsim și monumentul din 1929 Compania de mitraliere maior Ignat în atac. E locul unde sunt comemorați eroii orașului.

P1060571 [1600x1200]

Altă biserică veche din Botoşani este Sfântul Gheorghe, ctitorie tot a doamnei Elena Rareş, ca și Uspenia. Botoşanii erau feuda doamnei voievodului în trecut şi de aceea urmele domnitorilor sunt invizibile aici în comparaţie cu oricare altă parte a Moldovei. Această ctitorie arată exact ca bisericile de piatră moldoveneşti. Turnul din curte este similar celui din Piatra-Neamţ şi serveşte drept capelă pentru depunerea morţilor. Dacă te învârţi mult prin zonă poţi fi racolat la cărat sicrie contracost. Cea mai veche biserică din Botoșani este biserica mânăstirii Popăuți, ctitorie a lui Ștefan cel Mare. Este așezată undeva în zona gării peste linii la marginea orașului. Nu am mai ajuns acolo.

2009 10 10 (Botosani-Ipotesti) 035 [1600x1200]

2009 10 10 (Botosani-Ipotesti) 039 [1600x1200]

Cu excepţia centrului istoric care arăta groaznic, în Botoşani, unde clădirile cu rang de monument istoric sunt foarte numeroase, acestea au fost şi renovate cu bun gust. Numărul lor este comparabil, dacă nu sunt prea optimist, cu al celor din Iaşi, desigur anvergura lor este alta în fosta ultimă capitală a Moldovei. Acest lucru este unul pozitiv şi dacă e să ne gândim şi la aspectul străzilor, Botoşanii aduc a normalitate, deşi de lucru mai este enorm de mult. Se apropie de Piatra-Neamţ din punctul ăsta de vedere. La capitolul normalitate Suceava suferă serios, astfel că lucrurile anormale tind să fie considerate normalitate, iar normalitatea o adevărată minune.

Ce mi-a plăcut foarte mult a fost faptul că orice clădire cu valoare de monument istoric este marcată corespunzător. Aceasta e o dovadă că oraşul îşi respectă istoria şi doreşte să o arate şi celor care poposesc la ei în urbe. La capitolul marcarea monumentelor, municipiul Botoşani stă mai bine chiar decât judeţul Neamţ, care e mult peste Suceava, deşi Suceava are cele mai valoroase monumente istorice din bucata asta de ţară. Problema e că Suceava e populată în mare parte de bucovineni și aceștia sunt interesați doar să zbiere cum i-a civilizat Imperiul, restul istoriei vechii Moldove e dată la coșul de gunoi și e o rușine pentru ei.

2009 10 10 (Botosani-Ipotesti) 041 [1600x1200]

La capitolul case memoriale în Botoşani se găsesc cele ale pictorului Ştefan Luchian şi savantului Nicolae Iorga. Foarte frumoase şi bine întreţinute.

2009 10 10 (Botosani-Ipotesti) 045 [1600x1200]

2009 10 10 (Botosani-Ipotesti) 087 [1600x1200]

2009 10 10 (Botosani-Ipotesti) 046 [1600x1200]

Undeva mai ascunsă, cu nevoie mare de atenție, dar corect semnalizată, am găsit și casa în care a stat Eminescu în episodul botoșănean din ultima parte a vieții sale.

2009 10 10 (Botosani-Ipotesti) 050 [1600x1200]

Sunt surprins și acum de faptul că Ion Pillat are un bust în Botoșani. Nu e nici localnic și nu cunosc nici vreo legătură trainică între el și urbea din nordul țării.

2009 10 10 (Botosani-Ipotesti) 058 [1600x1200]

La Botoșani și hala din piață e monument istoric. În centrul oraşului se află două clădiri cu importanţă adminstrativă, dar care sunt total antagonice din punct de vedere arhitectural. Prima este Primăria situată faţă în faţă cu Teatrul Naţional “Mihai Eminescu”, iar a doua este sediul Consiliului Judeţean, o clădire comunistă care mai are câteva clone în ţară, printre care şi Casa de Cultură a Sindicatelor din Suceava.

P1060634 [1600x1200]

2009 10 10 (Botosani-Ipotesti) 059 [1600x1200]

2009 10 10 (Botosani-Ipotesti) 060 [1600x1200]

2009 10 10 (Botosani-Ipotesti) 062 [1600x1200]

Pe pietonalul central sunt câteva clădiri frumoase, printre care şi cea a fostei prefecturi, actualmente muzeu de istorie, care are însă nevoie de restaurare. Muzeul nu este unul senzaţional, exponatele de excepţie sunt ceramica de Cucuteni, ceva statuiete antropomorfe neolitice, diferite obiecte medievale şi acte din perioada modernă.

2009 10 10 (Botosani-Ipotesti) 067 [1600x1200]

2009 10 10 (Botosani-Ipotesti) 068 [1600x1200]

2009 10 10 (Botosani-Ipotesti) 070 [1600x1200]

În zona parcului se găsește un monument mai extins, de inspirație sovietică, dedicat memoriei răscoalei de la 1907.

P1060667 [1600x1200]

Sigur că și la Botoșani puzderia de blocuri respingătoare te urmăreşte permanent, însă găseşti dese oaze cu construcţii ce pot fi admirate. În centrul oraşului există un pietonal pavat foarte cochet, cu bănci, copaci, flori şi fântâni arteziene. În capătul pietonalului începe parcul oraşului. Acesta are dimensiuni serioase şi te poţi relaxa destul de bine. În centrul său la loc de cinste se află statuia lui Eminescu. În spatele ei pe alei în formă de arc de cerc sunt amplasate statui ale oamenilor însemnaţi ai locului. Există şi un lac cu un pod peste el. În parc erau şi trei foişoare, unul mai vandalizat decât altul de neamurile proaste care se perindă pe acolo. Ca un foişor să reziste are nevoie de camere de supraveghere cum e la Gura-Humorului. Cel aflat pe movila din parc nici măcar nu mai arăta a foişor. Cea mai frumoasă stradă a oraşului este strada Eminescu, normal.

2009 10 10 (Botosani-Ipotesti) 075 [1600x1200]

2009 10 10 (Botosani-Ipotesti) 082 [1600x1200]

2009 10 10 (Botosani-Ipotesti) 083 [1600x1200]

2009 10 10 (Botosani-Ipotesti) 084 [1600x1200]

P1060627 [1600x1200]

2009 10 10 (Botosani-Ipotesti) 085 [1600x1200]

În 1987 în Suceava a fost introdus transportul public cu troleibuze, iar în Botoșani cu tramvaie. În Suceava nu mai circulă troleibuze de peste 10 ani. În Botoșani tramvaiele circulă și acum. Încă două statui ale lui Eminescu.

2009 10 10 (Botosani-Ipotesti) 089 [1600x1200]

2009 10 10 (Botosani-Ipotesti) 090 [1600x1200]

Ploaia se oprise. Am zis hai să tragem o fugă până la Eminescu acasă. Am luat o maşină ce ne-a dus până la un drum ce o ia spre Agafton, undeva la 10 km de Botoşani în direcția Suceava. De aici se vedeau turlele mânăstirii Agafton şi satul. Noi nu am mers la Agafton, ci am luat-o pe drumul spre Suceava vreo câteva sute de metri şi apoi am intrat pe un drum forestier.

2009 10 10 (Botosani-Ipotesti) 091 [1600x1200]

În profunzimea codrului e curat. E frumos. E superb şi mai ales e toamnă. E aer aromat cu parfum de frunze proaspăt căzute. Mare noroc pe pădure că neamul omenesc nu pătrunde decât câţiva metri spre interior. A urmat o drumeţie minunată de vreo două ore prin codrii Botoșanilor.

2009 10 10 (Botosani-Ipotesti) 095 [1600x1200]

Acest drum iese din pădure în apropierea satului Cătămărăşti Vale, de unde o potecă duce până la lacul lui Eminescu. Faptul că ne apropiam de „civilizaţie” ne-a fost semnalat de PET-uri şi ambalajele de ţigări, biscuiţi şi chips-uri. La ieşire din codru se află un panou imens pe un stâlp de beton pe care sunt trecute traseele către obiectivele din pădure şi satele din jur: Cătămărăşti Vale şi Ipoteşti.

2009 10 10 (Botosani-Ipotesti) 100 [1600x1200]

Câteva sute de metri se merge pe o alee pavată cu dale mari de beton, pe parcursul căreia există bănci (unele farmate, altele întregi) şi butoaie mari pe post de coşuri de gunoi. În zona asta e curat. Plimbarea te îmbie spre romantism şi detaşare.

2009 10 10 (Botosani-Ipotesti) 101 [1600x1200]

În apropierea lacului, când s-a terminat pavajul, drumul devinese o aventură, pentru că ploaia din ultimele zile care încetase cu câteva ore înaintea venirii noastre acolo, a făcut ca toate cărările să se transforme în capcane cu noroi. Lacul este mirific, mai ales de la distanţă, că de aproape vezi şi mizerie în apele sale. E o senzaţie specială să te afli acolo, indiferent dacă opera poetului vibrează în tine sau nu. Aici am poposit mai mult şi nu ne mai dădeam plecăţi, deşi eram conştienţi că timpul nu stă pe loc, chiar dacă ne doream enorm acest lucru.

2009 10 10 (Botosani-Ipotesti) 105 [1600x1200]

De la lac pornesc două trasee. Unul spre satul Ipoteşti şi celalălalt spre izvorul unde fiind băiet se culca adesea Eminescu şi spre observator. Dintre poeziile care au drept cadru natural petecul pe care îl atinsesem întâia oară am ca favorite Fiind băiet păduri cutreieram și Copii eram noi amândoi. Mulți cântă versurile lui Eminescu. S-au născut capadopere, piese muzicale care te emoționează până la lacrimi, unele se cântă deja de mai bine de 100 de ani. Eu vă supun atenției o interpretare marca Noroc, formație din perioada RSS Moldovenești, care a cântat în limba română zeci de ani și tocmai din această cauză a avut mari probleme cu autoritățile sovietice. După ce au cântat în Cehoslovacia în limba română ca formație reprezentantă a URSS, a fost desființată pentru absenţa unei sănătoase orientări ideologice. La voce e Ștefan Petrache. Nu știu câți dintre voi ați auzit de el, de POHUI știu sigur că ați auzit.

2009 10 10 (Botosani-Ipotesti) 115 [1600x1200]

Noi l-am urmat pe al doilea şi am trecut pe lângă izvor, care amenjat şi-a pierdut tot farmecul. După un urcuş golgotic pe rădăcini şi noroi am ajuns pe un deluţ pe care era instalat un schelet metalic de vreo 10 m înălţime, pe care urcă o scară în formă de spirală până sus, unde e amplasată o platformă cu balustradă exact la nivelul vârfurilor copacilor. Acesta era observatorul. Pădurea avea o culoare verde arămie şi panorama era superbă. Se văd şi Botoşanii în depărtare. Singurul inconvenient a fost vântul foarte puternic.

2009 10 10 (Botosani-Ipotesti) 118 [1600x1200]

Am coborât şi ne-am întors după marcaj până am dat de celălalt spre Ipoteşti şi l-am urmat. Însă în loc să ieşim spre Ipoteşti, ne-am întors la lac. Nu ne-am supărat deloc. Ne-am despărţit pentru a doua oară de lac şi am coborât pe alee spre satul Cătămărăşti Vale.

2009 10 10 (Botosani-Ipotesti) 126 [1600x1200]

Cum ieşi din pădure de pe cărarea ce duce la lac, cobori pe un drum asfaltat câteva sute de m şi intri în satul Cătămărăşti Vale. Imediat apar în faţa ochilor biserica şi cimitirul satului. Un punct de atracţie este şi crâşma „La Şefu’”. Orele erau înaintate şi amurgul se lăsa. Vântul bătea şi noi mergeam tot înainte spre Ipoteşti.

2009 10 10 (Botosani-Ipotesti) 133 [1600x1200]

După ce laşi în spate satul Cătămărăşti Vale, mergi cam un km pe lângă alți plopi fără soţ, nu cei din poezie şi intri în satul Ipoteşti, reşedinţa comunei Mihai Eminescu.

2009 10 10 (Botosani-Ipotesti) 134 [1600x1200]

Nu se merge mult prin sat și undeva în dreapta se află recentul Memorial Ipoteşti. Ce cuprinde el găsiţi aici. După ce citiţi identificaţi fiecare obiectiv în pozele de mai jos. Noi am ajuns obosiţi şi înglodaţi pe înserate. Cât ne-am plimbat şi am vizitat obiectivele ne-a prins noaptea cu totul. Întunecarea bruscă s-a datorat unor respingători şi sumbri nori ce s-au adunat deasupra plaiurilor Botoşanilor.

2009 10 10 (Botosani-Ipotesti) 138 [1600x1200]

2009 10 10 (Botosani-Ipotesti) 141 [1600x1200]

2009 10 10 (Botosani-Ipotesti) 142 [1600x1200]

2009 10 10 (Botosani-Ipotesti) 144 [1600x1200]

2009 10 10 (Botosani-Ipotesti) 145 [1600x1200]

2009 10 10 (Botosani-Ipotesti) 150 [1600x1200]

După un răgaz de un sfert de oră pe o bancă din faţa casei memoriale, pe care nu am vizitat-o, aşa cum nu am vizitat nici muzeul şi nici altceva, că ora la care am ajuns era prea înaintată, am ieşit din curtea memorialului şi am plecat pe drumul spre Botoşani. La ieşire din sat a început să plouă puternic şi s-a lăsat cu totul întunericul. Eram patru oameni şi aveam două pelerine. Am mers o bucată aşa până când un creștin ne-a luat cu maşina şi ne-a dus vreo 6 km până la prima staţie de tramvai ce se află în Cătămărăşti Deal. De aici am mers câteva staţii cu tramvaiul şi am coborât la autogară, de unde am venit câtre Suceava cu un maxi-taxi, nu înainte de a bea un ceai cald la o bombă din zonă.

Anunțuri

2 gânduri despre „Botoșani înseamnă Eminescu

  1. Participând, în Iași, la un colocviu dedicat lui Eminescu, am fost și eu la Ipotești, prin 2004, în compania unui grup de studenți din Basarabia și România, toți însoțiți de regretatul lingvist ieșean Dumitru Irimia.
    Pădurea, lacul, bisericuța, mormintele Eminovicilor și casa părintească a Poetului m-au impresionat profund, mai ales că eram atunci pentru prima oară în România, deși, la vremea de atunci, cea mai mare parte din viață mi-o trăisem chiar pe malul stâng al Prutului.
    E greu să uit amintirile din seara aceea de mai, cu lună plină pe cerul senin, când, în cerdacul casei în care a trăit copilul Eminescu, stăteam alături de câțiva studenți din Bălți, Chișinău și București, iar Dumitru Irimia ne recita: „Ş-ai s-auzi cum iarba creşte”…

  2. Poet tradiţionalist, dar şi un excelent publicist, Ion Pillat si-a petrecut bună parte a copilăriei, dar şi clipe târzii de prăbuşiri sufleteşti, pe moşia de la Miorcani, în judeţul Botoşani.
    Ion Pillat: „M-am considerat şi mă consider moldovean, mai ales ca temperament poetic şi ca tendinţă generală a firii mele adânci”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s