Pe Bistrița-n jos până pe Giumalău

12 09 2009. Deja se instalase toamna prin Suceava şi dimineţile erau răcoroase de-a binelea. Într-un asemenea început de zi pe la vreo 4 jumate am luat un taxi până la gara Burdujeni, unde m-am întâlnit cu cetăţeanul Iancu venit de la Roman. La 5 aveam tren spre Vatra-Dornei şi preţ de vreo trei ore şi jumătate ne-am călătorit către celebra staţiune de interes național. Vreme bună, dar rece. Mai târziu, după ce soarele s-a urcat pe cer, ziua a devenit plăcută. Pe la 9 fără ceva am coborât în Vatra-Dornei. Ne-am preumblat puțin prin oraș și nu ne-am mai bătut capul cu opritul de maşini, fiindcă eram la plimbare, așa că am luat-o pe Bistriţa-n jos să vedem ce sate au durat muntenii. La această decizie au contribuit starea de sănătate precară şi experienaţa limitată pe munte ale companionului meu, care nu permiteau abordarea unui traseu mult mai dur direct din Vatra-Dornei către trufuşul munte. Aşa că am lăsat în urmă Vatra-Dornei fără a ne învârti prea mult pe acolo.

2009 09 12 (Vatra-Dornei - Giumalau) 004 [1600x1200]

2009 09 12 (Vatra-Dornei - Giumalau) 013 [1600x1200]

Până la Rusca erau de parcurs vreo 7-8 km. Drumul cam stricat şi peticit, însă pe valea Bistriţei sunt porţiuni mult mai rele. Uşor-uşor acest lob sudic al depresiunii Dornelor se închide între impunătorul masiv Giumalău şi lanţul zvelt cu vârfuri ascuțite al munţilor Bistriţei. Lăsăm în spate extremitatea sudică a lanțului Suhard, din care observăm Runcul și Oușorul. În partea dreaptă avem Călimanii, pe care-i vom părăsi imediat ce trecem pârâul Neagra.

2009 09 12 (Vatra-Dornei - Giumalau) 015 [1600x1200]

2009 09 12 (Vatra-Dornei - Giumalau) 016 [1600x1200]

2009 09 12 (Vatra-Dornei - Giumalau) 017 [1600x1200]

2009 09 12 (Vatra-Dornei - Giumalau) 024 [1600x1200]

2009 09 12 (Vatra-Dornei - Giumalau) 025 [1600x1200]

După ce ieşim din Vatra-Dornei traversând pârâul Neagra ce coboară din Călimani, ajungem în comuna Dorna-Arini, unde acesta întâlnește apele Bistriței. Pârăul Neagra are culoarea roșu închis de când există exploatarea de sulf din inima Negoiului Românesc. După ce trecem un dâmb în vârful căruia se află biserica, Giumalăul ni se descoperă în toată splendoarea sa.

2009 09 12 (Vatra-Dornei - Giumalau) 031 [1600x1200]

De aici coborâm după cum ne ghidează drumul direct spre valea Bistriţei printre case foarte diferite ca aspect. Unele vechi ce păstreză tradiţia locului, altele de-a dreptul părăsite şi lăsate pradă risipei, iar cele mai multe noi sau renovate, gospodăreşti şi dătătoare de speranţă, chiar dacă au fost construite fără prea mult gust. Pe malul Bistriţei, pe locul pe care l-a moştenit de la părinţi, şi-a tras o mânăstire-pensiune pe persoană fizică însuşi Teodosie cunoscut în presă ca Şpagoveanu, fost om de curte al lui Năstase Adrian, actualmente Tomiteanul, pentru că o arde pe la Constanța.

2009 09 12 (Vatra-Dornei - Giumalau) 028 [1600x1200]

2009 09 12 (Vatra-Dornei - Giumalau) 033 [1600x1200]

Ne-am oprit la o crâşmă sătească să ne tragem oleacă sufletul şi să ascultăm o manea două. Am studiat harta cu atenţie şi luat-o din nou la drum. Satele Dorna-Arini şi Cozăneşti sunt practic lipite şi unde le permite terenul se extind mai larg având drept ax central Bistriţa. Cozănești este reședința comunei Dorna Arini. Spre ieşire din Cozăneşti, aproape de pintenul ce desparte acest sat de Ortoaia şi în vârful căruia se află câteva pensiuni mai acătării, am văzut o instalaţie ce ţine de ingineria populară ancestrală.

2009 09 12 (Vatra-Dornei - Giumalau) 038 [1600x1200]

2009 09 12 (Vatra-Dornei - Giumalau) 047 [1600x1200]

Coborârea accentuată către Ortoaia ne deschide privirii un munte chelit într-un stil barbar. Acesta este sportul cel mai practicat în nordul ţării, pe valea Oituzului şi mai ales în Harghita, unde Drujba lui Dumnezeu reprezintă o gravă calamitate la adresa ecosistemului. În ultimii ani a fost detronat de un austriac pe nume Gerald Schweighofer. În acest sat am văzut şi o fabrică de prelucrare a laptelui făcută prin proiect SAPARD. Nu știu dacă mai funcționează, pentru că în ultimii ani laptele pentru brânzeturile produse sub numele LaDorna vine din Polonia, drept urmare, cam de vreo trei ani, nu le mai cumpăr cașcavalul.

2009 09 12 (Vatra-Dornei - Giumalau) 051 [1600x1200]

La ieşire din Ortoaia valea se închide. Din loc în loc oferă privelişti minunate asupra cursului de apă străjuit de munţi. Surpriza plăcută pentru mine în acest loc a fost să văd o albie curată şi nu plină de porcării cum era de exemplu Moldova la Humor, Suceava la Brodina ori chiar Bistriţa lângă Piatra-Neamţ.

2009 09 12 (Vatra-Dornei - Giumalau) 057 [1600x1200]

2009 09 12 (Vatra-Dornei - Giumalau) 067 [1600x1200]

După o curbă închisă intrăm în satul Rusca. Din păcate pentru iubitorii literaturii şi eroilor proletcultuşti, acesta nu este obârşia celebrului tâlhar Lazăr, ridicat de democrația populară prin Deşliu la rangul de erou. Câteva sute de metri mai încolo se află un pod peste Bistriţa care duce către inima satului aflat de-a lungul pârâului Rusca, ce curge din Giumalău. Aici este amplasat un stâlp pe care reprezentanţii Salvamontului din Dorna au pus indicatoare către obiectivele din zonă.

2009 09 12 (Vatra-Dornei - Giumalau) 070 [1600x1200]

2009 09 12 (Vatra-Dornei - Giumalau) 072 [1600x1200]

Am mers o bucată prin sat. Drumul încetul cu încetul începea să se încline. Ne-am aşezat pe nişte butuci şi am mâncat. Ceasurile erau aproape 13. Satul pitoresc şi populat la acea oră. Casele de vacanţă erau şi ele populate. Muntenii îşi duceau caii în zona podului de peste Bistriţa. De ce nu am aflat nici acum şi probabil acest lucru va rămâne o enigmă tot restul vieţii mele. După 8 km de încălzire urma adevăratul efort.

2009 09 12 (Vatra-Dornei - Giumalau) 076 [1600x1200]

Imediat ce se iese din satul Rusca şi până la jumătatea traseului, unde există un fel de colonie de muncitori forestieri, acum în paragină, ai senzaţia că te afli în mijlocul unui holocaust al copacilor. Aproape toate povârnişurile văii sunt belite ca la mişto şi destul de des cioate înalte de jumate de metru sau mai mult rânjesc tâmp la soare. Acolo e un dezastru ecologic, o exploatare nemiloasă şi fără cap a fondului forestier. Din loc în loc se găsesc gherete, remorci, rulote sau bordeie cu câte un țapinar modern care păzeşte grămezile de buşteni. Din când în când coborau din munte cu câte un taf, tractor sau camion muncitori forestieri. În alte părţi muncitorii stăteau la sfat cu pădurarul şi când ne vedeau deveneau suspicioşi şi ne aruncau priviri dușmănoase. Până la jumătatea muntelui drumul era farmat de utilaje şi nu în puţine locuri pârâul curgea şi pe mijlocul său. Priveliştile sunt și acum apocaliptice.

2009 09 12 (Vatra-Dornei - Giumalau) 084 [1600x1200]

2009 09 12 (Vatra-Dornei - Giumalau) 090 [1600x1200]

2009 09 12 (Vatra-Dornei - Giumalau) 095 [1600x1200]

2009 09 12 (Vatra-Dornei - Giumalau) 100 [1600x1200]

2009 09 12 (Vatra-Dornei - Giumalau) 103 [1600x1200]

2009 09 12 (Vatra-Dornei - Giumalau) 107 [1600x1200]

După colonie panta s-a făcut mai abruptă şi ce a urmat a fost o adevărată golgotă pentru tovarășul meu, care cu fiecare serpentină urcată devenea din ce în ce mai desfigurat şi avea nevoie de timp de odihnă din ce în ce mai mare. A fost cumplit pentru el. De aici înainte în codru se auzeau doar pâraiele, izvoarele şi păsările. Drujbele şi tafurile au tăcut. Din loc în loc se mai vedeau urme ale agresiunii asupra pădurii.

2009 09 12 (Vatra-Dornei - Giumalau) 114 [1600x1200]

2009 09 12 (Vatra-Dornei - Giumalau) 116 [1600x1200]

2009 09 12 (Vatra-Dornei - Giumalau) 122 [1600x1200]

2009 09 12 (Vatra-Dornei - Giumalau) 132 [1600x1200]

2009 09 12 (Vatra-Dornei - Giumalau) 133 [1600x1200]

Aproape de ieşirea în golul alpin, unde drumul lasă izvoarele să curgă de capul lor şi se ia la trântă cu muntele, urcuşul devine cu adevărat greu. Noroc că durează câteva serpentine şi se termină exact în dreptul unui izvor ce curge într-o troacă scobită într-un trunchi. Astfel cei leşinaţi pot fi aduşi la viaţă dacă sunt stropiţi cu apa din troacă. Merge garantat. De aici drumul până la cabana de pe platou e doar o formalitate. Spre ghinionul nostru, care aveam alte planuri, cabana era în renovare şi nişte oameni munceau acolo de zor. Am schimbat planurile din mers şi am mai urcat oleacă, după care ne-am pus să mâncăm şi să ne hodinim. Era trecut de orele 5 după amiază.

2009 09 12 (Vatra-Dornei - Giumalau) 142 [1600x1200]

2009 09 12 (Vatra-Dornei - Giumalau) 144 [1600x1200]

Ne-am ridicat şi am pornit către vârf. După câţiva metri tovarăşul era gata. A mai tras de el puțin şi după a căzut jos lat. L-am lăsat acolo şi m-am dus mai departe. Pe la şase fără zece am atins primul vârf. Cel mai mic şi m-am instalat acolo. Nu avea niciun sens să merg mai departe pentru că timpul era limitat şi ceasul începuse să ticăie. Am schimbat iar planul şi mi-am programat să admir priveliştea aici zece minute.

2009 09 12 (Vatra-Dornei - Giumalau) 153 [1600x1200]

Sus vântul era foarte puternic. Vizibilitatea era slaba din cauza văzduhului ceţos. Abia se puteau desluşi vârfurile munţilor din apropiere: Pietrosul Bistriţei şi Rarăul. În vale Bistriţa abia se vedea şerpuind. E o senzaţie deosebită să fii acolo. Era prima dată când mă aflam la o altitudine de peste 1850 de metri. Omul, muntele, cerul şi corbii care se jucau prin curenţii de aer.

2009 09 12 (Vatra-Dornei - Giumalau) 154 [1600x1200]

2009 09 12 (Vatra-Dornei - Giumalau) 158 [1600x1200]

2009 09 12 (Vatra-Dornei - Giumalau) 159 [1600x1200]

2009 09 12 (Vatra-Dornei - Giumalau) 162 [1600x1200]

Gata cu extazul. Ceasurile erau înaintate. De curând trecuse ora şase, aşa că am rupt-o la fugă la vale şi de după o gâlmă unde stătea tolănit l-am recuperat pe tovarăş şi nu am mai luat-o pe drumul normal, ci am coborât de-a dreptul spre ieşirea drumului din pădure, exact la troacă.

P1060291 [1600x1200]

Era ora şase şi jumătate. După atâţia km bătuţi în ziua aceea urma cireașa de pe tort, o coborâre contratimp. Până la jumătatea muntelui la colonia de muncitori am făcut fix o oră. De acum se îngâna ziua cu noaptea şi în câteva minute rămâneam fără lumină naturală. Aproape încă o ora, mai mult pe întuneric, am mers până la intrare în sat. În Rusca nu-i lumină nicăiri / O murit tăţ oaminii şi nici semnal la telefon nu era că încercam disperaţi să sunăm pe careva să ne zică la cât e acceleratu de noapte spre Suceava. Iluminat public nu există, iar lumină se zărea la doar o casă din şase. Ne întâlnim cu un moş care avea un şâp de rachiu în mână. Schimbăm amabilităţi la lumina ochilor. Pe la 8 jumate deja treceam Bistriţa şi ne-am instalat pe drumul naţional sub singurul stâlp cu bec din Rusca să oprim o maşină până în Dorna şi să ne vadă şi şoferii să nu creadă că suntem tâlhari la drumu’ mare. Aflăm că avem mai bine de o oră până la tren. După un sfert de ceas de dat din mână un suflet caritabil opreşte şi ne duce exact la gara Vatra-Dornei Băi, unde mai stăm vreo jumate de oră şi vine trenul.

2009 09 12 (Vatra-Dornei - Giumalau) 165 [1600x1200]

Anunțuri

Un gând despre „Pe Bistrița-n jos până pe Giumalău

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s