Cu niște străini prin județul Suceava

03 07 2009. Era o zi de vineri. Așteptam doi străini racolați de Jax de pe Couchsurfing. Am avut și eu profil pe acel sait și l-am șters după ce au început niște utilizatori să-mi explice ce mare brânză e spiritul care guvernează acea comunitate virtuală. De atunci prefer hostelurile. Oamenii cărora aveam să le arăt minunățiile plaiurilor mele natale erau o poloncă și un irlandez. Jax le-a arătat orașul Iași. Am așteptat zi de vară până-n seară degeaba. Deşi aveau numărul meu de telefon, m-au găsit abia sâmbătă aproape de amiază după ce au pierdut degeaba o noapte pe la Humor într-o pensiune pe malul Moldovei.

Cum i-am reperat, i-am purtat oleacă cu bagajele în spate pe strada Armenească și prin Zamca până la mânăstire şi apoi i-am dus la mine. Au lăsat bagajele, am făcut rapid un plan pentru tot sfârșitul săptămânii, au făcut un duș cu apă rece, era anul în care nu a fost apă caldă mai bine de trei luni în Suceava şi am luat din zona Mobilă o Dacie 1310 cu direcţia Humor (Gura Humorului). Ajunşi aici, oaspeţii au dorit să mănânce ceva tradiţional. I-am dus la pensiunea “La Roată”, un loc care arată cum trebuie pentru nişte turişti, dar e puţin cam peste mână de ajuns la el, însă merită. Au mâncat nişte tochitură moldovenească, zisă pe aici bucovineană, încă nu m-am prins de ce, care i-a cam ars la buzunare, însă important e că le-a plăcut.

IMG_4945 [1600x1200]

2009 07 04 (Humor) 002 [1600x1200]

Am plecat apoi în direcţia Voroneţ la pas. Erau genul de oameni care se plimbă cu rucsacul în spate, nu căcănari fițoși care apelează la agenții de turism. Ce mă amuza oarecum era că străinii nu pierdeau ocazia să imortalizeze căruţele ce ne ieşeau în cale şi căpiţele aliniate de-a lungul loturilor de teren, însă cel mai mult i-a dat pe spate căruţa încărcată cu fân, condusă de om şi trasă de cai.

IMG_4946 [1600x1200]

Căldura serioasă şi soarele arzător ne-au cam moleşit pe cei patru kilometri şi ceva bătuţi la picior. Umbra de la Voroneţ a fost binevenită şi mânăstirea i-a impresionat în cel mai plăcut mod pe oaspeţi. Am stat preţ de 20 de minute aproape de albastrul fermecat, care în acea zi a atras mai mulţi străini decât români. După ce ne-am luat ceva de băut la suprapreţ de sub zidurile mânăstirii, ne-am întors până la podul peste Moldova şi am luat-o de-a lungul râului prin campingul de la Ariniş, pe la poalele pârtiei aproape finalizată, executată exact în rezervaţia naturală de acolo. Am trecut podul suspendat şi am ieşit în Humor. Apa era cam tulbure, pe malul ei multe gunoaie scoase la mal completate de o hemoragie de grataragii burduhoşi care poluau zona cu fumul, mizeria şi pârţurile lor.

IMG_4953 [1600x1200]

IMG_4955 [1600x1200]

2009 07 04 (Humor) 004 [1600x1200]

Am poposit oleacă în foişorul din Humor şi am căutat o maşină spre Suceava. Era destul de enervant pentru mine şi păgubos că nu exista niciun personal seara din Humor către Suceava. Am găsit un gras mic ce gâfâia, care ne-a dibuit de departe, ce ne-a invitat în Dacia lui 1310 şi ne-a lăsat în cartierul George Enescu. Pe drumul de întoarcere unul dintre oaspeţi a fost impresionat de așezarea satului Ilişeşti.

IMG_4986 [1600x1200]

IMG_4984 [1600x1200]

În Suceava ne-am plimbat la pas până în Centru admirând blocurile făcute de Ceauşescu, mândria pensionarilor de boală care dau apometrele înapoi. Pe lângă Casa de Cultură am poposit la terasa care ne dădea voie să ne facem nevoile la subsolul edificiului. Fiindcă întunericul se apropia cu paşi repezi, ne-am plimbat pe la Curtea Domnească şi bisericile medievale. Cele armeneşti le văzusem de dimineaţă. Cel mai mult le-a plăcut biserica mânăstirii Sf. Ioan.

IMG_4995 [1600x1200]

După ce am trecut şi pe la Mirăuţi s-a lăsat seara şi am mers la mine, unde au mâncat o mamaligă cu brânză şi ceva fructe de grădină şi s-au dus la culcare, că a doua zi de dimineaţă aveam activități conform planului. Problema principală a constat în faptul că oamenii au fost nevoiţi încă o dată să se spele cu apă rece. Ne-am trezit dimineaţă tare şi am plecat la gara Şcheia sau Suceava Vest, de unde am luat personalul de Câmpulung Moldovenesc, în care ne-am întâlnit cu Treblinka. Destinaţia noastra era Măzănăieşti şi ca să ajungem acolo am coborât în gara Lucăceşti, unde Iepoca de Aur îşi mai trăieşte clipele glorioase.

P1040623 [1600x1200]

De la gara din mijlocul câmpului şi până în satul Măzănăieşti e de mers la picior în jur de 30 de minute. Drumul e unul pietruit, dar peisajele din jur sunt extraordinare, mai ales că peste valea Moldovei se vedeau frumos desenate în zare culmile lanţului muntos al Stânişoarei. În acea zi cam bătea vântul, însă era foarte plăcut.

IMG_5007 [1600x1200]

Dacă vă întrebaţi ce căutam la Măzănăieşti, răspunsul e simplu, căutam nişte rude ale duduii care era cu noi. Ea căuta și eu o ajutam. În fervoarea noastră de a descoperi şi a sufla colbul de pe evenimente şi amintiri demult şterse din ungherele creierelor, am dat peste un şef de iazuri, de fapt un nene urmaş de chiabur, care şi-a recăpătat averea după ce comuniştii s-au năpârlit în capitalişti de cumătrie. Omul nostru a cutreierat Europa. S-a cam lămurit care e treaba şi acum era şef peste două iazuri de la marginea satului Măzănăieşti, unde şi-a construit o casă şi şi-a adus şi femeia. Ba chiar şi-a luat şi un aghiotant, un absolvent Magna Cum Laude al Institutului de Târfe şi Borfaşi (ITB) de la Roman, după cum ne-a mărturisit.

Auzind despre ce şi cum căutăm noi pe acolo, omul şi-a pus nevasta să întrebe în sat să ne ajute cumva în demersul nostru. În acest timp ne-a pus la masă, ne-a arătat albume foto cu el şi familia, s-a bălăcit în iaz şi absolventul de ITB Roman a întreţinut atmosfera cu poante, glume şi bancuri. Puţin jenaţi, iniţial, de ospitalitatea excesivă a gazdelor, vizitatorii s-au acomodat până la urmă şi s-au simţit bine. Această vizită a fost un bun prilej pentru cetăţeanul Treblinka de a purcede un schimb epistolar clasic cu şeful de iazuri din Măzănăieşti.

IMG_5014 [1600x1200]

P1040630 [1600x1200]

P1040634 [1600x1200]

După câteva telefoane, femeia a aflat că mai există o comunitate de polonezi înspre Lucăceşti. Am luat-o într-acolo şi mai din poartă în poartă am ajuns aproape de Lucăceşti, însă nu am aflat nimic concludent. Pentru că ţintirimurile ştiu mai multe decât oamenii, am hotarât să luăm la puricat cimitirul din Lucăceşti. Aici nu am găsit nimic din ce căutam, însă panoramă spre Drăgoiești era superbă.

P1040642 [1600x1200]

Oarecum dezamăgiţi am continuat să mergem prin Lucăceşti în căutarea polonezilor. Ca un specific local merită de subliniat casele cu geam în formă de floare deasupra uşii.

P1040653 [1600x1200]

Ne-am întâlnit cu o babă derutată care ne trimitea la Vorniceni, satul următor, unde ştiam şi eu că mai sunt ceva polonezi. Până la urmă găsim un moş lucid, care ne-a explicat pas cu pas istoria venirii şi plecării polonezilor din satul Măzănăieşti. Ultimii s-au cărăbănit prin anii 1920, aşa că demersul nostru era unul pompieristic, dar nu ne-am dat bătuţi şi ne-am întors înapoi în Măzănăieşti.

Ca să fim siguri am mai întrebat moşnegii şi babele ce ne ieşeau în cale, dar orizontul lor temporal nu depăşea ca vechime Al Doilea Război Mondial şi toţi ne povesteau de comunitatea de nemţi de acolo şi de biserica bombardată în timpul conflagraţiei mondiale. Până la urmă ajungem în cimitirul din Măzănăieşti şi undeva mai la o parte, într-o zonă inundată de buruiene, dăm peste un mormânt într-o stare excelentă pentru vechimea lui, inscripţionat cu numele pe care îl căuta duduia. Numele suna mai mult nemțesc decât polonez. Emoţionată l-a pozat să îl arate rudelor din Polonia cu obârşie aici şi noi considerând că am încheiat misiunea în Măzănăieşti, ne-am îndreptat către staţia de autobuz, pe unde trebuia să treacă în jumătate de oră unul.

P1040657 [1600x1200]

În staţie erau nişte ţigani cu care am socializat şi care, mai târziu ne-am prins noi, nu făceau decât să păzească sfârşitul slujbei din biserica de peste drum, pentru a căpăta ceva de pomană de la praznicele ce aveau loc duminica aia.

IMG_5032 [1600x1200]

Pentru că autobuzul nu mai venea, am dat din mână şi ne-a luat o femeie cu un Logan. Tipa fiind profesoară prin acele locuri a fost o companie foarte plăcută pentru mine, deoarece ştia istoria tuturor satelor din acea zonă. Ne-a dus până la autogara din Suceava şi nu ne-a luat nimic. Îi mulţumim frumos. Dacă tot eram la autogară am mers să aflu mai multe despre autobuzul de Cernăuţi de a doua zi, fiindcă oaspeţii mei aveau de mers într-acolo. De aici am luat-o spre Cetatea de Scaun prin teribilul parc Şipot şi pe sub statuia părăginită a lui Ştefan cel Mare. Cetatea le-a plăcut în mod deosebit şi panorama oraşului de pe ruinele ei.

P1040659 [1600x1200]

IMG_5037 [1600x1200]

Am mâncat pe la terasele de pe Platoul Cetăţii unde behăiau manelele şi după o discuţie lungă şi agreabilă am vizitat Muzeul Satului Sucevean. Pentru că mai era timp destul am luat o maşină din Centru cu direcţia Rădăuţi, unde erau zilele oraşului şi curgea berea, puţea a fum de grătare şi la tot pasul erau cetățeni ce vindeau nimicuri. Bâlci de bâlci cu mulţi negustori și mulţi gură-cască. Am vizitat în primul rând Bogdana, unde am stat puţin şi la o slujbă, fiindcă străinii erau curioşi şi am observat încă o dată cât de impresionați au fost de picturile bisericeşti care prezintă fragmente şi evenimente reale sau imaginare văzute prin ochii minţii oamenilor secolelor trecute. Am mers apoi şi pe la catedrala din Rădăuţi.

P1040663 [1600x1200]

P1040662 [1600x1200]

Tocmai atunci s-a nimerit că în Rădăuţi era şi un festival internaţional de folclor cu reprezentanţi ai României şi ai ţărilor vecine şi vizitatorii au privit curioşi câteva zeci de minute ce se petrecea pe scenă. La un moment dat a început să picure şi pentru că mai aveam cam o oră până la tren, am luat-o înspre gară, desigur prin desişul de comercianţi, meşteri populari adevăraţi sau falşi, precupeţi şi reperezentanţi ai Bisericii Profitului Divin.

P1040678 [1600x1200]

P1040680 [1600x1200]

P1040684 [1600x1200]

Cum mai aveam jumătate de oră până la tren, am mers la crâşma Doi Cocoşi din spatele gării şi le-am arătat ceea ce înseamnă o bodegă şi o bere bună.

P1040693 [1600x1200]

Ne-am urcat în personalul de Putna cu direcţia Suceava. Atunci circula. Oamenii erau deja terminaţi după două zile cu mine în care i-am fugărit de colo colo. În Suceava am venit la mine, am mâncat bine cu toţii şi apoi i-am dus la Vila Alice, unde și-au lăsat bagajele. Am mers mai apoi să socializăm şi fără a ne deplasa. Spre miezul nopţii ne-am despărțit. Cât au stat cu mine nu le-am oferit informații din abundență, decât atunci când au cerut, i-am lăsat să descopere ei, să observe și pe urmă să întrebe. Am mai schimbat câteva e-mail-uri în următoarele săptămâni și apoi legătura s-a întrerupt.

Anunțuri

2 gânduri despre „Cu niște străini prin județul Suceava

  1. Am retrait cu mult drag si dor fiecare pas al catorva din aceste trasee…Excelent scris, materialul! Si…tare, anuntul catre „tovarasii calatori”!…Felicitari!

  2. Multumesc domnule.La inima mi-a mers relatarea dv.,fiindca itcanean,fiind,nascut si crescut acolo pana la varsta de 23 de ani,ma gandesc cu nostalgie la farmecul acelor locuri pe care le-am vizitat si eu in tinerete si la care vin din cand in cand.Ultima oara am fost in perioada 25 martie-3 aprilie anul trecut(2012),ocazie cu care am vizitat:Pojorata,Campulung,Moldovita,Voronet,Gura Humor,Manastirea Dragomirna,Cetatea,Lisaura,Tisauti,Ipotesti bineintels Itcani si Patrautisi apoi catre actuala mea locuinta din Onesti judetul Bacau.In minate locuri m-am nascut si mi-am trait anii tineretii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s