Auschwitz I – lagărul de concentrare

Am plecat din Suceava pe 30 aprilie 2009 dimineaţa. Urma să petrec ziua de 1 mai, ziua muncii sau ziua celor ce muncesc, exact în locul în care munca te face liber. Am călătorit aproape 10 ore cu celebrul Iaşi – Timişoara, zis şi Foamea, până la Oradea împreună cu cetăţeanul Bologa. La prima trecere a munţilor a fost destul de frig, cer înnorat şi vânt. Deja mi se făcuse dor de casă. La a doua trecere a Carpaţilor, în Apuseni, am avut parte de o furtună cu fulgere, tunete şi ploaie abundentă. Satele rare şi posomorâte rămâneau în urmă.

DSC00316 [1600x1200]

Pe la 17 şi 30 de minute coborâm în Oradea. Cu ceva întârziere apare şi Jax, cel cu care urma să ajungem în sudul Poloniei. Plecăm spre Borş, schimbăm ceva bani înainte de vamă şi apoi mergem să trecem. La graniţă era o aglomeraţie neobişnuită. În cele din urmă aflăm că drumul este blocat la vreo doi km dincolo de frontieră. Nişte tirişti se izbiseră şi accidentul se soldase cu doi morţi şi blocarea drumului. În cele din urmă trecem verificaţi foarte sumar. Maşinile formau un convoi condus de un echipaj al poliţiei maghiare şi se deplasau pe nişte drumuri secundare sparte sau de pământ. Am fost lăsaţi liberi în Episcopia Bihorului.

2009 04 27 (Auschwitz - Katowice - Cracovia - Oradea) 015 [1600x1200]

2009 04 27 (Auschwitz - Katowice - Cracovia - Oradea) 018 [1600x1200]

După câteva ture prin această localitate, urmărim un cetăţean cu număr de Ungaria, despre care credeam că ştie unde merge. El s-a dus spre drumul principal şi noi după el. Aici poliţie. Aceştia ne-au scos iarăşi pe un drum judeţean, cam prost, adică exact ca la noi. De aici încolo am lăsat GPS-ul să ne ducă unde ştie şi aveam să mergem pe drumul ăsta presărat cu sate mai mult pustii, îngrijite, cu sensibil mai puţine gunoaie decât dincolo de graniţă, dar cu aceleaşi mecle stâlcite la crâşmele săteşti, până la intrare în Debreţin. Deşi eram în Ungaria, Tisa era încă departe, ne aflam tot pe pământ românesc.

2009 04 27 (Auschwitz - Katowice - Cracovia - Oradea) 022 [1600x1200]

2009 04 27 (Auschwitz - Katowice - Cracovia - Oradea) 023 [1600x1200]

De Debreţin am trecut relativ uşor. Al doilea oraş ca mărime din Ungaria, cu destule legături cu românii şi România, din fuga maşinii nu m-a impresionat deloc, poate şi fiindcă am mers mai mult prin zona nouă şi foarte nouă. De aici am intrat pe autostradă şi la prima benzinărie ne-am luat vignetă, pe care am dat undeva pe la 1900 de forinţi. Din Debreţin pleacă o autostradă care, la câteva zeci de kilometri mai încolo, se uneşte cu alta care vine de la Nyiregyhaza şi apoi se duc către Budapesta prin Mişcolţ.

Pe autostradă am mers bine, constant cu 150 de km/h. Când am ajuns la Mişcolţ, al treilea oraş ca mărime al Ungariei, seara deja se lăsase şi după ce am ieşit de pe autostradă, traficul se aglomerase brusc, dar pe măsură ce ne apropiam de graniţa cu Slovacia, maşinile se răreau. În Ungaria, autostrăzile sunt impresionante, dar şi terenul e plat, pe când drumurile judeţene cam au nevoie de îngrijire, nu chiar ca la noi, dar este de lucru. De la Mişcolţ până la graniţa cu Slovacia am mers pe un drum naţional bunişor, comparabil cu E85 la nivel de calitate.

2009 04 27 (Auschwitz - Katowice - Cracovia - Oradea) 030 [1600x1200]

2009 04 27 (Auschwitz - Katowice - Cracovia - Oradea) 031 [1600x1200]

Spre graniţa cu Slovacia eram singuri, celelalte maşini parcă intraseră în pământ. Fiind în spaţiul Schengen, graniţele nu mai sunt păzite şi cum trecem dăm de o benzinărie, de unde dorim să luăm vigneta pentru Slovacia. Acolo pustiu, aşa că băgăm viteză pe un drum naţional până la intrare în Kosice sau Caşovia pe româneşte, oraş mărişor şi cu istorie, aflat la 20 de km de graniţa slovaco-ungară. Aici am tras la o benzinărie OMV, de unde am luat vignetă de 5 euro, ceva de ronţăială şi suc. Întrucât Slovacia avea să treacă la euro din 2010, peste tot în ţară circula deja şi euro ca monedă de schimb.

De aici înainte relieful se schimbă radical şi cum ieşim din Kosice pe un drum mai lăturalnic, urcăm continuu până când oraşul rămâne departe în vale înecat într-o mare de lumină. De fapt peste tot în Slovacia este la fel, vii de undeva de sus, cobori în oraş, apoi urci din nou şi oraşul rămâne jos în urmă. După o bucată de drum îngust prin beznă şi sate fantomă destul de suspecte, ajungem la o tentativă de autostradă, care de la km la km devine din ce în ce mai serioasă. Traficul foarte lejer în jur de ora 22. Autostrada era o perpetuă şerpuire care urca şi cobora. Destul de des atingeam 600 – 700 de metri altitudine.

Parcurgem cam 50 de km şi ajungem în oraşul Presov, pe lângă care trecem tangenţial şi ne aruncăm cu toată viteza spre nord, unde slovacii s-au întrecut pe ei şi au demonstrat că sunt ţara cu cele mai bune drumuri pe care o întâlnisem până atunci. Între Presov şi Poprad au construit o autostradă la înălţime, care nu mi-a dat fiori doar pentru că era noapte, însă tunelele de câţiva km săpate în Carpaţi, apropos eram la a treia lor trecere în ultimele 20 de ore, ne-au impresionat în mod deosebit. De departe, aproape de Poprad, încă de sus, foarte bine luminat, se vedea castelul Spis. Am coborât de pe autostradă şi drumul spre destinaţie ne-a adus pe sub poalele pintenului unde e înălţat castelul.

IMG_5993 [1600x1200]

Am trecut pe lângă Poprad, care a rămas jos în vale şi am continuat drumul. Am ajuns în satele staţiuni cu nume diferite, dar grupate toate sub titulatura de Vysoke Tatry (Tatra Mare), ceea ce era scris pe panourile de intrare şi ieşire din ele. Aici GPS-ul ne-a făcut o farsă şi am luat-o voiniceşte în sus prin ceaţă pe lângă o linie ferată îngustă cu care ne intersectam o dată la trei serpentine pe un drum impecabil de munte. Urcam hai hui prin cei mai înalţi Carpaţi, Tatra Mare. Nu departe era şi cel mai înalt vârf al Carpaţilor. După cam 13 km de urcuş, eram deja la mai mult de 1000 de m altitudine şi ne-am prins că acest drum nu ducea în Polonia.

Ne-am întors şi din Vysoke Tatry am luat-o prin noapte pe un drum naţional foarte bun, care trecea prin multe localităţi staţiuni, dar toate pustii. După vreo câţiva km începea pădurea. Urcăm puţin, dar imediat dăm de o barieră în stil comunist, ridicată, lângă o gheretă pustie. Acolo era graniţa cu Polonia. Că am ajuns în Polonia s-a cunoscut imediat prin faptul că am intrat de pe impecabilul drum slovac, pe unul jenant, peticit. În condiţiile astea am coborât până la Bukowina Tatrzanska. Bucovina e un termen foarte întâlnit în spaţiul slav montan tocmai pentru că înseamnă pădure, codru, în mod particular şi codru de fagi. De aici am mers pe un drum decent şi cât de cât circulat prin Novy Targ spre Wadowice. Era trecut bine de miezul nopţii şi oboseala mă cam stingherea.

De la Wadowice pâna la Oswiecim am mers pe un drum judeţean pe care se efectuau ample lucrări de refacere şi se circula exact ca între Gura-Humorului şi Câmpulung Moldovenesc în urmă cu câţiva ani. Adică stăteai de behăiai la semafoare în medie cam 10 minute la unul. Cele 5-6 semafoare au fost un prilej pentru noi de a mai lua aer curat. Pe la 3 dimineaţa eram la destinaţie. A urmat o plimbare prin pustiul oraş Oswiecim, de colo colo, în căutarea unui hotel şi pentru a scoate ceva bani de la un bancomat. După două nereuşite, abia la a treia tentativă am dat peste un hotel convenabil. Am găsit o cameră cu trei paturi la 210 zloţi pe noapte cu micul dejun inclus. Un zlot era egal cu un leu. Atunci făcea cam 50 de euro. Destul de convenabil. Pe la 4 jumate dimineaţa eram în paturi în căutarea mult doritei odihne, cu toate că afară se crăpa de ziuă.

În jur de ora 12 bate cineva puternic în uşă. Ne trezeşte. Era femeia de la recepţie. Într-o germană de baltă Jax îi spune că mai stăm o noapte. Ne trezim toţi, ne spălăm, ne deşteptăm şi facem planul pentru ziua de 1 mai. Era 1 mai. Deschid geamul şi privesc. Era o zi foarte clară, senină, dar bătea vântul foarte tare şi senzaţia de frig era puternic resimţită. De la geamul nostru vedeam digul şi lunca râului Sola. Am observat că digul era oarecum amenajat pentru ceva, abia mai târziu aveam să aflu ce şi cum. În grădina hotelului am descoperit veveriţe. Verdele crud, aerul curat şi vântul prin copacii luncii făceau ca totul să fie foarte plăcut.

DSC00337 [1600x1200]

2009 04 27 (Auschwitz - Katowice - Cracovia - Oradea) 037 [1600x1200]

La 12 jumate mergem să mâncăm, deşi era cam târziu. Cu îngăduinţa personalului hotelului primim masa. Îndestulătoare. Mergem la maşină şi stabilim direcţia muzeului aflat pe amplasamentul lagărului de concentrare Auschwitz I. Ieşim de pe poarta hotelului care avea o titulatură mai lungă ce se referea la un centru de tineret.

2009 04 27 (Auschwitz - Katowice - Cracovia - Oradea) 044 [1600x1200]

Mergem de-a lungul râului Sola în amonte cam 3 km şi ajungem la muzeu. Parcarea exagerat de plină, deşi restul oraşului părea părăsit, deoarece era 1 mai şi cam toate magazinele şi instituţiile publice erau închise. La intrare în parcare primeai un talon. Interesant este că în parcare e amenajat un fel de parc, cu fast-food şi multe dughene cu suveniruri. Intrarea în muzeu este gratuiă şi se face printr-un corp de clădire lateral. Aici doritorii şi grupurile organizate primesc ghizi.

1 mai la Auschwitz a fost alegerea multor turişti din toate colţurile Europei. De ziua muncii căutau gustul acru al eliberării prin muncă. În acea clădire erau tot felul de materiale informative despre activităţile care au avut loc pe acel pământ acum mai bine de jumătate de secol. Erau de vânzare pe toate suporturile cunoscute. Se mai găseau: un ghişeu de schimbat bani, WC-uri şi un centru de informare turistică. Din această clădire se intră într-o curte interioară care duce la gardul de sârmă şi la poarta cu infama inscripţie Arbeit Macht Frei. Deşi pe toate gardurile şi la intrare erau tot felul de semne cu fotografiatul interzis, lumea filma şi făcea poze în draci. Această poartă era un loc predilect pentru imortalizare. Dacă ai ajuns la Auschwitz şi nu ai poză cu Arbeit Macht Frei în spate, degeaba ai mai bătut drumul.

2009 04 27 (Auschwitz - Katowice - Cracovia - Oradea) 045 [1600x1200]

2009 04 27 (Auschwitz - Katowice - Cracovia - Oradea) 048 [1600x1200]

2009 04 27 (Auschwitz - Katowice - Cracovia - Oradea) 051 [1600x1200]

IMG_6017 [1600x1200]

Naziştii au edificat lagărul pe amplasamentul unei baze militare aparţinând armatei poloneze şi în primă fază chiar aceştia au fost cei care erau internaţi aici pentru exterminare prin muncă şi subalimentare. Mai apoi au poposit aici şi alte etnii, printre care de departe cei mai mulţi au fost evreii. Auschwitz I a fost un lagăr de concentrare şi muncă, unde se făceau şi experimente pe oameni şi alte samavolnicii. Acum este principala componentă a muzeului. Barăcile sunt folosite şi amenajate în proporţie de 30 la sută. Acum înţeleg apelul directorului muzeului pentru a fi finanţat obiectivul. Marea finanţă evreiască nu are niciun motiv să o facă pentru că nu are absolut nimic de câştigat. Principalul beneficiar al acestui muzeu este statul polon prin oraşul Oswiecim.

Evreii informaţi care au evitat Holocaustul şi cei care i-au supravieţuit, au alte metode de a profita de această tragedie a neamului lor şi nu degeaba a apărut termenul de Holocash, aşa că statul polon va trebui să se îngrijească singur de această comoară lăsată lor de omul rău care şi-a făcut steag din soare.

2009 04 27 (Auschwitz - Katowice - Cracovia - Oradea) 055 [1600x1200]

IMG_6024 [1600x1200]

2009 04 27 (Auschwitz - Katowice - Cracovia - Oradea) 057 [1600x1200]

Dintre barăcile amenajate ca muzeu, aproape toate sunt dedicate evreilor aduşi pentru exterminare. Fiecare ţară de unde au fost ridicaţi are o clădire sau un etaj. Polonezii au o baracă dedicată doar lor, ca şi ţiganii din toate ţările transportaţi aici. Fiecare ţară şi-a amenajat baraca în stil prorpiu, cu informaţii puse pe pereţi, fotografii impresionante, liste infinite cu nume, efecte vizuale, acustice şi chiar olfactive.

IMG_6041 [1600x1200]

2009 04 27 (Auschwitz - Katowice - Cracovia - Oradea) 058 [1600x1200]

2009 04 27 (Auschwitz - Katowice - Cracovia - Oradea) 062 [1600x1200]

În perioada de apogeu a existenţei sale, Auschwitz-ul cuprindea trei componente: Auschwitz I – lagăr de concentrare şi de muncă, Auschwitz II Birkenau – lagăr de exterminare dotat cu camere de gazare şi patru crematorii, dar şi de muncă, pentru că deţinuţii sănătoşi erau exploataţi de nazişti şi Auschwitz III Monowitz – lagăr de muncă, ai cărui deţinuţi erau folosiţi pentru lucrul în fabrica IG Farben din apropiere. Acum pe platforma acelei fabrici este construită zona industrială a oraşului Oswiecim. Primele două lagăre sunt amplasate între râurile Vistula şi Sola, foarte aproape de confluenţa lor. Muzeul amenajat la Auschwitz I este dedicat şi celorlalte componente ale lagărului.

2009 04 27 (Auschwitz - Katowice - Cracovia - Oradea) 069 [1600x1200]

2009 04 27 (Auschwitz - Katowice - Cracovia - Oradea) 091 [1600x1200]

2009 04 27 (Auschwitz - Katowice - Cracovia - Oradea) 092 [1600x1200]

2009 04 27 (Auschwitz - Katowice - Cracovia - Oradea) 097 [1600x1200]

2009 04 27 (Auschwitz - Katowice - Cracovia - Oradea) 099 [1600x1200]

De departe cel mai mare succes la public îl avea baraca numărul 11, adică locul unde a fost puşcăria lagărului, unde erau aduşi deţinuţii problemă, unde erau carcerele şi în subsolul căreia s-a testat pentru prima dată Zyklon B-ul pe nişte prizonieri de război sovietici. Tot aici a fost chinuit şi a murit acel preot catolic Kolbe. Condamnaţii la moarte erau scoşi printr-o poartă laterală şi duşi în curtea interioară dintre barăcile 10, unde opera sinistrul Dr. Mengele şi 11, unde erau executaţi prin împuşcare la zid sau spânzuraţi.

Afluenţa de public ca la pâine pe vremea lui Ceauşescu se explică prin pofta de sânge şi de violenţă a animalului homo sapiens sapiens. Setea de suferinţă şi cinismul faţă de semenii lor au fost duse la rang de artă de unii evrei, ei instaurând un adevărat monopol al suferinţei pe Terra. În consecinţă, nimeni nu mai are voie să sufere şi să-şi plângă morţii mai tare decât ei. Când aud că un alt popor a suferit şi că membrii săi au fost exterminaţi, se înfurie şi discreditează aceste acţiuni, pentru că numai ei au dreptul la suferinţă şi la a-şi plânge morţii.

Câte locuri pe lume sunt pline de durere şi amintesc de masacre, câte locuri asemănătoare sunt în ţările celor care erau acolo şi de care ei nu ştiu, însă faptul că la nivel mondial se dau tot felul de directive pentru ca suferinţa unui popor să se studieze în şcoli, să apară în filme, să fie însuşită de întreaga planetă şi apoi conştientizată drept adevăr absolut, are ca deziderat obţinerea de exponenţi ai popoarelor care să uite de suferinţele şi martirii lor şi să verse lacrimi la Auschwitz. Printre aceştia se găsesc şi foarte mulţi şmecheri care fac bani frumoşi prin tot felul de ONG-uri sau intră astfel în graţiile unor cercuri înalte de putere şi influenţă. De ce credeţi că Ponta a lăcrimat la Auschwitz, dar nu ştie unde este pe hartă Fântâna Albă?

2009 04 27 (Auschwitz - Katowice - Cracovia - Oradea) 107 [1600x1200]

2009 04 27 (Auschwitz - Katowice - Cracovia - Oradea) 111 [1600x1200]

2009 04 27 (Auschwitz - Katowice - Cracovia - Oradea) 113 [1600x1200]

2009 04 27 (Auschwitz - Katowice - Cracovia - Oradea) 118 [1600x1200]

Aşa arată nişte WC-uri de la Auschwitz I. Surprinzător pentru unii sau alţii, ele arată mai bine decât multe din Tudor sau din Regie. De menţionat că utilităţile au fost introduse mai târziu la Auschwitz. Până să se spele civilizat, deţinuţii aveau o fântână în curte, de unde scoteau apă şi se spălau acolo.

IMG_6060 [1600x1200]

Unii zic că evreii au dus-o bine la Auschwitz I. Cică ar fi avut piscine. Alţii zic că erau doar bazine în care se ţinea apă în eventualitatea unui incendiu. Fanfare au avut sigur.

2009 04 27 (Auschwitz - Katowice - Cracovia - Oradea) 131 [1600x1200]

Alte barăci au fost dedicate obiectelor rămase de la deţinuţi. Erau adunate stive de păr, ochelari, valize, papuci şi blide. Grupurile organizate beneficau de reprezentaţii teatrale ale ghizilor, care speculau la maximum, în mod cabotin, tensiunea şi apăsarea, pentru a induce în turişti stări de emoţie puternică.

2009 04 27 (Auschwitz - Katowice - Cracovia - Oradea) 136 [1600x1200]

IMG_6079 [1600x1200]

Un mort este o crimă, mai mulţi morţi reprezintă statistică. Statistica oficială a celor trei lagăre de la Auschwitz arată cam aşa:

2009 04 27 (Auschwitz - Katowice - Cracovia - Oradea) 139 [1600x1200]

2009 04 27 (Auschwitz - Katowice - Cracovia - Oradea) 140 [1600x1200]

IMG_6089 [1600x1200]

2009 04 27 (Auschwitz - Katowice - Cracovia - Oradea) 141 [1600x1200]

Ţiganii din România au colţul lor. Nu ştiu câţi au ajuns aici şi cine i-a trimis.

2009 04 27 (Auschwitz - Katowice - Cracovia - Oradea) 150 [1600x1200]

Prin curtea împrejmuită cu gard electric, din care unii inventivi mai şi scăpau, sunt din loc în loc plasate strategic spânzurători, care erau folosite pentru cei cu idei.

2009 04 27 (Auschwitz - Katowice - Cracovia - Oradea) 077 [1600x1200]

2009 04 27 (Auschwitz - Katowice - Cracovia - Oradea) 144 [1600x1200]

La Auschwitz I se află crematoriul numărul 1, primul folosit pentru incinerarea deţinuţilor morţi de boală, prin înfometare sau executaţi. El era prevăzut şi cu o cameră de gazare pentru execuţii în masă. Unii contestă acest aspect. Eu relatez ce ne arată muzeul. După ce au văzut că ideea este viabilă, naziştii au ridicat Auschwitz II Birkenau, prevăzut cu 4 astfel de crematorii şi camere de gazare de capacitate mai mare.

IMG_6097 [1600x1200]

IMG_6098 [1600x1200]

Anunțuri

8 gânduri despre „Auschwitz I – lagărul de concentrare

  1. frumos articol… in nota cu care m-ai(ne-ai)obisnuit. Oricum… am 2 amendamente de facut: primul… cetateanul Bologa.Nu e personaj principal dar puteai sa il detaliezi in 2-3 cuvinte( ma gandesc ca poate o fi o cunostinta de-a mea… dar nu bag mana in foc). Al doilea amendament e mai serios… „Deşi eram în Ungaria, Tisa era încă departe, ne aflam tot pe pământ românesc.” Dupa cunostintele mele geografice si istorice…. cam gresesti un pic. Pune pe hartie zona asta a romaniei, pe perioade istorice, si apoi vezi cine ce a condus. Romania, este un stat relativ nou infiintat cui o istorie mult prea scurta si aia presarate cu aproape numai tradari ai partenerilor cu care am pornit razboaiele mondiale

    • România ca stat e una, iar românii ca etnie şi arealul lor de răspândire reprezintă o cu totul altă problemă. Trădările fac parte din jocul istoriei şi dacă mă uit pe cine şi cum am trădat am în minte o singură întrebare: de ce noi ca români suntem văzuţi ca un popor de „curve trădătoare”, iar cel care a executat una dintre cele mai minunate trădări este socotit drept erou?

  2. Cam acelaşi traseu l-am urmat şi noi, doar că ne-am cazat în Cravovia (Krakow). Am găsit cazare la Hotel Felix, era de 2* şi un apartament cu două camere era doar 96 de zloţi.. Dacă îmi aduc aminte şi Băsescu a plâns la Auschwitz, eu nu am plâns, pentru că şi românii noştrii din temniţele comuniste au avut parte de chinuri mult mai groaznice..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s