Ultima sărbătorire a Unirii Bucovinei cu Ţara

28 noiembrie 2008. Zi de mare importanţă pentru orice sucevean care-şi cunoaşte trecutul. Se împlineau 90 de ani de când Bucovina intra în componenţa României. Era al doilea pas al întregirii neamului românesc. Cele mai importante figuri ale acestui act au fost expuse pe un perete al Palatului Administrativ din Suceava. Ele încadrau un desen care reprezenta Monumentul Unirii ridicat odinioară la Cernăuţi, din care se mai păstrează un fragment la Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti. Pentru pătimaşii bucovineni din Suceava, acele figuri şi acele nume rămân şi azi un subiect tabu.

DSC00806 [1600x1200]

Era an electoral. Flutur Gheorghe devenise de câteva luni preşedinte al Consiliului Judeţean Suceava. Atunci aveam să aflăm exact cum lucrează terminatorul găinilor din sudul ţării. Programul manifestărilor a început la Gara Burdujeni, unde s-a refăcut intrarea trupelor române în Bucovina. Atunci s-au îmbrăcat din nou în sumane tovarăşii lui Flutur din Consiliul Judeţean. Au fost trase salve de tun şi fanfara a interpretat marşuri militare. Ostaşii costumaţi adecvat au pornit cântând cu drapelul înainte, urmaţi de fanfară, tunuri trase de cai, caleşti şi mulţime. S-au deplsat pe Calea Unirii spre centrul oraşului. Fosta graniţă de pe râul Suceava a fost înlăturată a doua oară.

În faţa actualei clădiri a Prefecturii, fostă a Primăriei în perioada imperiului, a fost rostit de către un actor discursul lui Iancu Flondor din 1918. Corul a interpretat cântece patriotice, iar pe clădire a fost ridicat tricolorul în sunetul goarnelor şi al salvelor de tun. Oficialităţile s-au urcat în vagoanele trase de mocăniţă şi au plecat către scena amplasată în piaţa centrală a oraşului. Soldaţii, urmaţi de fanfară, au mărşăluit în pas de defilare în aceeaşi direcţie. În oraş a fost adusă mocăniţa de la Moldoviţa cu care s-a plimbat lumea câteva luni. A fost bine? A fost rău? Concret nu a rămas nimic. Acum, la peste patru ani, ne dăm seama că totul a fost praf în ochi electoral şi banii aruncaţi aiurea nu au avut niciun folos pe termen scurt sau lung pentru oraş, comunitate şi turism.

DSC00807 [1600x1200]

Piaţa centrală a Sucevei a fost concepută ca un sat în care ajungea mocăniţa. Acolo au fost amenajate căsuţe din lemn de unde se puteau cumpăra: alimente specifice zonei, broderii, costume populare, haine ţărăneşti şi sculpturi din lemn. Un adevărat bâlci, care în mandatul lui Flutur se va permanentiza şi al cărui scop declarat era promovarea atracţiilor Bucovinei, pe care închipuitul voievod o dorea de la Botoşani la Bistriţa şi de la Siret la Paşcani şi Neamţ. Ce era dincolo de Siret nu mai conta. De fapt a contat doar în primul an al mandatului său. Foarte mulţi bani de la buget şi de la UE s-au cheltuit şi se mai cheltuie cu asemenea paranghelii. Tot prostul promovează Bucovina dintr-o garsonieră şi tipăreşte pliante pe bani mulţi. În lipsa infrastructurii rezultatele lasă de dorit. Doar Curtea de Conturi are treabă. Parchetarii încă nu iau în considerare plângerile penale care vin dinspre această instituţie.

DSC00812 [1600x1200]

DSC00816 [1600x1200]

DSC00820 [1600x1200]

DSC00821 [1600x1200]

DSC00822 [1600x1200]

DSC00827 [1600x1200]

DSC00828 [1600x1200]

DSC00833 [1600x1200]

DSC00834 [1600x1200]

DSC00835 [1600x1200]

În aer liber, pe o scenă, a fost organizată o şedinţă solemnă a Consiliului Judeţean, care a început abia după ce Grigore Leşe a interpretat cântecul de jale al românilor din Bucovina, pe care unii ghiolbani dansează la nunţi. Au rostit discursuri: Gheorghe Flutur, arhiepiscopul Pimen şi invitaţi din oraşele cu rezonanţă istorică din punct de vedere al Unirii. Cel mai mult mi-a plăcut discursul reprezentantului din Iaşi, care a spus lucrurilor pe nume şi nu s-a temut să supere ucrainenii. Apoi s-au acordat câteva titluri de cetăţean de onoare al judeţului unor personalităţi cu rădăcini în zonă.

Priviţi feţele acestor bravi bărbaţi! Câtă trăire patriotică! Cât circ electoral! 2008 a fost ultimul an când a fost organizată de către autorităţile judeţene o sărbătoare a Unirii Bucovinei cu Ţara. Probabil că acestea aşteaptă să vadă astfel de evenimente organizate de ucrainenii care conduc regiunea Cernăuţi. De bucovineni ce sunt, au risipit statuia lui Petru I Muşat din centrul Sucevei şi aşteaptă cu nepăsare ca Ştefan cel Mare să cadă de pe soclu, dar nu uită ca în pliante să pună mânăstirile Muşatinilor, pe care le prezintă drept bucovinene. În schimb, cei din tagma lui Flutur eu edificat ouă huţule şi tirbuşoane. Nişte rateuri artistice menite să fie noile simboluri ale oraşului Suceava golit de istoria secolelor când a fost capitala Moldovei.

DSC00836 [1600x1200]

DSC00842 [1600x1200]

DSC00844 [1600x1200]

DSC00845 [1600x1200]

Pe aceeaşi scenă a urmat un spectacol folcloric. Aceeaşi reţetă a Horei Bucovinei, circul de la Bucşoaia unde Flutur a scris cu oi pe dealuri.

DSC00848 [1600x1200]

DSC00857 [1600x1200]

DSC00859 [1600x1200]

Cel mai aşteptat moment al zilei a fost concertul de la Biserica catolică susţinut de Grigore Leşe. A interpretat cântece de cătănie ale românilor din fostul imperiu. Acest spectacol a fost unul exclusivist şi intrarea s-a făcut pe bază de invitaţie. Eu am reuşit să obţin una, însă nu cred că dacă ar fi fost organizat undeva pentru publicul larg nu ar fi avut audienţă. Concertul a fost de excepţie. Răscolitor şi vibrant. Faptul că la el a avut acces foarte puţină lume, aminteşte de sinistrul cuplu Iliescu – Năstase care, în 2004, la comemorarea a 500 de ani de la moartea lui Ştefan cel Mare, a blocat mânăstirea Putna pentru oamenii de rând.

După încheierea concertului din Biserica catolică, participanţii din ansamblurile populare aduse de prin tot judeţul, au mers cu făclii şi lumânări aprinse de la Prefectură până în piaţa centrală îmbrăcaţi în straie tradiţionale şi murmurând Cântă cucu-n Bucovina. Mulţimea s-a adunat în jurul bradului aflat lângă scenă şi a asistat la aprinderea luminilor. Apoi concertul de muzică populară a continuat în ciuda frigului foarte pătrunzător.

Această zi trebuie declarată nelucrătoare pentru suceveni şi să fie mai mult decât festivism electoral. Ce s-a întâmplat la 28 noiembrie 2008 s-a şters cu buretele. Flutur a amplasat o plăcuţă pe o clădire aflată între Burdujeni şi Iţcani, în care a funcţionat vama. Acum clădirea este demolată. Acesta este un exemplu tipic al modului de lucru din mandatul lui Flutur. Nimic nu a fost durabil, doar focuri de paie şi circ. Nu s-a făcut nimic cu bună credinţă pentru comunitate, pentru viitor. Doar scamatorii menite să aducă voturi şi profit material imediat unei camarile. Exact în acest stil a abordat administraţia judeţeană Flutur şi marile sărbători, indiferent că erau religioase sau ale neamului românesc.

Anunțuri

Un gând despre „Ultima sărbătorire a Unirii Bucovinei cu Ţara

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s