Cernăuţi, o rană a României

„Cum să-mpart, Doamne, strămoşii

Şi copiii ce îi am

Cum să-mpart o ţară-n trei

Şi în două acelaşi neam?

Cum să-mpart pe Ştefan Vodă,

Ca pe un lan tivit cu maci,

Când e unic precum munţii

Şi străbunii noştri daci.

Cum să-mpart pe Eminescu

Ca pe-un râu ce curge lin,

Când e veşnic ca izvorul

Ce se dăruie deplin.

Iartă-mă deci, Doamne Sfinte,

Că nu pot să-mpărţesc

Cum ai împărţi o pâine

Cu cei care-o jinduiesc.

Şi-apoi nici nu vreau, stapâne,

Sa mă-mpart în trei bucăţi.

Răstignit pot fi chiar mâine

Numai nu în două hărţi”.

Vasile Tărâţeanu

Alţii au tot felul de visuri de îmbogăţire, de parvenire, de putere, de glorie, de afirmare. Eu am altfel de visuri şi încerc să mi le îndeplinesc. Unul dintre acestea a fost ca la 90 de ani de la Marea Unire să văd cele trei oraşe unde s-a scris istoria întregirii României.

Auzind că un grup de cetăţeni “capitalişti” se duc la Cernăuţi, am hotărât să mă alătur lor. În schemă a intrat şi tovarăşul Treblinka, atunci minor. Împreună cu oamenii am făcut un plan şi ne-am ţinut de el. Miercuri 06 08 2008 la 6 şi ceva dimineaţa, trenul lor ajungea la Suceava. Şi-au lăsat bagajele la mine şi am pornit într-o scurtă vizită în oraş pe la obiectivele medievale. La 13 ne-am urcat în autobuzul de Cernăuţi din autogară. De la autogară şi până la intersecţia cu strada Cernăuţi am făcut 45 de minute. Repet: 45 de minute. Şi atunci, ca şi acum, e posibil ca într-un oraş de sub o sută de mii de locuitori să faci 45 de minute din centru până spre ieşire.

Până la graniţa impusă de Stalin totul a mers bine. Aici, deşi avea la el o sarsana plină cu acte, vameşii români l-au coborât pe Treblinka din autobuz şi l-au trimis acasă. Mai avea nevoie şi de cazierul meu. Nu fusesem informat despre aşa ceva şi era prima dată când ieşeam din România. Cum păţitul nostru nu dă şpagă din principiu, a plecat înapoi, ulterior am aflat că un om de bine l-a luat cu maşina şi l-a lăsat exact la Burdujeni la gară. Se pare că l-a luat puţin cam tarziu, a avut timp să şteargă toate pozele pe care le făcuse dimineaţă. Mi-a părut şi mie rău pentru el, dar lanţul de reacţii provocat de întreruperea subită a călătoriei m-a dezamăgit, însă e de înţeles până la un punct. Şi aşa am rămas cinci.

Şoferul autobuzului era băiat de treabă, român, asculta muzica poporană românească, chiar avea lipită pe oglindă o poză a Margaretei Clipa. Ne-a ajutat să completăm fiţuicile inutile necesare intrării în statul artificial Ucraina. Ceilalţi pasageri erau în general femei românce din satele de peste graniţă. Ele se ocupau cu specula. Vameşul ucrainean a îndrugat ceva. Lumea se uita la mine. I-am răspuns: Hotel Bukovina, uliţa Lenin. Apoi ne-am continuat drumul. Mai târziu am aflat că numele stăzii se schimbase cu vreo zece-cinşpe ani în urmă.

După aproximativ trei ore de la urcarea în autobuz, din care 45 de minute pierdute aiurea în traficul din Suceava şi jumătate de oră la vama Siret, am ajuns la Cernăuţi. Încă de departe, de pe culmile dealurilor acoperite de codrii Cozminului, se vedea oraşul. Partea sudică e formată din blocuri sovietice exagerat de înalte. De la câţiva kilometri par impresionante, de aproape sunt foarte sumbre. Eram oarecum emoţionat, voiam de ceva vreme să ajung la Cernăuţi şi aveam alte sopuri decât comerţul mărunt practicat de mii de suceveni. La autogară ne-a aşteptat prietenul Eugen, îl ştiţi din povestea cu ucrainenii prin România. Am schimbat banii în grivne locale şi am mers cu nişte piraţi de am lăsat bagajele unde urma să dormim în acea noapte (pe o stradă aproape de cimitir) şi dă-i bătaie la vizitat că ceasurile erau înaintate.

2008 08 06-10 (Cernauti - Hotin - Chisinau) 005 [1600x1200]

2008 08 06-10 (Cernauti - Hotin - Chisinau) 007 [1600x1200]

Am ieşit imediat pe strada Ruska (strada Ruteană, nu Rusă, cum mi-a atras atenţia prietenul Eugen), fostă Romană, exact lângă podul peste calea ferată şi pârâul Molniţa. Trecem pe lângă piaţă, unde se aude româneşte şi zărim cimitirul imens. Mormintele românilor sunt în partea stângă.

2008 08 06-10 (Cernauti - Hotin - Chisinau) 008 [1600x1200]

2008 08 06-10 (Cernauti - Hotin - Chisinau) 012 [1600x1200]

Cimitirul este situat în sud-estul oraşului, în cartierul sau suburbia Caliceanca, locuită încă în proporţie mare de români. Aici am avut o surpriză oarecum plăcută fiindcă proverbiala paragină şi buruienile cât un stat de om au început să fie îndepărtate şi chiar se lucra la repararea aleilor. Copacii înalţi au fost tăiaţi şi iarba cosită. Totuşi, cam jumătate din zona românească a cimitirului era încă sub buruiene. Nu am stat mai mult de câteva zeci de minute aici, fiindcă graba era mare. Am găsit, printre altele, criptele familiilor Sbiera, Hurmuzachi, Ştefanelli şi mormântul lui Aron Pumnul. Întrucât această vizită a fost plănuită ca una de familiarizare şi nu de aprofundare, am părăsit cimitirul cu direcţia centrul oraşului.

Dacă vă miraţi de ce numele de familie ale românilor îngropaţi aici au tot felul de sufixe mai mult sau mai puţin slave, explicaţiile sunt extrem de simple. Cât Bucovina a fost încorporată în Galiţia, unii dintre cei cu -escu au devenit -eschi, -evschi sau -ovschi. Când la conducerea bisericii au ajuns sârbi, pentru că biserica ortodoxă din Bucovina a fost condusă şi de la Carloviţ, Voivodina, actualmente regiune autonomă în Serbia, Popa a devenit Popovici, Grigore a devenit Grigorovici, Anton a devenit Antonovici şamd. Dacă prenumele bizantine ca Eudoxiu, Epaminonda, Dorimedont şamd vă par suspecte, atunci aflaţi că din cauza aceloraşi presiuni sârbeşti, părinţii îşi botezau astfel copiii, pentru că aceste nume nu permiteau stâlcirea. Aceeaşi metodă a fost folosită şi în Ardeal, numai că acolo s-a mers pe folosirea numelor latine: Iuliu, Flaviu, Liviu, Ovidiu şamd.

2008 08 06-10 (Cernauti - Hotin - Chisinau) 017 [1600x1200]

2008 08 06-10 (Cernauti - Hotin - Chisinau) 018 [1600x1200]

2008 08 06-10 (Cernauti - Hotin - Chisinau) 019 [1600x1200]

2008 08 06-10 (Cernauti - Hotin - Chisinau) 021 [1600x1200]

2008 08 06-10 (Cernauti - Hotin - Chisinau) 022 [1600x1200]

2008 08 06-10 (Cernauti - Hotin - Chisinau) 026 [1600x1200]

La intrare în cimitir se găseşte un monument al eroilor nemţi. Despre români nimic.

2008 08 06-10 (Cernauti - Hotin - Chisinau) 031 [1600x1200]

Înainte să ne încadrăm pe strada Ruska, fostă Romană şi să urcăm spre centru, ne-am abătut pe o stradă ce ducea pe buza unei râpi imense. Aici a fost cândva un deal impunător, însă colina a fost măcinată pas cu pas de fabrica de cărămidă din apropierea sa. De pe marginea râpii aveam o privelişte încântătoare asupra Cernăuţilor vechi, însă soarele ne incomoda vizibil. În depărtare se observă dealul cel mai înalt din zonă, pe care a fost cândva construită cetatea Ţeţina. Ruinele ei au fost detonate şi în locul cetăţii moldovene se află astăzi turnul televiziunii ucrainene.

Oraşul Cernăuţi are aceeaşi aşezare ca Siretul şi Suceava. Pe un versant la confluenţa dintre un pârâu şi un râu serios. În a doua poză, de la stânga la dreapta, se desluşesc: biserica catolică, în ultima perioadă sediu al arhivelor, cu acoperiş albastru biserica românească, în plan îndepărtat biserica ucraineană, între ele, din cărămidă, biserica armenească şi la stânga biserica greco-catolică.

2008 08 06-10 (Cernauti - Hotin - Chisinau) 032 [1600x1200]

soare 014 [1600x1200]

Jos, pe valea Prutului, se află zona industrială.

2008 08 06-10 (Cernauti - Hotin - Chisinau) 035 [1600x1200]

De la fabrica de cărămidă am luat-o pe strada Ruteană sau Rusină. Până în urmă cu câţiva ani, Cernăuţii erau o paragină, însă brusc au început să se renoveze toate faţadele, să se reconstruiască, să se modernizeze. În 2008 s-au împlinit 600 de ani de la prima atestare documentară a oraşului întemeiat pe actualul amplasament de Alexandru cel Bun. Cu această ocazie, autorităţile au dorit să redea localităţii strălucirea pierdută de mai bine de jumătate de veac, adică de când a intrat sub cizma bolşevică. Tot în 2008 s-au împlinit şi 90 de ani de la unirea Bucovinei cu România.

Această stradă duce de la periferie spre centru. Clădirile cresc în înălţime de la simple case la construcţii cu trei şi patru etaje. Un indicator rutier în grafie chirilică ne arată drumul către Suceava. În vale se vede o clădire sinistră. E spitalul din Cernăuţi.

2008 08 06-10 (Cernauti - Hotin - Chisinau) 041 [1600x1200]

2008 08 06-10 (Cernauti - Hotin - Chisinau) 042 [1600x1200]

2008 08 06-10 (Cernauti - Hotin - Chisinau) 043 [1600x1200]

2008 08 06-10 (Cernauti - Hotin - Chisinau) 044 [1600x1200]

Pe această stradă se găseşte biserica românească Sfântul Nicolae, actualmente sub jurisdicţia Moscovei. În Ucraina e o întreagă babilonie cu privire la ortodoxie. În prezent pe teritoriul acestei ţări sunt trei sau patru patriarhii şi mitropolii care prostesc credincioşii. Deşi turlele amintesc de Curtea de Argeş, iar acoperişul de soluţia lui Romstorfer pentru bisericile mânăstirii Sf. Ioan şi Sf. Gheorghe Mirăuţi din Suceava, din biserica românilor cernăuţeni a mai rămas românească doar pisania, care şi ea este completată. Prin biserică vorbeau toţi în slavă şi păreau a fi habotnici.

2008 08 06-10 (Cernauti - Hotin - Chisinau) 045 [1600x1200]

2008 08 06-10 (Cernauti - Hotin - Chisinau) 046 [1600x1200]

La vreo 200 de metri mai sus, pe aceeaşi stradă, se află biserica greco-catolică. În Galiţia, ca şi în Ardeal, papalitatea şi sculele sale au dus o puternică muncă de transformare a ortodocşilor în supuşi ai Romei. În Galiţia s-au obţinut rezultate mai bune decât în Ardeal. Cum nordul Moldovei a fost furat de nemţi şi botezat extrem de neinspirat pentru ei Comitatul Moldovei de nord, astfel furtul fiind prea evident, a fost redenumit politic în 1786 Bucovina, un cuvânt de sorginte slavă, a stat sub Galiţia trei sferturi de secol, până a devenit cu greu ducat supus doar coroanei de la Viena, existenţa unei astfel de biserici în Cernăuţi are logică.

2008 08 06-10 (Cernauti - Hotin - Chisinau) 051 [1600x1200]

De aici am părăsit strada Ruteană şi am luat-o pe o străduţă îngustă şi frumos gătită direct către biserica armenească. O construcţie frumoasă izvorâtă din mintea arhitectului ceh Jozef Glavka, cel care a rămas în memoria locului pentru clădirea universităţii, la care vom ajunge mai târziu. Nu e de mirare ca un ceh să proiecteze clădiri la Cernăuţi, de vreme ce cel mai iscusit primar al Sucevei rămâne şi după 100 de ani un franco-elveţian pe nume Franz des Loges.

2008 08 06-10 (Cernauti - Hotin - Chisinau) 052 [1600x1200]

2008 08 06-10 (Cernauti - Hotin - Chisinau) 053 [1600x1200]

2008 08 06-10 (Cernauti - Hotin - Chisinau) 054 [1600x1200]

Şi am dat şi peste arhitectură românească, alta decât bisericească. În Cernăuţi, în zona centrală, pe lângă clădirile austriece aflate în număr covârşitor, se află si multe clădiri româneşti din perioada interbelică. Acest tip de clădiri se întâlnesc frecvent în Bucureşti, în alte oraşe ale României le-am văzut sporadic.

2008 08 06-10 (Cernauti - Hotin - Chisinau) 058 [1600x1200]

Tovarăşii mei au rămas cu totul surprinşi de ce au fost şi cum arată Cernăuţii. Eu ştiam şi mă simţeam ca acasă. De fapt eram la 80 de km de casă nici nu putea fi altfel. Dacă Suceava, Siretul şi Rădăuţii au şi clădiri medievale pe lângă cele din perioada Imperiului (Suceava cam puţine, că lamele buldozerelor ceauşiste au avut grijă de ele), Cernăuţii au extraordinar de multe clădiri austriece, acum şi renovate, printre care se văd adesea blocuri interbelice româneşti, astfel oraşul are un chip cu totul special. Este un oraş unic care a început să crească după 1775 şi a avut apogeul în perioada interbelică. După intrarea în componenţa URSS a început să decadă.

Sovieticii au vrut să radă tot şi să-l reconstruiască după principiile clasei muncitoare, dar la un calcul sumar le-a dat că ar avea nevoie de 6 ani pentru a-l demola şi s-au lăsat păgubaşi. Similar a fost şi cazul Liovului, unde prezenţa moldovenească este mai puternică decât la Cernăuţi, câţiva domni ai fostului voievodat fiind îngropaţi acolo. Pe vremea Moldovei, Cernăuţi era doar un mic târg la poalele cetăţii Ţeţina.

Acum Cernăuţi se arată într-o oarecare derivă. Este un centru universitar foarte puternic în Ucraina, aşa cum era şi în România Mare, însă populaţia oraşului este îmbătrânită şi industria paralizată, adică exact ca la noi. Spre periferie tronează blocurile sovietice, blocurile capitaliste şi vilele parveniţilor de ultime două decenii. Eu nu am fost copleşit de oraş, ci de mărimea şi multitudinea acestor clădiri, de felul cum arată arhitectura şi urbanismul şi de urmele româneşti.

Pe nesimţite am ajuns în Piaţa Unirii. Acolo unde cândva era monumentul Unirii Bucovinei cu România, sovieticii l-au pus pe Lenin. Ucrainenii, adică locuitorii statului cu acest nume, l-au dat jos şi acum a rămas doar un loc cu flori. Vestul acestui stat e mult mai democratizat decât estul şi doreşte integrarea în UE. Estul vrea la maica Rusia şi s-ar putea ca foarte curând acest stat constituit artificial de Stalin şi ai lui la câteva navete de vodcă să se scindeze. Dilema e dacă în mod paşnic sau prin război civil.

2008 08 06-10 (Cernauti - Hotin - Chisinau) 062 [1600x1200]

2008 08 06-10 (Cernauti - Hotin - Chisinau) 059 [1600x1200]

2008 08 06-10 (Cernauti - Hotin - Chisinau) 060 [1600x1200]

2008 08 06-10 (Cernauti - Hotin - Chisinau) 061 [1600x1200]

2008 08 06-10 (Cernauti - Hotin - Chisinau) 063 [1600x1200]

soare 039 [1600x1200]

soare 043 [1600x1200]

Exact în centrul oraşului am dat peste sediul Societăţii pentru Cultură Românească “Mihai Eminescu”. Ne-a atras efigia lui Ciprian Porumbescu de pe peretele clădirii şi apoi am văzut firma societăţii.

2008 08 06-10 (Cernauti - Hotin - Chisinau) 065 [1600x1200]

2008 08 06-10 (Cernauti - Hotin - Chisinau) 070 [1600x1200]

Aici l-am găsit pe domnul Arcadie Opaiţ, cel care se ocupă de această societate. La sediu am găsit şi ziarul Clopotul Bucovinei. Nemulţumirile erau mari mai ales faţă de cum îşi tratează statul român cetăţenii şi etnicii din afara graniţelor. Ajutorul financiar este zero, implicarea de asemnea. Deşi România are consulat în Cernăuţi, consulul român nu se ocupa deloc de situaţia românilor de aici. Institutul Cultural Român nu sprijină nimic. Departamentul Românilor de Pretutindeni se ocupă cu trimiterea tinerilor basarabeni în taberele de împerechere de la Sulina. Nici autorităţile din judeţul Suceava, care până de curând fuseseră conduse de un colhoznic pe nume Mârza nu au făcut nimic. De fapt ei nu au făcut nici pentru locuitorii judeţului. Noua conducere din sudul Bucovinei, adică Flutur, promisese că se va ocupa şi de românii de peste sârma ghimpată stalinistă. Şi s-a ocupat de numa’ numa’. Doar circ cu lăutari şi chiolhanuri pe la Suceviţa, în rest vorbe goale. După 2009 Flutur nu a mai făcut nimic cu privire la relaţiile dintre Suceava şi Cernăuţi. Acum Nechifor, preşedintele CJ Suceava, care a călcat în scuipaţii lui Flutur, se face că face cam ce a făcut Flutur în mandatul său.

2008 08 06-10 (Cernauti - Hotin - Chisinau) 066 [1600x1200]

2008 08 06-10 (Cernauti - Hotin - Chisinau) 068 [1600x1200]

Domnul Opaiţ ne-a povestit despre ce au îndurat el şi românii de aici sub opresiunea sovietică, arestări, deportări, asasinate şi temniţă. Ne-a spus şi cum încearcă să ţină vie flacăra românismului într-un teritoriu românesc ai căror oameni, în special români şi dintr-o parte şi din alta a graniţei nu au alt scop în viaţă decât banul, specula şi contrabanda cu ţigări.

Blestemul dezbinării care urmăreşte neamul nostru încă din vremea tracilor lucrează foarte bine şi aici. Deşi s-au grupat în mai multe asociaţii, românii încă nu fac front comun. Prin meritele sale, această asociaţie a reuşit să ridice o statuie a lui Mihai Eminescu în centrul oraşului. Cu această statuie s-au mândrit chiar şi cei fără niciun merit, a venit şi consulul, însă aşteptăm mai mult de la asociaţiile româneşti şi mai ales de la statul român. Aşteptăm şi ridicarea unei statui a lui Ştefan cel Mare şi a unui monument în amintirea luptei de la Codrii Cozminului şi multe altele pentru românii din regiunea Cernăuţi. Nu trebuie lăsate să izbândească deznaţionalizarea şi asimilarea. M-a întristat să aud cum românii din zonă îşi pun beţe în roate şi cum ex-ministrul Cioroianu, scuipat în tuşă pentru incompetenţă crasă, răspundea cererilor domnului Opaiţ, că el continuă să ajute românii din afara graniţelor, deşi nu a făcut-o niciodată.

Atunci ştiam şi nu prea ştiam cum stau treburile cu românii din Cernăuţi. Acum ştiu foarte bine. Un cetăţean competent mi-a zis că ăştia care ies în faţă nici unul nu-i de capul lui. Şi m-am convins atunci când un simpatic din ţinutul Herţa a declarat pentru un ziar din România în timp ce se afla la comemorarea de la Fântâna Albă, că în Ucraina e al naibii de greu să fii român. Nu după mult timp l-a căutat SBU şi l-a calmat prin şantaj. Totala neimplicare a statului român face ca românii din Cernăuţi să fie la cheremul unor brute şi să fie dispersaţi. Am ajuns să le dau dreptate când zic că au fost trădaţi de România şi nu mai vor să audă de ea. Mai ales cei tineri spun acest lucru.

2008 08 06-10 (Cernauti - Hotin - Chisinau) 069 [1600x1200]

soare 048 [1600x1200]

2008 08 06-10 (Cernauti - Hotin - Chisinau) 071 [1600x1200]

L-am lăsat pe domnul Opaiţ şi am plecat să vedem statuia lui Mihai Eminescu. Ca să ajungem la statuie am mers pe strada cu acelaşi nume.

2008 08 06-10 (Cernauti - Hotin - Chisinau) 073 [1600x1200]

Timpul trecea, era aproape seară, ne-am mai plimbat prin centrul oraşului şi am mers să mâncăm. Preţurile erau cam 3/4 din cele româneşti. În ultimii ani acestea au început să crească şi ele, ca şi cele din Republica Moldova, însă la unele produse specula de frontieră este încă rentabilă. Restaurantul unde am mâncat, mai mult un fastfood, era situat în Piaţa Teatrului, fostă Vasile Alecsandri. Viaţa în Mica Vienă, şi nu Mica Venezie cum i-a zis un expert în babe violate de la o fiţuică din Suceava, ajuns în bazarul din Cernăuţi să-şi ia boarfe, are un ritm liniştit, este cu două viteze mai scăzută decât în Bucureşti şi cu una decât în Iaşi. Lumea se plimba, însă fără studenţi era cam fără viaţă şi părea a trăi din amintiri sau că e încă în convalescenţă după molima sovietică. În faţa teatrului se află statuia Olgăi Kobilianska, scriitoare ucraineană modernistă născută la Gura-Humorului.

soare 054 [1600x1200]

2008 08 06-10 (Cernauti - Hotin - Chisinau) 078 [1600x1200]

2008 08 06-10 (Cernauti - Hotin - Chisinau) 079 [1600x1200]

soare 049 [1600x1200]

soare 060 [1600x1200]

Unde stă Olga a stat şi Lenin. În 1941 a fost decapitat. Îl prindea foarte bine. În partea dreaptă cum priveşti spre teatru, administraţia românească a ridicat clădirea în care a activat CEC-ul.

2008 08 06-10 (Cernauti - Hotin - Chisinau) 081 [1600x1200]

soare 064 [1600x1200]

soare 075 [1600x1200]

soare 076 [1600x1200]

soare 079 [1600x1200]

De la teatru am luat-o înspre universitate. Aceasta e botezată Iuri Fedkovici. Cine a fost şi ce a făcut nu prea se ştie. A fost scos la iveală şi împins în faţă de foamea teribilă a unui stat tânăr de a-şi scrie o istorie şi a-şi impune nişte valori.

2008 08 06-10 (Cernauti - Hotin - Chisinau) 085 [1600x1200]

2008 08 06-10 (Cernauti - Hotin - Chisinau) 086 [1600x1200]

Clădirea unde activează Universitatea din Cernăuţi a fost ridicată în 1885 de arhitectul ceh de care am amintit mai sus. Aici se află şi Sala Unirii, acum purtând un alt nume. Este o bijuterie arhitectonică, un punct de atracţie pentru oraş şi amicii mei, care nu o văzuseră nici măcar în poze înainte, au rămas cu gura căscată. Cine erau aceşti tovarăşi? Trei băieţi care acum sunt prin SUA, calculatorişti şi Simion George căruia i se spune Martirul Basarabiei sau Balamuc, depinde de context şi de anotimp. Ucrainenii au declarat-o una din cele şapte minuni ale ţării lor. Pe lângă Universitatea din Cernăuţi, pe această listă se mai află şi Cetatea Albă şi Cetatea Hotin. Tare, nu? Acest lucru spune foarte multe, dacă nu chiar totul, despre ţara vecină.

2008 08 06-10 (Cernauti - Hotin - Chisinau) 093 [1600x1200]

2008 08 06-10 (Cernauti - Hotin - Chisinau) 102 [1600x1200]

soare 092 [1600x1200]

De aici am plecat într-un parc, unde eu am băut un cvas şi amicii mei împreună cu ghidul Eugen nişte bere. În Cernăuţi se putea bea pe stradă bere şi vin fără nicio problemă din partea miliţienilor (aşa se numesc), care sunt foarte puţin vizibili în oraş. Din punct de vedere al băutului în locuri publice, în Cernăuţi era ca la noi în urmă cu zece-cinşpe ani. Parcurile care nu se află în zona centrală erau într-o paragină accentuată şi puţine lucruri ne arătau ca acolo ar fi un astfel de obiectiv.

Voiam să merg la gară şi am coborât cu toţi oamenii un versant foarte abrupt printre copaci. De fapt acele cărări erau folosite de amatorii de mountain bike. În această pădurice a rămas de izbelişte un monument profanat în toate felurile. În Cernăuţi am văzut că este o mare modă să mâzgăleşti cum poţi mai hidos orice: clădiri, stâlpi, containere de gunoi şi pereţi de orice fel. Această tară pornită din mijlocul populaţiilor urbane de mâna a doua şi a treia s-a întins ca o plagă pe tot mapamondul.

2008 08 06-10 (Cernauti - Hotin - Chisinau) 107 [1600x1200]

După ce am coborât pe poteci ne-am îndreptat spre gară pe nişte străduţe cu pavajul strâmbat de ape. În Cernăuţi, oficialii s-au apucat să schimbe pavajul austriac şi cel interbelic cu unul mai nou, adus de cine ştie unde după modelul Videanu, însă, când au văzut cum cel nou se mănîncă şi se roade foarte repede şi drumurile devin impracticabile, au reaşezat pe stradă pavajul vechi. Lângă gară se află un tramvai. Vandalizat desigur. De fapt e ultimul rămas din perioada în care oraşul avea tramvaie. Ele au fost scoase în anii ‘60 şi înlocuite cu troleibuze.

2008 08 06-10 (Cernauti - Hotin - Chisinau) 109 [1600x1200]

Când am ajuns la gară deja se înserase. Aceasta este mult mai mică decăt părea în fotografiile pe care le-am văzut. E bântuită de un aer de uitare. Vremea de glorie feroviară s-a dus. Acum nu mai trec foarte multe trenuri pe aici. Locul acceleratului Bucureşti Nord – Ghica Vodă a fost luat de expresul Moscova – Sofia.

2008 08 06-10 (Cernauti - Hotin - Chisinau) 110 [1600x1200]

2008 08 06-10 (Cernauti - Hotin - Chisinau) 116 [1600x1200]

Ce m-a frapat a fost curăţenia dintre linii. Oraşul, în general, la curăţenie, seamănă cu cele din ţară, însă faptul că între linii nu găseşti nici hârtii, nici pet-uri, nici cutii de conservă, nici rahat şi nici vegetaţie a fost pentru mine un şoc.

soare 116 [1600x1200]

2008 08 06-10 (Cernauti - Hotin - Chisinau) 113 [1600x1200]

2008 08 06-10 (Cernauti - Hotin - Chisinau) 115 [1600x1200]

Un tren internaţional tocmai părăsea gara. El leagă Cernăuţi din Ucraina de Ocniţa din Republica Moldova.

2008 08 06-10 (Cernauti - Hotin - Chisinau) 117 [1600x1200]

Era deja noaptea, însă spre disperarea oamenilor care erau cum mine eu voiam să văd şi Prutul. Am traversat calea ferată pe un pod şi am mers pe nişte alei obscure şi sparte până la râu. Urmele inundaţiilor se vedeau la tot pasul. Era distrus cam tot ce a fost zonă de agrement. Prutul era încă neobişnuit de mare. Provocase în urmă cu câteva zile inundarea bazarului local, unul dintre cele mai mari din Europa. Au fost cazuri când afacerişti care au împrumutat bani să-şi facă o tarabă serioasă cu marfă şi-au văzut toată investiţia dusă pe Prut la vale şi şi-au tras un glonţ în scăfârlie de disperare.

Un mit care s-a evaporat a fost cel al frumuseţilor feminine ucrainene. Eu trăind în Suceava şi vizitând destule locuri, nu am fost prea impresionat, că am fost şi la Iaşi şi la Botoşani şi eram obişnuit cu femei frumoase. În schimb, amicilor li s-au aprins puţin călcâiele. Duduile erau cam la fel de vulgar îmbrăcate ca la Suceava. E normal, îşi procură hainele din bazarul care are aceeaşi marfă ca la 80 de km depărtare. La machiaje, ca în tot spaţiul ex-sovietic, exagerează într-un mod care pendulează între vulgar şi grotesc. Culoarea albastru deschis, bleu ciel, pare a fi obsesia lor.

soare 122 [1600x1200]

De la Prut am luat-o spre locul unde trebuia să dormim. Era trecut de ora 22. Pe drum am văzut tancul sovietic, semn al eliberării de sub jugul fascist, care se încăpăţâna să rămână pe soclu sub veghea comuniştilor din Cernăuţi, care îl păzesc ca pe ochii din cap.

Pe la 11 trecute fix, pe întuneric, am ajuns la locul de odihnă. Oamenii erau terminaţi fiindcă noaptea de dinainte o petrecuseră în tren în drum spre Suceava. Am stabilit cu Eugen detaliile zilei următoare şi a plecat acasă la el. Ne-am înghesuit toţi cinci într-un pat mare şi după câteva minute de palavre ne-a furat somnul.

 

Anunțuri

14 gânduri despre „Cernăuţi, o rană a României

  1. Pingback: Vasile Bâcu (Cernăuți): “Poezia eminesciană este pentru noi ca o Biblie” | TOCpress

  2. Pingback: Cernăuţi o rană a României | Neamul Romanesc

  3. Amintiri,amintiri…Utima oara când am vazut orasul a fost în 1940 fiind
    obligat sa-l parasesc. Of ! Copilaria mea…
    O rana care nu se închide. Va felicit pentru articol.

  4. Pingback: Traversând Voivodina | Drumurile lui Spetcu

  5. Mă pregătesc să fac o călătorie, în scop turistic, la Cernăuți. Sper ca acest articol să-mi fie de folos și felicitări pentru el!

    • Între timp s-au schimbat o serie de lucruri. Am făcut în primăvară o vizită mai consistentă și voi scrie cândva despre evoluția în bine sau în rău pe care am observat-o. Drum bun și descoperă urmele românești!

  6. Pingback: Risipirea mută a ultimelor rămăşiţe ale unei lumi dispărute | Drumurile lui Spetcu

  7. Superb! In vizita prima oara in orasul de la 100km de licul nasterii…. Au trebuit sa treaca 45 de ani sa vad locurile stramosilor cu acelasi gust amar …. Sper ca se va naste o generatie mai demna si mai virila care sa corecteze greselile istoriei…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s