Şi eu am fost la Dorohoi

Aşa suna o replică din vara anului 1998 dintr-un spectacol marca Divertis. La 10 ani distanţă, pe 27 iunie 2008, într-o vineri, m-am intâlnit cu un cetăţean în gara Vereşti, de unde urma să luăm acceleratul Mangalia – Botoşani pâna la Leorda. De la Leorda aveam să ajungem la Dorohoi cu un personal. Meregeam în Dorohoi pentru mai multe motive. Acceleratul de Mangalia a venit cu 50 de minute întârziere, iar acceleratul Timişoara – Iaşi cu 30 de minute. Nicio problemă, aveam tot timpul din lume. Superba gară Vereşti e vopsită în roz doar pe trei laturi, spatele se simte cam rău, cu toate că a scăpat de culoarea asta dubioasă.

2008 06 27-28 (Dorohoi - Botosani) 004 [1600x1200]

Ne-am urcat în tren şi am pornit domol spre nord. Am trecut Siretul şi câmpiile s-au deschis. Păşuni şi ogoare. Oi şi tractoare. Asta până la Bucecea, cât linia a urmărit valea Siretului. La Bucecea e existat una dintre cele mai mari şi renumite fabrici de zahăr din ţară. Acum nu ai unde sta de ploaie în locul unde a fost fabrica.

2008 06 27-28 (Dorohoi - Botosani) 015 [1600x1200]

2008 06 27-28 (Dorohoi - Botosani) 016 [1600x1200]

2008 06 27-28 (Dorohoi - Botosani) 019 [1600x1200]

De la Bucecea până la Leorda linia este orientată pe direcţia vest – est şi traversează nişte dealuri care fac locomotiva să se întrebuinţeze ceva mai serios. La Leorda, unde linia se bifurcă şi una merge la Dorohoi, iar cealaltă la Botoşani, ne întâlnim cu un cetăţean cu care intrăm în vorbă şi luăm personalul de Dorohoi. Atunci pe această linie opera CFR, încă nu era închiriată de Regiotrans.

2008 06 27-28 (Dorohoi - Botosani) 023 [1600x1200]

Cât linia şerpuieşte printre tarlale cultivate şi atent lucrate, schimbăm amabilităţi şi aflăm că în viaţă cel mai bine se potriveşte vinul cu o brunetă. Discuţia s-a terminat rapid, cetăţeanul a coborât la Văculeşti, sat care l-a dat umanităţii pe Emil Bobu. Când linia începe să coboare şi pe geam se zăreşte un schelet de fabrică, înseamnă că te apropii de Dorohoi. Aproape de gară, linia dinspre Leorda se uneşte cu cea care vine de la Iaşi prin Dângeni pe valea Jijiei. Gara din Dorohoi nu impresionează prin nimic, poate doar prin liniştea care se lasă după ce pleacă trenurile.

2008 06 27-28 (Dorohoi - Botosani) 033 [1600x1200]

P1010578 [1600x1200]

2008 06 27-28 (Dorohoi - Botosani) 039 [1600x1200]

2008 06 27-28 (Dorohoi - Botosani) 041 [1600x1200]

Din spatele gării, o străduţă dă în una mai mare, care urcă spre centrul oraşului. După vreo două minute de mers, pe partea dreaptă, se arată o casă mare, în curtea căreia se află o statuie a lui George Enescu. Este casa tatălui marelui compozitor. Aici venea George Enescu şi-şi petrecea vacanţele şi concediile. Este amenajată ca muzeu. Nu mai ţin minte cât era intrarea, însă eram singurii turişti atunci. Am zăbovit puţin şi am călătorit în timp. Port un respect deosebit geniului şi muncii lui Enescu şi dacă e vreo lucrare de muzică clasică ce-mi smulge lacrimi aceasta e Rapsodia Română nr. 2. De George Enescu mă leagă şi faptul că aşa au botezat comuniştii cartierul Sucevei unde am crescut şi locuiesc în prezent.

P1010582 [1600x1200]

2008 06 27-28 (Dorohoi - Botosani) 046 [1600x1200]

2008 06 27-28 (Dorohoi - Botosani) 049 [1600x1200]

Ajungem într-o zonă cu case vechi şi dărăpănate. E ceea ce a mai rămas din centrul vechi, zona comercială unde erau instalaţi evreii. Şi erau mulţi al naibii, că nu degeaba a circulat o vorbă prin satele Sucevei: „Eşti jâdan di la Dorohoi?”. Dacă în 2008 zona arăta ca după cutremurul din Haiti, acum nu cred că a mai rămas ceva din ea. Zărim şi singurul bloc turn din Dorohoi. Acesta va deveni reperul nostru. E vizibil din orice colţ al oraşului întins pe două dealuri şi o vale.

2008 06 27-28 (Dorohoi - Botosani) 055 [1600x1200]

2008 06 27-28 (Dorohoi - Botosani) 056 [1600x1200]

2008 06 27-28 (Dorohoi - Botosani) 147 [1600x1200]

2008 06 27-28 (Dorohoi - Botosani) 057 [1600x1200]

Unde e blocul turn e centrul oraşului. Ne-am mai dat seama că e centrul după biserica lui Ştefan cel Mare. Nu poţi fi oraş serios din Moldova, dacă nu ai biserică ctitorită de cea mai măreaţă figură a vechiului voievodat. Lângă biserică e şi o statuie a domnitorului care se potriveşte de minune cu decorul blocurilor în care s-au născut cântecele celor de la Fără Zahăr.

2008 06 27-28 (Dorohoi - Botosani) 058 [1600x1200]

P1010598 [1600x1200]

Nu am stat prea mult în centru şi ne-am pierdut pe un drum cu urme de pavaj cu piatră cubică pe lângă o construcţie cu geamurile sparte. Probabil o fostă moară. În cele din urmă am ieşit lângă o clădire impresionantă, amplasată la ieşire din Dorohoi către Botoşani. Pe ea scria că e liceul din Şendriceni. Aşa o fi, deşi Şendricenii sunt ceva mai departe.

2008 06 27-28 (Dorohoi - Botosani) 060 [1600x1200]

2008 06 27-28 (Dorohoi - Botosani) 061 [1600x1200]

2008 06 27-28 (Dorohoi - Botosani) 062 [1600x1200]

2008 06 27-28 (Dorohoi - Botosani) 068 [1600x1200]

De aici am coborât pe marginea unui bulevard larg şi spart. Se zăreşte un turn de apă. Ţineţi-l minte. Am poposit oleacă în parcul Cholet. Dorohoi este înfrăţit cu orăşelul Cholet din Franţa, unde chiar în 2008 a avut loc o etapă contratimp din Le Tour.

2008 06 27-28 (Dorohoi - Botosani) 069 [1600x1200]

P1010607 [1600x1200]

Am revenit în centru. Am dat peste o casă cu pridvor, exact de tipul celor care se întâlnesc la Fălticeni şi Târgu Neamţ. Impune respect monumentul eroilor. Primăria îşi are sediul într-o clădire plăcută ochiului. Biserica din zonă seamănă foarte bine cu cea a ucrainenilor din Siret.

2008 06 27-28 (Dorohoi - Botosani) 074 [1600x1200]

P1010617 [1600x1200]

2008 06 27-28 (Dorohoi - Botosani) 076 [1600x1200]

2008 06 27-28 (Dorohoi - Botosani) 079 [1600x1200]

La Dorohoi am găsit ce nu se găseşte în niciun oraş care a fost sub ocupaţie austriacă. În curtea liceului cu acelaşi nume am văzut statuia lui Grigore al III-lea Ghica, fanariotul care s-a opus cedării nordului Moldovei către ocupantul neamţ. El nu s-a prins că înţelegerea a fost făcută peste capul său şi a plătit cu viaţa. A fost socotit un fel de martir şi numele său a fost dat unui sat de la graniţa României întregite cu Polonia. Acum acest sat face parte din Ucraina şi ne numeşte Nepolocăuţi. Odinioară circulau trenuri accelerate pe ruta Bucureşti – Ghica Vodă şi retur.

2008 06 27-28 (Dorohoi - Botosani) 080 [1600x1200]

Dorohoi a fost capitală de judeţ când România era mare. Acum ţinutul Herţa este în Ucraina, iar restul este parte a judeţului Botoşani. Mulţi localnici încă nu sunt împăcaţi cu treaba asta. O vedere cu ieşirea spre Darabani, adică spre nord-est.

2008 06 27-28 (Dorohoi - Botosani) 083 [1600x1200]

Într-un parc, şi Dorohoiul are multe, cu vechime, ne-am dat seama că drumul nostru se tot intersectează cu un fund de culoarea gării din Vereşti. Nu ne deranja în niciun fel. Deranjante erau picăturile de ploaie de vară.

P1010627 [1600x1200]

2008 06 27-28 (Dorohoi - Botosani) 089 [1600x1200]

2008 06 27-28 (Dorohoi - Botosani) 091 [1600x1200]

Deranjante, dar nu ne-au oprit. Aveam ca obiectiv cimitirul evreiesc. Nu ştiam unde e, deşi eram foarte aproape de el. În schimb am trecut pe lângă stadion şi am intrat în cimitirul ortodox. Mare şi îngrijit. Dorohoiul a plătit cu vieţi omeneşti în toate războaiele şi în Revoluţia din 1989.

P1010630 [1600x1200]

P1010638 [1600x1200]

P1010639 [1600x1200]

P1010642 [1600x1200]

Dacă tot ploua, am zis să lăsăm cimitirul evreiesc pe mai târziu şi să mergem să mâncăm ceva. Aşa că am trecut pe lângă zidurile sale şi am luat-o la vale. Ploaia s-a înteţit. Aveam pelerine, dar ploua serios. Ne-am băgat într-o casă risipită fără un perete, dar cu acoperiş. După câteva zeci de minute a ieşit soarele. Canalizarea din Dorohoi s-a dovedit depăşită.

P1010646 [1600x1200]

P1010647 [1600x1200]

Exact lângă acel turn de apă am găsit un restaurant ieftin. Am mâncat o piţa delicioasă. Acolo am făcut investigaţii cu privire la cimitirul evreiesc. Nimeni nu ştia. O femeie mai bătrână ne-a zis că e lângă stadion. Hopa! Mi-a picat fisa. Acum ştiam unde e.

P1010651 [1600x1200]

Se cam apropia seara. Nu mai era timp de înconjurat prin centrul oraşului. Am fixat direcţia, am coborât printre blocuri, apoi printre case şi am ajuns pe un teren mlăştinos. L-am depăşit cu greu. Ne-am hidratat cu apă proaspătă dintr-o fântână de pe drum şi pe o uliţă desfundată am ieşit aproape de obiectivul nostru.

P1010654 [1600x1200]

P1010656 [1600x1200]

P1010659 [1600x1200]

Pe poarta cimitirului scria să-l căutăm pe paznic, scria şi unde stă. L-am găsit şi i-am zis că vrem să vizităm cimitirul. De ce? Tovarăşul Treblinka a aflat că în viaţă reuşeşti mai uşor ca evreu, aşa că şi-a scormonit prin arborele genealogic şi a găsit o informaţie neconfirmată cum că ar avea un strămoş evreu îngropat la Dorohoi. Avea numele şi avea nevoie să consulte registrul cimitirului. Taxă 5 lei de căciulă.

P1010661 [1600x1200]

2008 06 27-28 (Dorohoi - Botosani) 097 [1600x1200]

Paznicul s-a uitat la Treblinka şi l-a întrebat: „Tu eşti din Israel?” Confuz şi dezvinovăţindu-se acesta a răspuns: „Nu! Nu! Cum să fiu din Israel!” Şi paznicul a completat: „Buni oameni evreii ăştia.” Normal că erau buni, îi plăteau o leafă serioasă. Printre morminte păşteau nestingherite capre. Acum erau deranjate că am apărut pe acolo şi le stricăm treburile. Am observat că la Dorohoi încă mai persistă minciuna tâmpită cu săpunul făcut din evrei. Din nefericire, după consultarea registrelor, informaţia deţinută de familia tovarăşului meu nu s-a confirmat, astfel acesta nu va primi nici premiul Nobel şi nici în Masonerie nu va urca prea sus.

P1010666 [1600x1200]

P1010671 [1600x1200]

Curând s-a lăsat întunericul. La acea vreme, în Dorohoi erau trei pensiuni. Una lângă gară, închisă. Una în centru a unor italieni, scumpă. Una pe lângă casa lui George Enescu a unui evreu, rezonabilă. Ciudat, la evreu mai ieftin ca la italian. Nu ne-am întors la Suceava pentru că mai aveam de vizitat ceva în Dorohoi şi a doua zi voiam să ajungem la un festival de mateale grele la Botoşani. Ne-am uitat la OTV cum tatăl Magdei Ciumac îşi spurca fiica şi la Etno TV la clipuri cu formaţia Nemuritorii.

A doua zi am făcut o vizită prin zona gării şi am scormonit prin paragina de acolo. Partea sudică era cât decât activă, am văzut vagoane de marfă şi părea îngrijită. Partea nordică, mai exact după podul de peste pârâul Buhai, afluent al Jijiei, era lăsată la voia întâmplării. Rezervoare de apă şi păcură părăsite, resturi de vagoane abandonate şi depoul transformat în hambar.

2008 06 27-28 (Dorohoi - Botosani) 109 [1600x1200]

2008 06 27-28 (Dorohoi - Botosani) 114 [1600x1200]

2008 06 27-28 (Dorohoi - Botosani) 116 [1600x1200]

O linie se desprinde şi merge pe după depou până într-o incintă. Alte patru merg spre nord. Una dintre acestea, la 50 de m de depou, intră în aceeasi incintă printr-o poartă metalică, două se opresc şi au movile de pământ şi stâlpi din beton în capăt, iar una mai merge vreo 100 de m pe lângă nişte clădiri aflate în ruină şi în dreptul unei case se termină. Linia care intra în incintă merge până pe malul Jijiei. Pe ea sunt crescute plante uriaşe. Probabil că acolo a fost ţarcul animalelor dintr-o fermă sau un abator. Aproape de Jijia linia se uneşte cu cea care se desprinde înaintea depoului şi se termină exact pe mal.

Am cercetat zona, fiindcă am găsit pe unele hărţi că din Dorohoi linia continua spre nord prin Pomârla până la Herţa. Ulterior am aflat că acele hărţi erau greşite. De acolo ne-am intors spre depou, însă pe linia ce se desprindea dinaintea lui.

2008 06 27-28 (Dorohoi - Botosani) 139 [1600x1200]

Până la plecarea trenului mai aveam câteva zeci de minute. Am mers în oraş să luăm ceva de mâncare. Într-o curte am zărit bustul unui om pe nume Gheorghe Cucu. A fost un filantrop local.

2008 06 27-28 (Dorohoi - Botosani) 144 [1600x1200]

2008 06 27-28 (Dorohoi - Botosani) 145 [1600x1200]

În gară erau trase trenurile care mergeau spre Iaşi şi Botoşani. De la Dorohoi la Botoşani circula un automotor. În Leorda acesta a stat cam 25 de minute. De la Leorda până la Botoşani nu mai este nicio staţie, deşi sate sunt pe parcursul liniei. Gara din Botoşani arată bine doar din stradă, unde este renovată, însa spre linii este în plin şantier.

2008 06 27-28 (Dorohoi - Botosani) 150 [1600x1200]

Scena unde se ţinea concertul de metale grele era amplasată pe un imaş la ieşire înspre Suceava. După trei trupe m-am lămurit câte parale face festivalul. Total plictisitor şi neinteresant, în consecinţă am degajat terenul şi ne-am dus la autogară.

2008 06 27-28 (Dorohoi - Botosani) 165 [1600x1200]

Cursele de la Botoşani spre Suceava sunt dese, aşa că în câteva minute am găsit un microbuz. Fundul de culoarea gării din Vereşti continua să se afle în apropierea noastră.

P1010754 [1600x1200]

Anunțuri

12 gânduri despre „Şi eu am fost la Dorohoi

  1. Frumos si bine scris, probabil un ziarist ca prea se potriveau spusele cu pozele. E bine de scris asemenea articole spre bucuria si emotiile celor din aceste parti ale pamintului/

  2. Va felicit pentru descriere. Ma intereseaza si pe mine registrul de la cimitir ce continea si ce perioada cuprindea? Puteti sa imi raspundeti? Multumesc!

  3. Frumos…interesant…dar din pacate e un pic sumar….Ar trebui de dare un pic mai multa atentie….Dorohoiul e un oras plin de istorie….pacat e ca nu e pusa in evidenta”””!

  4. fost dorohoian care e american de vreo 50 de ani
    copilaria a m petrct-o in acest oras care era paradisul nostru
    tatal meu e i dorohoi adica cimitir din 1954
    un oras care allways imi va pruduce placere sa=l revad

  5. Pingback: Paul | Szivárvány

  6. Pingback: Centrul Vechi de pe vremea lui Eminescu sporeşte farmecul patriarhal al Botoşanilor [21/71] | Drumurile lui Spetcu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s