Prin Moara Dracului spre anotimpuri tot mai reci

Paştele anului 2008. În general, de Paşte lumea e liberă şi merge hai-hui pentru tradiţionala crăpelniţă stropită cu exagerat de mult alcool. Unii se instalează lângă vreo mânăstire sau biserică pentru a nu mânca şi bea pe întuneric. Ziua de 28 aprilie m-a găsit în tren cu încă cinci oameni. Cu 24 de ore înainte citeam într-o fiţuică locală că traseele de pe Rarău sunt deschise. Am ales să urcăm pe Moara Dracului, un traseu lung, dar foarte spectaculos. Ajungeam a treia oară pe Rarău în decurs de câteva săptămâni şi nu era ultimul urcuş pe anul 2008. Din spatele gării Câmpulung Est, în două ture, ne-a transportat un taxi pe o distanţă de mai bine de 4 km pe drumul de pe Valea Caselor până la intrarea în pădure, de unde am urmat traseul cruce roşie, proaspăt marcat. Vreme foarte plăcută, copaci înfrunziţi şi iarbă mărişoară.

Cum se intră în pădure, drumul forestier este blocat, iar dincolo au voie doar maşinile pădurarilor. Chiar câteva sute de metri mai încolo au un cubuşor de nebunii şi fac aprovizionarea cu un 4×4. Puţin mai în sus pe pârâu se află Cheile Moara Dracului. Un defileu de câteva zeci de metri săpat de pârâu în rocile moi ale masivului Rarău. Traseul nostru trece prin chei. Cândva, albia a fost amenajată cu butuci pentru a facilita parcurgerea cheilor. Atunci, doar o parte a acestei amenajări era în stare bună. Nivelul pârâului nefiind unul serios, nu am avut probleme deosebite la trecerea prin Moara Dracului. Ne-am oprit puţin pentru contemplare.

Am urmat traseul cruce roşie. Dificultăţi mari nu sunt. Am mers relaxat, cu multe popasuri, pentru că frumuseţea locurilor este răpitoare. O singură problemă am avut într-un loc unde poteca a fost distrusă de roţile unor utilaje forestiere. Când am ajuns într-o zonă plată, lângă un izvor, exact sub vârf, am luat masa. Nici nu bănuiam ce ne aştepta, fiindcă locul era apărat de vânt.

Încă de când mâncam ploua mărunt. Apoi tot mai des. Grosimea ceţii creştea direct proporţional cu altitudinea. Am îmbrăcat pelerinele. Repede ploaia s-a transformat în ninsoare, iar când am atins creasta, undeva lângă vârful Popii Rarăului, era viscol de nu vedeai la 10 m, însă nu am avut prea multe probleme, fiindca eram echipaţi corespunzător şi aveam printre noi cunoscători ai acestui urcuş.

Cel mai palpitant episod a fost traversarea unei troiene imense care acoperea Şaua Ciobanului. Am avut noroc şi de faptul că nenea de la salvamont care a marcat traseul a trecut cu maxim 24 de ore înaintea noastră şi urmele sale, în zonele unde era zăpadă, se cunoşteau foarte bine. La traversarea acestei troiene am avut ceva emoţii. Am trecut primul şi urmele mi-au fost de mare ajutor.

Când traseul a ajuns în cel mai înalt vârf al său, în apropiere de vârful Rarău, viscolul era ca un bici şi fulgii îngheţaţi ca de sticlă. Mergeam grupaţi şi foarte atenţi la marcaje. Eram îmbrobodiţi ca nemţii din filmele de război cu lupte de pe Frontul de Est.

Ajunşi la cabana pastorală ne-am simţit ca la cel mai luxos hotel din lume. Rapid am făcut foc în sobe, am pus hainele la uscat şi ne-am încălzit ciolanele. Unul dintre noi avea ceva vin şi am stat la poveşti până mai târziu. Între timp începuse să ningă cu fulgi mari şi liniştit. Ceaţa se păstra. A doua zi, în timp ce alţii erau la mare la soare cu fetiţele goale, noi ne jucam cu omăt proaspăt şi cu nişte căţei pe care-i avea cabanierul pe acolo.

A treia zi ceaţa era şi mai densă, zăpada umedă şi grea. Se lipea foarte bine. Am făcut un om de zăpadă. S-a risipit în câteva ore sub propria greutate. Din când în când mai şi ploua. Un cetăţean a făcut un grătar aşa de poftă. Baza hranei consta în conserve, pateuri şi brânză topită. Flori violet răzbăteau prin omăt. A fost o zi excelentă pentru instantanee numai bune de folosit pentru coperţile albumelor de black metal ambiental.

A patra zi s-au dus ceaţa, vântul, ploaia şi o mare parte din zăpada. Peisajele au început să se deschidă, însă trebuia să coborâm. Am ieşit la o plimbărică pe vârf.

Echipa noastră se spărsese. Doi tovarăşi coborâseră cu 24 de ore înainte din raţiuni de serviciu. Mai eram patru. La cabană era un nene, pe care-l ştiam de prin 2004, tot de pe Rarău. Era din Vatra-Dornei. Cobora în aceeaşi zi cu noi. Avea şi maşină, numai că era parcată vreo 2-3 km mai jos la un canton al Salvamontului pe drumul care coboară în Chiril pe valea Bistriţei. L-am însoţit şi am descoperit că la câteva sute de metri mai jos de vârf e primăvară. Unde erau oprite maşinile era graniţa dintre iarnă şi primăvară. Se vede şi drumul care coboară în Pojorâta pe valea Moldovei, acum e reabilitat şi arată ca o adevărată şosea naţională.

Coborând ne-am întâlnit cu paznicul cantonului. Are locuinţa în apropiere. Cei care au ridicat cantonul acolo au ştiut ce au făcut. De la geamurile sale şi din curte priveliştea e încântătoare.

L-am salutat pe paznic şi cu foarte mare atenţie din partea şoferului am început coborârea spre Chiril cu direcţia Vatra-Dornei. Drumul este sub orice critică până atinge cursul Bistriţei, apoi e acceptabil. La un moment dat trece pe sub o stâncă. Intuind pericolul, un glumeţ i-a pus o proptea.

În Vatra-Dornei am mâncat ceva cald şi apoi ne-am împrăştiat fiecare la trenul său. Cu siguranţă a fost o drumeţie de neuitat. Aş vrea să fac acest traseu şi pe vremea bună. Poate la vară.

În tren am remarcat inventivitatea proletariatului. Nişte muncitori drojditori şi la muncă şi în timpu liber, aveau camuflat cabernet într-un pet de cola şi cum unu’ mai însetat dăduse pe gât o doză de bere, a tăiat cu un mijloc contondent recipientul în două şi a făcut un pahar. Nu e politicos să bei direct din sticlă în public. Îl umplea cu vin şi circula pe la confraţii lui, care beau şi se veseleau şi spuneau cuvinte porcoase.

Un gând despre „Prin Moara Dracului spre anotimpuri tot mai reci

  1. Pingback: Pietrele Doamnei și Munceii Rarăului | Drumurile lui Spetcu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s