Unde Moldova se varsă în Siret

13 04 2008. Sătul de zăpadă şi frig am coborât mai la sud, unde primăvara îşi intrase în drepturi. Acolo unde se varsă Moldova în Siret, pe la 1392, voievodul moldovean Roman I, cel care spunea despre sine că este Marele și singur stăpânitor, din mila lui Dumnezeu domn, Io Roman voievod stăpânind Țara Moldovei de la munte, până la mare, a clădit un oraş care-i poartă numele. Am venit pe drum de fier şi pe peronul gării am refăcut componenţa echipei cu care am bătut drumurile în februrarie 2008. Oraşul Roman, fostă reşedinţă a Ţării de Jos a Moldovei şi a judeţului interbelic Roman, nu s-a împăcat niciodată cu includerea sa în judeţul Neamţ.

Pe nişte străzi care nu au mai cunoscut fierbinţeala asfaltului de pe vremea celui mai iubit fiu al poporului am ajuns la muzeele de ştiinţele naturii şi de istorie. Clădirile arătau bine şi la interior şi la exterior. Am aflat cum statuia originală a lui Miron Costin, ce se afla amplasată în centrul urbei, a fost exilată prin subsolurile muzeului, iar locul ei a fost luat de una de toată jena. Muzeul de Istorie e foarte bine dotat pe neolitic şi perioada traco-dacică, la doi paşi de oraş, pe valea Siretului, găsindu-se cetatea dacică de la Brad. În urma acestei vizite, deşi am fost descurajaţi de ghid, ne-am trecut în program şi găsirea amplasamentului fostei Cetăţi Noi a Romanului, pe cealaltă parte a râului Siret.

Poate pentru că Vasile Alecsandri era din apropierea Romanului, Mirceştii sunt la câţiva km depărtare, cinematograful din localitate a primit numele importantului om de stat şi de cultură. Atunci când am vizitat oraşul, cinematograful nu se afla deloc într-o stare bună.

În judeţele Bacău şi Neamţ se găseşte cam întreaga comunitate de ceangăi din România. Aceştia sunt romano-catolici din punct de vedere al religiei. Din punct de vedere al originii etnice încă sunt dubii. Important e că se declară români la recensământ. În Roman şi în satele din jur întâlnești foarte multe biserici catolice tocmai din acest motiv. Cea din Roman este cu adevărat impozantă.

Odinioară Romanul era printre cele mai industrializate așezări din Moldova, poate printre primele trei. Zona industrială se află în afara oraşului la ieşire spre Suceava şi actualmente starea sa de sănătate se apropie de metastază. La Roman încă mai este o importantă fabrică de ciocolată. Produsele sale se găsesc doar la câteva chioşcuri obscure din cauza concurenţei puternice şi a totalei lipse de patriotism economic a cumpărătorilor. Centrul oraşului este sufocat de clădiri comuniste. Există şi un fel de pietonal, în zona căruia sunt tot felul de magazine şi restaurante.

Oraşul era în plin proces de reabilitare ca majoritatea urbelor din România. Din păcate cele mai multe lucrări sunt făcute de mântuială şi nu rezistă nici măcar câţiva ani. Cam aşa e zona din centrul Romanului, unde primarul a schimbat statuia lui Miron Costin cu o alta futuristă şi după modelul tuturor primarilor cu două clase mai mult decât trenul şi cu o plasă de diplome cumpărate, a trântit o fântână arteziană nasoală, un kitsch dezgustător, înconjurată de bănci, aflată pe un fel de platformă, la baza căreia mirosul de urină te trânteşte iremediabil. Miron Costin este important pentru Roman fiindcă în acest târg şi-a găsit sfârşitul. Povestea vieţii marelui cronicar şi învăţat moldovean o găsiţi pe scurt aici.

Au rezistat curgerii timpului câteva clădiri plăcute ochiului. Cele în care se află sedii de instituţii sunt bine întreţinute, cele care nu au chiriaşi sunt lăsate pradă degradării.

Romanul, unul dintre fiefurile Muşatinilor, a beneficiat de o întăritură exact pe actualul amplasament al Episcopiei Romanului de pe malul Moldovei. Biserica a fost înălţată de Petru Rareş. Probabil s-a considerat că fortăreaţa de pe malul Siretului este suficientă pentru sistemul de apărare al voievodatului. Această episcopie ce datează din vremea celor de la Rădăuţi şi Huşi, a făcut din Roman un important centru ecleziastic. Turnul semeţ şi robust a fost ridicat ulterior în mai multe etape. Impresionează dimensiunile curţii episcopiei şi senzaţia este una de nemărginire datorită spaţiului vast.

Bisericile vechi din oraş sunt relativ numeroase şi au fost ridicate pe temeliile altora și mai vechi, însă nu au strălucirea celor din Suceava (pictate la exterior) şi nici a celor din Iaşi (cu pereţii acoperiţi de sculpturi din piatră). Ca în orice oraş din Moldova care se respectă, avem o biserică atribuită strălucitului voievod Ştefan cel Mare şi una armenească. Mai multe amănunte despre bisericile Romanului puteţi citi aici.

Întemeietorul oraşului este cinstit printr-un monument amplasat destul de central. Puţin zgâriat şi mâzgâlit de binevoitori. Alături de turnul episcopiei este simbol al aşezării. În Roman există şi o statuie a lui Ştefan cel Mare, însă e amplasată într-un sens giratoriu pe malul Moldovei la intrarea dinspre Bacău.

În conştiinţa romaşcanilor a rămas puternic ancorată Mica Unire de la 1859. Deşi nu e trecut pe acele panouri instalate la sărbătorirea a 100 de ani de la primul pas al întregirii neamului românesc, îl menţionez pe localnicul Ion Ionescu de la Brad, care s-a luptat mult pentru împlinirea acestui deziderat. În 1959 a fost plantat un stejar. Acum e un copac falnic înghesuit între blocuri comuniste.

Am lăsat oraşul şi am mers pe malul Moldovei. Am trecut printr-un fel de luncă murdară şi ne-am oprit lângă o punte pietonală. Aceasta face legătura cu satul Cotu Vameş, de unde a plecat Otilia Cazimir. Câţiva pescari şi un câine erau la datorie.

Am pornit pe Moldova-n jos urmând cursul râului până la confluenţa cu Siretul. Dacă excludem groapa de gunoi, a fost o plimbare plăcută. Am pierdut ceva timp pentru că distanţele sunt mari, însă voiam neaparat să văd confluenţa şi mai ales de ce Ştefan cel Mare şi-a ales un astfel de loc pentru a ridica o cetate.

Zona de vărsare a Moldovei a fost decisiv influenţată de factorul antropic. Din acest punct oraşul se vede binişor, însă e departe.

Am luat-o pe Siret în sus pe dig. Diferenţa de altitudine dintre cele două maluri este evidentă. Peste Siret străjuiesc dealurile împădurite ale Podișului Central Moldovenesc pe care pasc turme de ori. În jur totul era de culoare verde crud şi mirosea frumos, asta până am trecut pe lânga staţia de epurare a oraşului. Am mers pe malul apei până la podul care face legătura cu satul Gădinţi şi mai departe cu oraşul Negreşti din judeţul Vaslui.

Am trecut podul, dar fiindcă timpul era înaintat şi vegetaţia destul de abundentă, am renunţat la a căuta locul unde a fost cetatea. Rămâne pe agenda unei vizite ulterioare.

În drumul spre gară am trecut pe lângă cimitirul evreiesc, în faţa căruia am găsit un interesant monument dedicat eroilor şi mai în oraş, pe peretele unei clădiri, am observat numele savantului francez care a susținut unirea tuturor românilor într-un singur stat. A făcut cercetări în zonă.

Romanul beneficiază de o grădină publică mare, umbroasă, bine amenajată şi gospodărită. Celebritatea i-a fost adusă de vedeta Paul de la Roman, care a filmat primul său videoclip în parcul recent reabilitat.

Peste drum de parc se află gara. De acolo am luat trenul către Suceava.

Aş fi vrut eu să mai văd multe la Roman şi să mai bat împrejurimile, dar o singură zi nu este deloc suficient. De atunci doar am mai trecut prin Roman, însă să mă plimb aşa cum îmi doresc nu am mai reuşit. Sunt sigur că multe s-au schimbat. Cine ştie, poate în curând voi reveni să termin ce am început în acea frumoasă duminică de aprilie a anului 2008.

Anunțuri

11 gânduri despre „Unde Moldova se varsă în Siret

  1. Lucian, am cateva impresii de impartasit. Orasul e mai vechi decat domnia lui Roman I, iar resedinta vornicului Tarii de Jos era Barladul. Zona pietonala e numita de localnici „groapa”. Turnul clopotnita de la episcopie (n-am vizitat pana acum obiectivul) seamana cu turnul bisericii Barboi din Iasi. Iar cea armeneasca seamana, de asemenea, cu cea armeneasca din Iasi, cel putin la turle.

    • Sunt binevenite, mulţumesc. Eu ştiam că ulterior a devenit Bârladul, când ţara a fost împărţită o perioadă. Că aşezarea e mai veche e logic, dar Roman I a fost cel care a reînsufleţit-o, aşa cum a făcut Petru I cu Suceava

  2. „Groapa” se află pe locul unor foste podgorii/beciuri jidovești. Fundația era instabilă, așa că oamenii muncii au trebuit să sape mult și bine pînă au putut avea o fundație stabilă, și au construit pe acea denivelare interesantă. Groapa are sedii de bănci, magazine, restaurante și cluburi astăzi.

  3. Frumos, acum mi-e dor de casa, multumesc! :) Intre timp s-au mai schimbat lucrueile prin Roman, vad si eu pe internet. Kitchul ala urat din fata Hotelului este, sau a fost deja, inlocuit cu alta lucrare, care arata mult mai bine, Parcul Municipal, daca am inteles bine, rezervatie dendrologica unica in Europa de est, a fost si el renovat si este, in continuare casa replicilor lucrarilor lui Brancusi, chiar in fata Garii… hm, ce ar mai fi?… Cetatea de Pamant am cautat-o si eu cateva veri la rand, fara sa-i dau de cap, in schimb, in imprejurimi am gasit un fost buncar militar…

    • Parcul din Roman e din 1862 cand Primaria a decis sa amenajeze fosta Padure a Teiului cu ocazia inaugurarii Garii din Roman! Cetatea de Pamant a Romanului era pe locul fostului parc zoologic,vis-a-vis de Episcopie !
      Cetatea Noua a Romanului se gaseste la 100 de metri in dreapta drumului Gadinti-Ion Creanga,vis-a-vis de Poligonul Garnizoanei Roman,unde se instruiau cam 2000 de militari pe serie…

  4. Parcul de vis-a-vis de gara arata ceva mai bine decat in 2008 (sunt lebede albe si negre pe lac, rate si gaste salbatice, iar vara e plin de flori) si din fericire a fost exterminata „minunea” albastra din fata hotelului, care si el a fost renovat.S-a deschis circulatia rutiera si in centrul vechi (zona cu biserica catolica), unde cladirile incep sa arate din ce in ce mai bine dupa plecarea „triburilor” de tigani.O prietena de-a mea, care e din Suceava si a mers la Roman, a fost chiar placut impresionata ca e curatenie pe strazi si nu sunt caini vagabonzi ca la noi, la Suceava.Ai uitat sa mentionezi sau poate nu ai ajuns acolo, ca la roman este sala polivalenta si 2 stadioane.Acestea din urma, ce-i drept, nu sunt foarte „aratoase”, dar, in timp, poate o sa le dea cineva si lor atentia cuvenita.

  5. Felicitari pentru articol! M-ai facut sa revad locuri dragi si sa imi fie dor de casa. Ar merita mentionat ca in Roman s-a nascut marele dirijor Sergiu Celibidache (fotografia casei, se afla pe aceasta pagina, dar din pacate este lasata in paragina, mostenitorii nedorind sub nicio forma sa respecte dorinta maestrului – casa sa devina Scoala de Muzica – destinatie pe care a si primit-o pana la revendicare). De asemenea, langa Colegiul National Roman Voda, se afla Vila Hogas – casa in care a locuit o perioada scriitorul Calistrat Hogas.

  6. Frumos si bine este redat Municipiul Roman prin intermediul pozelor plasate. Cand vei mai reveni, o sa descoperi ca langa Sala Polivalenta a Sporturilor s-a deschis, destul de recent, un Bazin de inot acoperit, iar in parcul Roman, în apropierea „Casei Vanatorului”, se afla o cladire moderna – Muzeul Stiintelor Naturii, cu bogate si interesante exponate. Casa lui Sergiu Celibidache are in fata bustul dirijorului dezvelit in iunie 2012. Casa a fost luata de Primarie in acelasi an, dar cum necesita fonduri serioase pentru renovarea ei, va mai trece ceva timp. Deocamdata se renoveaza cladirea Biblioteci municipale care se afla vizavi de Hotelul Roman, o cladire deosebita.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s