Pe Rarău în luna martie

14 03 2008. Primesc un telefon. În 15 minute eram echipat şi mă găseam într-un Aro al Direcţiei Silvice ieşind din Suceava. Pentru a evita aglomeraţia de pe DN17, şoferul preferă să mergem prin Berchişeşti. După aproape o oră treceam prin Gura Humorului.

Un unchi m-a rugat să-l însoţesc pe Rarău. Avea de rezolvat acolo pe vârf o problemă tehnică ce ţinea de semnalul de radiofrecvenţă care nu mai ajungea pe valea Bistriţei. La Vama vedem Rarăul înzăpezit.

La intrare în Câmpulung Moldovenesc ne încadrăm pe drumul ce urcă pe Izvorul Alb. După 5 km dăm de gheaţă printre care se scurge apa. Pe la Sihăstria Rarăului, km 8, avem zăpadă. Aro-ul mai urcă două serpentine şi e aruncat în decor. Ne luăm rămas bun de la şofer şi începem să urcăm la pas.

Zăpada e din ce în ce mai mare şi nederanjată decât de o cărăruie. La Crucea legionarilor nicio urmă. La intersecţia cu drumul care te duce ori spre Pojorâta ori spre Chiril, stratul de omăt are cam jumătate de metru. Aici se cunosc urme de roţi. Probabil maşina a mers până la hotel să facă aprovizionare, însă e clar că nu a urcat pe Izvorul Alb.

După aproape două ore ieşim în golul alpin. Zărim vârful Rarău (1634 m) cu pilonii şi antenele de pe el. Observ că la fosta cabană pastorală zăpada e cât gardul.

Puţin mai sus, cam în dreptul staţiei meteo, ni se deschide o perspectivă fantastică asupra Giumalăului (1858 m). Pietrele Doamnei par pictate pe cerul întunecat.

Pe vârf vântul bătea puternic. Culmile Obcinei Feredeului nu mai păstrau decât vag îmbrăcămintea de iarnă. În schimb, Popii Rarăului erau albi.

Şi ajungem în sfârşit la locul secret care lega pe calea undelor electromagnetice valea Bistriţei de restul judeţului. Călduţ înăuntru, probabil era doar o senzaţie, fiindcă eram la adăpost de vânt. Problema a fost rezolvată rapid şi a constat în apăsarea unui buton.

Au fost făcute şi câteva probe şi am plecat. Cerul se cam întuneca şi vântul se înteţise. Aşa că am grăbit pasul să ajungem cât mai repede la adăpostul pădurii. Acolo sus era frumos, poate mai frumos ca vara, pentru că tot ce vedeam era ca desprins din basme, însă iarna e foarte parşivă pe un vârf de munte, în câteva momente se poate schimba vremea radical şi cine ştie ce surprize îţi poate oferi.

Sunăm şoferul. Apoi, protejaţi de pădure în faţa inamicului vânt, coborâm agale prin zăpadă către locuri mai prietenoase. La câteva curbe mai jos de Sihăstria Rarăului ne întâlnim cu Aro-ul.

Jos, pe valea Moldovei, lumea se ocupa de curăţenia de primăvară. CFR-iştii la fel.

Cam asta este etajarea climei pe altitudine, după cum ne explica un profesor în clasa a V-a când vorbea despre Africa de sud-vest.

Anunțuri

5 gânduri despre „Pe Rarău în luna martie

  1. Multumesc pentru articol! Un jurnal de tura ce merita citit.

    Investitiile astea in infrastructura (partii de schi in conditiile unui sezon cu zapada de scurta durata, asfalt care faciliteaza accesul fix cui nu trebuie in mijlocul naturii, relee pe fiecare varf de munte, fiecare companie cu turnuletul ei… de parca nu-si pot instala antenele si pe structurile existente) imi lasa un gust amar.

    Candva vom constata reversul acestor decizii de „civilizare” a muntilor.

  2. Pingback: Pietrele Doamnei și Munceii Rarăului | Drumurile lui Spetcu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s