Prin pasul Puzdra pe valea Bistriței până la Crucea

Ultima zi a lunii ianuarie a anului 2008. O zi mohorâtă și la propriu și la figurat. L-am însoțit pe un unchi al meu într-o deplasare cu mașina de la Suceava până la Crucea pe valea Bistriței și înapoi. Până la Frasin mergem pe DN17, atunci încă nefinalizat și plin de gropi și de noroi pe anumite porțiuni. Stratul de zăpadă de pe margine oarecum superficial. La Frasin ne încadrăm pe partea stângă și intrăm pe valea pârâului Suha cu direcția Stulpicani.

După Stulpicani șoseaua este acoperită parțial de zăpadă. Trecem prin Ostra și zărim blocurile triste care formau colonia minieră de aici. Ostra este acum o comună măcinată de șomaj a județului Suceava. În anii de glorie ai mineritului cocheta chiar cu statutul de oraș. Aici lăsăm valea pârâului Suha și o urmăm pe cea a afluentului său Brăteasa.

Nu după mult descoperim cea mai dureroasă priveliște de pe traseu. Fosta mină de minereuri neferoase și rămășițele fabricii în care acestea se prelucrau. În Rarău sunt mai multe mine din care se extrag minereuri neferoase. Cea mai importantă și încă în funcțiune este cea de peste munte de la Crucea. De acolo se extrage uraniul folosit la atomocentrala de la Cernavodă. La Leșu Ursului se extrăgea în special minereu de cupru. Mina a fost declarată nerentabilă și tot ce a însemnat ea a fost lăsat pradă magneților care, în mod paradoxal, se lipesc și de neferoase. S-a furat tot ce se putea, ce nu s-a putut a fost devastat. Mediul s-a ales cu câteva halde de steril și cu un lac de decantare cu fisuri în dig, din care se scurg, mai ales când plouă abundent, cantități semnificative de substanțe care otrăvesc apele pârâului Brăteasa.

Minele Crucea, secret de stat până în 1990 și Leșu Ursului au fost principalele surse de venit care au transformat Broștenii și Ostra din niște sate oarecare în orășele. Legătura dintre văile Moldovei și Bistriței se face prin pasul Puzdra sau Tarnița aflat la 1161 m altitudine. Șoseaua care îl parcurge desparte masivul Rarău de lanțul munților Stânișoara. Carosabilul de acum e acoperit cu zăpadă peste care a trecut plugul și prezintă urme de antiderapant. Urcușul nu presupune dificultăți majore și până în vârful trecătorii se ajunge repede. Brazii acoperiți de omăt sunt încântători.

În vârful ascensiunii se află un canton silvic. Coborârea către valea Bistriței urmează valea pârâului Holda și atinge râul în localitatea cu același nume. Drumul este mult mai periculos și are curbele foarte strânse. În Holda carosabilul e curat.

Urmează 15 km pe valea Bistriței pe sub vârfurile Poiana Lungă și Barnar din munții Bistriței. Văzute de la nivelul râului sunt impresionante. În dreptul ultimului, Bistrița abia are loc să se strecoare printre munți și formează defileul Toance. Mai apoi, unde se varsă pârâul Bârnărel în Bistrița se afla localitatea Crucea. Încă înainte de a intra în sat, undeva în dreapta, se vede o haldă mare de steril.

Șoseaua face un ocol. Pentru a ajunge mai repede în sat se poate merge pe o punte. Am coborât din mașină și am trecut Bistrița pe acea punte. A început să ningă răzleț. Ningea frumos și mă simțeam bine. Pe celălalt mal se află blocuri în care locuiesc mineri și foști mineri de la exploatarea uraniului din localitate.

A fost rezolvată repede chestiunea pentru care am ajuns în mica localitate minieră și am făcut cale întoarsă către Suceava. Am surprins încă o dată măreția munților care formează defileul Toance. Apoi, după ce am trecut în sens invers pasul Puzdra, pur și simplu mi-a sărit în ochi culoarea pârâului Brăteasa în care se scurg otrăvurile rămase după distrugerea uzinei de la Tarnița.

La Stulpicani mi-au plăcut bătrânii copaci dezgoliți. După Gura Humorului am ales să mergem prin Cacica. Atunci am descoperit un indicator rutier greșit plasat în intersecția din centrul satului Pârteștii de Sus. Acolo scrie că până la Costâna sunt 10 km. Total aiurea. Din acel punct și până în satul amintit distanța e de peste 20 de km. Ultima oară când am fost în zonă, martie 2012, indicatorul era la locul său.

Anunțuri

5 gânduri despre „Prin pasul Puzdra pe valea Bistriței până la Crucea

  1. Pingback: Ce ramane dupa exploatare | Jurnal de comuniune

  2. Pingback: Tărâmul SILICOZEI | Drumurile lui Spetcu

  3. Salut! Felicitari pentru tura, cunosti ceva in zona pe numele de Pasul Aurel? Daca ma poti ajuta cu o informatie ar fi super. Mersi mult

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s