Prima oară la Putna

12 august 2007. O zi ploioasă şi răcoroasă. Pe vremea aia circula personalul Iaşi – Putna. În el l-am găsit pe tovarăşul Bologa şi împreună am descoperit Putna. Voiam de mic să ajung la mormântul lui Ştefan cel Mare, dar se tot întâmpla ceva şi numai nu reuşeam să merg. În acea zi am reuşit. Am coborât în gară şi am mers în lungul liniilor de cale ferată aflate pe malul pârâului Putna. Unde se termină liniile am găsit indicatorul către chilia lui Daniile Sihastrul. Atunci exista un pod din lemn și metal care lega satul de chilie şi de câteva case aflate pe un afluent al pârâului mai sus menţionat. Acum e luat de apă şi fiecare trece cum poate.

Nu ştiu câţi ştiu, dar Putna a fost şi un mic centru industrial. În afară de fabrica de cherestea întinsă pe o suprafaţă considerabilă, aici a existat o turnătorie. La un moment dat era punct de lucru în comună al unei întreprinderi din Suceava.

Chilia e săpată în stâncă la poalele unui munte pietros pe cursul unui fir de apă. Deasupra ei cu rădăcinile înfipte în piatră se află o pădure de pini. Imaginile cu chilia ne sunt familiare nouă celor care am făcut şcoală imediat după ’90 din manualele şcolare. Apărea şi în cărţile de istorie şi de geografie şi de română. Am găsit-o exact ca în acele manuale. Turişti cam puţini fiindcă era dimineaţă şi cam noros.

Legenda cu Ştefan cel Mare şi sihastrul Daniil e cunoscută. După ce a fost ridicată mânăstirea Putna el a plecat din zonă. I s-a părut că se aglomerase. A plecat undeva pe valea pârului Corbului, în zona actualei mânăstiri Voroneţ, unde a şi fost îngropat. Am urcat şi noi puţin în pădurea crescută din piatră folosind rădăcinile pe post de trepte.

De aici am mers către locul de odihnă al voievodului. Pe drum ne-am oprit la biserica de lemn aflată în cimitirul satului. Se spune că e cea mai veche biserică de lemn din Europa. A fost ridicată de Dragoş Vodă la Volovăţ, iar Ştefan cel Mare a mutat-o aici de frica unei invazii turcești. Acum e muzeu. E protejată de un sistem de securitate şi se poate vizita dacă dai din întâmplare peste o femeie care joacă rol de ghid. La Putna lumea încă mai vine la biserică în port tradiţional.

În ultimii ani, mânăstirea Putna şi-a tot extins proprietăţile. Până a ajunge sub zidurile ctitoriei Muşatine ai de trecut câteva porţi. Există şi o parcare amenajată pentru autocare şi maşini. Există şi un chioşc unde se vând suveniruri şi obiecte religioase. Pe un deal din apropiere, de unde scrie în letopiseţe că a tras cu arcul voievodul pentru a găsi locul de mânăstire, tineri ortodocşi au scris cu copăcei numele Ştefan.

Ca în orice duminică, curtea mânăstirii era plină de turişti, pelerini şi săteni. Putna nu este un loc spectaculos, dar pentru români are o mare încărcătură simbolică. Un turist străin ar fi atras doar de muzeul mânăstirii. Un român va simţi vibraţii înalte şi se va întoarce secole în urmă. Sentimentul pe care îl ai prima dată când ajungi la mormântul lui Ştefan cel Mare este unic şi irepetabil. Am mai fost de atunci, dar nu am mai trăit aceleaşi senzaţii. Muzeul l-am vizitat cu altă ocazie. Atunci m-am concentrat pe simbolistica locului, unde este ridicată şi o statuie a lui Eminescu. Biserica este o necropolă domnească, în ea aflându-se numeroase morminte ale celor din familia voievodului, inclusiv foşti domni ai vechii Moldove. Din construcţia originală a mai rămas un singur turn, în rest totul este refăcut. Putna a trecut prin multe, la fel ca şi oasele lui Ştefan cel Mare. Cuvintele multe nu-şi au rostul. Putna se vizitează, nu se descrie. Nu are rost să abordez nici dramatică păstrare a Putnei între graniţele României în anii 1940.

Am plecat de la mânăstire cu gândul să urcăm dealul din apropiere. A început ploaia, dar nu ne-am speriat. Am trecut pârâul şi pe o poteca îngustă printre garduri, apoi printre copaci am ieşit la prima cruce. Cea aflată pe locul din care a tras Ştefan cel Mare cu arcul. Am lăsat o amintire pe ea şi am mers mai departe. Satul rămânea din ce în ce mai jos.

Am urcat în vârf la a doua cruce. Una metalică împodobită cu becuri care luminează pe timpul nopţii. Ploaia s-a oprit. Priveliştea era spectaculoasă. Se vedeau ca în palmă mânăstirea şi satul aşezat de-a lungul celor două pâraie care se unesc în zona fabricii de cherestea şi continuă pe valea Putnei. În trecut, pe aceste două pâraie existau căi ferate înguste forestiere pe care se căra la fabrică lemnul tăiat în munte. Acum sunt desfiinţate. Lemnul coboară în zilele noastre în camioane.

Am coborât dealul cu gândul la toţi acei oameni care indiferent dacă au fost ocupaţi sau liberi au luptat pentru păstrarea identităţii noastre şi datorită lor ştim cine suntem, vorbim liber limba noastră şi mai ales trăim în ţara noastră. Acest noroc nu îl au unii dintre fraţii noştri aflaţi la mai puţin de 10 km de aici.

Mai aveam două ore până la trenul de întoarcere. Am zis să mergem pe jos pe linie până la Gura Putnei. Erau ceva mai mult de 6 km. Linia coboară molcom prin sat printr-un cadru rural pitoresc.

Pe drum ne îmtâlnim cu trenul nostru. Urca tărăgănat fără prea mult zgomot. După ieşirea din sat peisajele au o frumuseţe răpitoare. Nu degeaba unii şi-au făcut pensiuni într-un loc relativ izolat.

Deşi nu eram deloc în criză de timp, am grăbit serios pasul fiindcă de pe valea Sucevei venea o furtună ameninţătoare.

Când s-a dezlănţuit eram deja în tren şi nu ne mai păsa de ea. Am călătorit preț de două ore până la Suceava, unde în gara Burdujeni m-am despărțit de tovarășul meu de călătorie. Prima oară la Putna rămâne întipărită pe veci în memorie și Putna rămâne un loc în care revin cel puțin o dată pe an.

Anunțuri

2 gânduri despre „Prima oară la Putna

  1. Pingback: Oameni și sate din Podișul Sucevei – episodul 4 | Drumurile lui Spetcu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s