A venit Nea Gică cu ursu’ – ep.3 Adi de la Frătăuţii Noi

După cum le promisesem mecanicilor joi, sâmbătă 14 08 2011 aveam să revin pentru o nouă tură cu aburoasa. Pentru a-i insufla microbul trenulist, l-am luat cu mine şi pe prietenul Adi de la Frătăuţii Noi. Am plecat din Suceava cu duba pâna la Dărmăneşti şi am ajuns cam repede, aşa că am avut timp suficient să vizităm crâşmele de lângă gară, să descoperim că peretele din dos al gării nu a văzut o perie de var şi să observăm că veceul era proaspăt vopsit. Trenul venea de la Cacica. Eram în ultimele două zile şi parcursul arăta cam aşa: Suceava – Cacica, pauză 3 ore, apoi Cacica – Dărmăneşti – Putna, pauză 1,5 ore şi Putna – Suceava. De menţionat că pleca pe la 9 din Suceava şi se întorcea cu 20 de minute după de miezul nopţii. Un program infernal şi inuman.

În Dărmăneşti trenul a stat câteva zeci de minute. Timp berechet ca tovarăşul Adi să se familiarizeze cu aburoasa. Pe lângă faptul că locomotivele trebuiau mutate în celălalt capăt al trenului, mai făceau cruce şi două personale de Putna. Apoi a urmat plecarea în sus pe valea Sucevei printre loturile care în acest an vor da o recoltă deosebită.

În gara Milişăuţi am stat câteva zeci de minute pentru că internaţionalul Moscova – Varna trebuia să aibă linia liberă. Bun prilej de socializare, discuţii amicale şi lămuriri pentru tovarăşul meu. În plus am făcut numeroase poze pentru amintirea acestor momente. Eu le-am reîntâlnit pe gagicile care filmau şi am mai schimbat câteva vorbe cu ele, azi nu aveam prea mult timp să stau cu dânsele. Mai jos aveţi echipa care se ocupă de tren.

De la Milişăuţi până la Dorneşti linia trece prin câmpurile cu varză puţin deranjată de gheaţă în această vară şi se apropie foarte mult de apa Sucevei.

Gara din Dorneşti, după obicei, renovată foarte frumos pe feţele cu vizibilitate dinspre calea ferată, dar în acelaşi hal de mizerie ca până acum, dacă o priveşti din spate.

Cât timp locomotivele au fost iarăşi mutate, a venit dinspre nord un tren de marfă cu o locomotivă sovietică. Din ea au coborât mecanicii şi un miliţian de-al lor. Se uitau ca la urs la locomotivă şi nu le venea să creadă că funcţionează. Mecanicul ucrainean a urcat să pipăie din cabină aburoasa. În acest timp, Adi a mers după nişte roşii şi ceva urdă.

După cum se ştie, la ei în ţară, austriecii nu au voie să se atingă de un copac. La noi rad de n-au aer toţi munţii. Probabil de aia umblă Flutur toată ziua pe la Viena.

Că tot am amintit de Flutur, prin Rădăuţi am pus foarte bine în aplicare ceea ce am învăţat de la el şi dădeam din mână mai ceva ca Ceauşescu la oamenii veniţi să vadă aburoasa. Observ că la Gara Mică s-a făcut casă de amanet şi s-au pus pavele. Adi de la Frătăuţii Noi saluta oamenii din urbea-i natală de partea cealaltă. Nu ştiu dacă l-a recunoscut cineva.

Pe plaiurile din depresiunea Rădăuţilor, până dincolo de Gălăneşti, şoseaua merge paralel cu calea ferată, iar din loc în loc se intersectează cu ea. Şoferii încetineau când vedeau locomotiva şi mulţi claxonau ori filmau cu camere, telefoane şi chestii de alea ce încep cu i.

În zona Vicovelor, gospodăriile sunt foarte frumoase şi se observă un grad ridicat de prosperitate. Unii dintre ei au făcut avere cinstit, muncind, dar alţii au speriat Germania în anii 1990. Casele spaţioase şi noi au de cele mai multe ori gazon tuns englezeşte. Din loc în loc se mai păstrează şi câte o casă bătrânsescă renovată. Adi era supărat că nu a reuşit să-i arate lui Nea Adi unde-i casa Sofiei Vicoveanca.

De la Vicovu de Jos şi până la Gura Putnei a fost puhoi de lume lângă linia ferată şi toţi doreau să fie salutaţi de şuierătoarea locomotivei, mai ales că trenul trece prin grădinile lor. De data asta am avut noroc, nu au mai fost prezenţi nici Întâiul pelerin al Bucovinei şi nici Cel mai iubit fiu al Bucovinei.

Un grup de pasionaţi de trenuri a urmărit locomotiva pas cu pas de la Dorneşti şi până la Putna. Ei se deplasau cu o maşină şi filmau din loc în loc aburoasa, uneori instalaţi în cele mai ciudate locuri.

În Putna, trenul a produs un entuziasm mare şi o grămadă de localnici şi turişti a ieşit la gară să îl întâmpine. Din fericire nu era niciun balaur oranj, aşa că lumea s-a putut bucura în voie fără să se împiedice de trepăduşi.

Am coborât şi ne-am amestecat printre oameni. Unii nu ştiau de ce suntem aşa de murdari ori de ce mirosim aşa de tare a fum. Le-am spus că suntem ucenici fochişti. Trenul a ajuns cam cu jumătate de oră întârziere şi nu a staţionat prea mult, aşa că nu am avut timp să trag o fugă până la mânăstire. Plecarea era la 20:20. Dacă zilele trecute un singur naş avea costum de epocă, acum numărul celor îmbrăcaţi ca odinioară a ajuns la trei.

La coborâre spre Suceava am avut parte de acelaşi scenariu prin Vicove ca la urcare. La Gălăneşti deja se înnoptase şi aici trenul a stat cam jumătate de oră să aştepte un altul care venea dinspre Rădăuţi. De la căldura din aburoasă am început să zicem nişte cântece patriotice aşa cum ştiam de la marşuri.

Cea mai mare parte a lumii a coborât la Rădăuţi şi restul la Dorneşti. Practic, de la Dorneşti la Suceava, trenul a mers cu personalul de serviciu plus un cetăţean care vindea alcool la vagonul salon şi o gagică ospătăriţă. Adi de la Frătăuţii Noi a mers la salon să agaţe gagica. Eu am rămas fidel aburoasei. Programul cu totul şi cu totul absurd şi monotonia nopţii au făcut ca drumul până la Suceava să fie unul foarte solicitant. Mecanicii erau obosiţi din cale-afară, pentru că nu dormeau mai mult de două ore pe noapte. Norocul era că în faţă mergea acum LDH-ul, dar totuşi aburoasa trebuia supravegheată.

Pentru noi, ziua petrecută în aburoasă este cu siguranţă una greu de uitat. S-au întâmplat multe lucruri frumoase. Poveşti, bancuri, întâmplări, distracţie, murdărie de ulei şi cărbune, miros de fum, căldură, discuţii politice şi istorice cu privire la românism, Basarabia şi Bucovina. Peste toate astea se adaugă fantasticele peisaje de pe valea Sucevei. În ce am scris nu am cuprins nici a zecea parte din ceea ce înseamnă o plimbare cu aburoasa. La Burdujeni ne-a aşteptat un cetăţean cu o maşină şi ne-a lăsat pe fiecare pe acasă. La cât de obosit eram, nu mai credeam că a doua zi voi fi din nou pe aburoasă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s