De la inima feroviară a Bucovinei la anonimat şi paragină

Dacă tot eram pe valea Sucevei şi mă plimbam pe linia ferată de pe ea, m-am gândit să mai scriu ceva despre acest subiect şi de aici să mă mut înspre linia ce duce la Cacica. Perioada de glorie a gării Dărmăneşti, fostă Hatna, se găsește în povestiri de pe vremea bunicului meu. A apărut la câțiva kilometri de granița sudică a Bucovinei, care se găsea între Ițcani și Burdujeni. Linia care pleacă de la Dărmăneşti spre Câmpulung Moldovenesc trebuia să urce pe pârâul Ilişeşti, care trece prin Costâna, dar boierul din acest sat s-a opus şi a fost aleasă soluţia afluentului mai nordic al Sucevei, pârâul Soloneţ. Astfel, trenul a mers prin Părhăuţi. Mai jos vedeți imagini de pe Dealul Mare din Costâna. Satul şi valea pârâului Ilişeşti, valea Sucevei, podurile rutier şi feroviar, gara Dărmăneşti. Pozele sunt realizate în 2007.

Anul 2011. Dintr-o nostalgie puternică faţă de nişte vremuri apuse, am ajuns în postura de călător în gara Dărmăneşti. Pare părăsită. Împărtăşeşte aceeaşi soartă cu foarte multe gări ajunse paragină şi sursă de materiale de construcţii pentru renumiții gospodari bucovineni. În prima imagine se vede Dealul Mare din Costâna, de pe care am făcut pozele de mai sus.

O fotografie din perioada în care gara Dărmănești se numea Hatna și atmosfera era cea descrisă în rândurile lui Nicolae Iorga. La Hatna, se îmbulzeşte tot felul de lume în gara joasă şi murdară. Trei familii cu înfăţişare distinsă s-au întâlnit în Restaurant. Recunoaştere, amintiri, glume. Bărbaţii au tipuri austriace desăvârşite, austro-iudaice mai bine, cu pălăriuţe, mustăţi cârligate, dungi de favorite. Mersul, căutătura, ifosul arată pe desăvârşitul funcţionar austriac. Femeile au vioiciunea, eleganţa, graţia Româncei, felul ei de vorbă felurită şi cochetă. Un copil, adus ca să-l cunoască şi ceilalţi, aleargă la cea mai tânără din Doamne, căreia ceilalţi îi spun Tuţa şi o cheamă „mamă”. Când va fi mare, acest copil oacheş va purta pălăriuţă, îşi va lăsa favorite, va încârliga mustăţile sale negre, va vorbi nemţeşte cu toţi ai lui ca şi cu străinii. Dar acum i se îngăduie, lui i se îngăduie să fie încă Român. Marele istoric a trecut prin această gară în primăvara anului 1904 și s-a cam înșelat în privința proorociei. Trenurile de Câmpulung Moldovenesc, mai apoi de Vatra Dornei, făceau cruce aici cu cele de Cernăuți, ritual păstrat și pe vremea României Mari.

hatna001

3 gânduri despre „De la inima feroviară a Bucovinei la anonimat şi paragină

  1. Pingback: Dealul Mare din Costâna | Drumurile lui Spetcu

  2. Pingback: Dragomirna – Pătrăuți | Drumurile lui Spetcu

  3. Pingback: Oameni și sate din Podișul Sucevei – episodul 6 | Drumurile lui Spetcu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.