A fost odată o cale ferată pe valea Sucevei (prima parte)

În 1889, din calea ferată Liov (Lemberg) – Cernăuţi – Iaşi se desprindea la Dorneşti o cale ferată nouă ce ducea până la Rădăuţi. În iulie 1898, linia ajunge până la Frasin, actualmente Brodina, la confluenţa Brodinei cu Suceava. Tot atunci, de la Gura-Putnei linia ajungea şi până la Putna. În 1917, linia atinge Izvoarele Sucevei şi se opreşte la o altitudine de 900 de metri. În 1918, tronsonul Izvoarele Sucevei – Şipotele Sucevei este abandonat şi desfiinţat, iar capătul liniei rămâne la Şipotele Sucevei. Toate astea s-au întâmplat în Imperiul Austro-ungar.

În perioada României Mari calea ferată rămâne la fel, după cum se poate observa pe harta judeţului Rădăuţi de la 1925. În 1944, nordul Bucovinei este pierdut, iar istoria acestei linii se schimbă şi ea. Asupra acestui aspect voi reveni în partea a doua. Spre sfârşitul lunii mai a anului 2007, într-o zi autentică de vară, am pornit în explorarea şi descoperirea acestei linii, care avea să-mi devină foarte dragă. Patru oameni am plecat cu personalul Iaşi – Putna din Suceava Nord. Am coborât la Gura-Putnei şi de acolo plimbare la pas. Câteva poze din tren: podul în curbă de la Dorneşti proiectat chiar de Eiffel, viitorul combinat Egger-Schweighofer dintre Dorneşti şi Rădăuţi şi o imagine din Vicov.

De la Gura-Putnei am trecut podul peste Putna şi apoi linia urcă pe partea dreaptă a râului Suceava prin padure şi poieni. De partea cealaltă a apei se afla satul Straja. Suceava trece foarte aproape de linie şi are permanent tendinţa de a muşca din ea. Cum arată în 2010 sectorul dintre Gura-Putnei şi Straja puteţi vedea aici.

Între Straja şi Falcău linia este inundată de vegetaţie. Am întâlnit multe traverse putrede. Acest sector este unul foarte vulnerabil. Ori este ruptă de apele Sucevei, însa acest pericol a fost inlaturat temporar, fiindcă s-a consolidat malul cu probleme, ori linia este maturată de viiturile care coboară din munte în urma unor furtuni. Am văzut ceva lucrări de apărare, însă consider că sunt insuficiente. Valea se îngustează şi peisajele devin superbe.

La intrare în satul Falcău, drumul de fier se mută pe cealaltă parte a Sucevei. Acest sat este ultimul cu români. De aici încolo intrăm în satele huţule de pe valea Sucevei. La Falcău era o puternică întreprindere de prelucrare a lemnului adus pe calea ferată din toată zona şi coborât din munte de mocăniţe pe căi ferate înguste. În 2007 încă era în funcţiune această întreprindere.

Aici peisajele sunt mirifice. Oamenii fac grătare sau stau la masă în grădinile lor prin care trece linia. Graniţa actuală cu Ucraina, cea care rupe Bucovina în două, se află în partea dreaptă a sensului nostru de mers, pe creasta munţilor. De la Falcău mergem printr-un soare puternic până la Brodina. Între cele două staţii sunt doar 3 km. Găsim halta Brodina în obişnuita paragină a gărilor de ţară.

Linia se indreaptă din nou către râul Suceava, urmând să-l traverseze iarăşi puţin mai încolo. De la Gura-Putnei pâna la Brodina am parcurs pe calea ferată 17 km. Soarele ne-a doborât şi întrucât personalul Suceava – Nisipitu avea să treacă prin Brodina cam într-o oră, am mers pe malul Sucevei, acolo unde primeşte apele Brodinei, să ne odihnim puţin.

Urcăm în tren şi după ce trecem apa, valea se îngustează vizibil. Lăsăm în urmă şi satul Sadău, iar calea ferată schimbă malul din nou. Acum valea este aşa de îngustă, încât între versanţi avem doar apa, şoseaua, care după Sadău nu mai este decât un modest drum pietruit şi calea ferată. Rampa este din ce în ce mai vizibilă. Trenul merge cu maxim 30 km/h şi cum vagoanele sunt Dimitrov vechi recondiţionate la Paşcani, stăm pe scări.

După 8 km de splendoare şi de sălbăticie, ajungem în punctul terminus, gara Nisipitu. Biletele sunt eliberate de naş după logica unu din doi sau unu din trei, depinde unde mergi. Eu am luat bilet pentru că aşa fac tot timpul. Observ în gara Nisipitu locul unde erau întoarse odinioară locomotivele cu abur.

Călătoria în susul liniei continuă în partea a doua. Mai jos podul de la Brodina de peste Suceava.

Citeşte partea a doua a povestirii.

Anunțuri

12 gânduri despre „A fost odată o cale ferată pe valea Sucevei (prima parte)

  1. Da foarte frumos, vrem continuare, sti linia aceasta de cale ferata este una frumoasa in sensul ca ai ce vedea mergand cu trenul. Pacat ca din vara anului 2008 in zona Straja linia a fost distrisa de inundatii, si apoi furata de catre tigani.
    In imaginea din Vicovu de Jos este foarte aproape de casa mea, trenul trece mai rar doar spre Putna, imi amintesc de acum cativa ani cand, la ora patru trecea in tren lung cu 2 locomotive, frumos, care urmand apoi sa se imparta in doua, una spre Putna si una la Nisipitu. Trenul din Putna venea repede inapoi la 5 in Vicovu de Jos, ala din Nisipitu la 7. Dupa un timp cu aparitia mijloacelor de transport gen maxi-taxi doar foarte putina lume merge cu trenul : 2 – 3 babe, cativa stundeti, si navetisti. Imi amitesc de copil ca in pragul sarbatorilor de Paste am mers cu maica-mea la Radauti, cu trenul de 1 era plin, adica maxim, am stat in baie, „moderna baie” din vagoanele CFR personal, erau oameni si pe chestia aia din fata locomotivei. Frumos, la Putna de hram cand se mergea cu trenul imi amintesc parca prin ceata ca oameni se urcau si pe vagoane. Acum cand aud trenul rar fluierand imi amintesc. Pacat de o Romanie in care buni nostri conducatori, uita ca dupa o defectiune se mai repara, nu se investeste. Sincer lumea din zona ar mai vrea sa mearga cu trenul spre oras, dar merge prea incet si nus conditi. Astept urmatorul articol. Nu imi amintesc de cand nu am mers cu acest personal, dar o sa merg de amintire si drag. Cu bilet de la nas, ca garile sunt desfiintate

  2. Poti sami dami o adresa de email, sa vorbit.
    Am vazut ca in articolul de pe orasulsuceava. … ca ai scris despre partizanul Mostrescu, stiu foarte multe despre el si mai sunt zone frumoasa de vizitat. Mai bine vorbim prin email, messenger

  3. frumos,,,chiar era frumos cand veneam cu trenul la bunici dupa ce treceam de gara gura putnei chiar era o splendoare sa mergi cu trenul…astept continuarea

  4. Extraordinar articolul.Traiasca adminul acestui articol si chiar as dorii sa mai vad ceva de genul.Eu sunt din Gura-Putnei si tot ceea ce este mentionat mai sus este 100% adevar.Ce vremuri erau o data.Pacat,mare pacat.Niciodata nu ne vom mai intalnii cu aceste meleaguri frumoase.

  5. Pingback: Oameni și sate din Podișul Sucevei – episodul 4 | Drumurile lui Spetcu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s